Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a

Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, Editura Polirom, Iaşi, 2003 (ediţia I) – eseuriEditura Polirom, Iaşi, 2003 (ediţia I); 2004 (ediţia a II-a); 2013 (ediţie de buzunar) – eseuri

Volumul de eseuri al lui Radu Pavel Gheo este constituit dintr-o serie de texte care au ca subiect Statele Unite ale Americii, văzute de un emigrant plecat din România cu Loteria Vizelor. Este o carte despre o lume foarte diferită de România, care încearcă să răspundă la întrebarea „Este America un paradis terestru?” Autorul se străduieşte să ofere o imagine obiectivă, din interior, a „celei mai puternice naţiuni din lume”, privită nu de la distanţă, ci de la nivelul locuitorului american obişnuit.

Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, Editura Polirom, Iaşi, 2004 (ediţia a II-a) – eseuriCu umor sau ironie răutăcioasă uneori, cu simpatie şi duioşie în alte dăţi, eseurile din Adio, adio, patria mea… vorbesc despre sărăcia şi bogăţia Americii, despre naivitatea şi patriotismul locuitorilor, despre tragedia din 11 septembrie 2001, despre propagandă, libertate, despre subtilele tendinţe autoritariste din SUA, despre hoţi ghinionişti, despre emigranţi fericiţi şi nefericiţi, dar şi despre România – aşa cum se vede ea din America.

 

O carte cu totul uimitoare în actualul peisaj Adio adio 3literar şi intelectual românesc. Ar putea concura, cu mari şanse de fiecare data, la titlul de „carte a anului” – publicistică, eseistică, proză. Şi chiar poezie, doar şi Suflete moarte e un poem. Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a e starea de spirit a unei generaţii, poate chiar a mai multora, e, în orice caz, un sindrom social a cărui existenţă este zguduitor configurată de Radu Pavel Gheo: fără patetism, fără violenţe pamfletare, fără incandescenţa neagră, cioraniană, a revoltei prefăcute în ură vulcanică, mai degrabă cu stoicismul asumat al lipsei de soluţii. O carte extraordinară şi un scriitor strălucit, ce va marca o epocă. (Mircea Iorgulescu, 22, 2003)

Pagini memorabile despre democraţia americană, dar şi despre „blînda” manipulare a cetăţeanului de către un stat foarte treaz, atunci cînd este nevoie. „Scrisorile” sale nu sînt nici pe departe împotriva Americii, ci doar textele unui om lucid. Eseuri şi mici povestiri, ele se citesc absolut pe nerăsuflate… O carte remarcabilă şi care marchează o etapă în imagologia românească despre America. (Nicolae Prelipceanu, România liberă, 2003)

A scris despre ce a văzut, lăsînd în urmă patria mea, cu î din i, cu â din a. Şi ce e mai important: a scris nu ideologic, nici partizan, nici exaltat şi nici dezamăgit. Fără teorii şi filosofie, ci despre viaţa de zi cu zi a unui tînăr emigrant. (Luminiţa Marcu, Evenimentul zilei, 2003)

Autorul îşi urmează spăşit un destin atît de specific tînărului român de 30 de ani. Am avut impresia, citindu-i cartea, că citesc sutele de mail-uri pe care le schimb cu prietenii mei (mai toţi sînt peste ocean) de ceva timp. Este o carte incitantă, care provoacă, irită şi care n-ar trebui să lipsească din biblioteca unui tînăr cititor. (C. Rogozanu, Observator cultural, 2003)

O excelentă pagină de literatură română. E însă atît de departe de clişeele tematice ale literaturii române, inclusiv de cele ale exilului românesc, uzează de un limbaj atît de firesc, încît există tentaţia de a o izgoni într-alt domeniu. (Otilia Hedeşan, Orizont, 2004)

Radu Pavel Gheo este unul dintre numele sonore ale ultimei generaţii. Talent epic şi eseistic, inteligenţă artistică şi critic-disociativă, cultură bine asimilată, plus o prospeţime a judecăţilor şi a stilului în care le formulează… (Daniel Cristea-Enache, România literară, 2006)