QUIZ: Saliţîn şi salagale

Zilele trecute, din diverse motive, mi-au venit în minte două cuvinte. Au răsărit aşa, la suprafaţă, din vremuri foarte vechi, din copilăria mea de la Ticvaniu-Mic:

saliţîn şi salagale

Mă întreb dacă ştie cineva ce înseamnă exact. Erau două substanţe care se cumpărau de la magazin sau de la farmacie şi, din cîte îmi amintesc, una se folosea în anumite situaţii la prepararea unor mîncăruri sau a unor prăjituri, iar cealaltă la murături. Bănuiesc că saliţînul era pentru murături şi că are legătură cu acidul acetilsalicilic, dar nu bag mîna în foc.

Termenii sînt din subdialectul bănăţean, dar au intrat în el pe cale cultă. Poate dintr-o formă anume din maghiară sau din latină prin maghiară… nici asta nu ştiu, doar o bănuiesc.

Aşadar… saliţîn? Salagale?

Publicat de

Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. Experienţa sa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom din Iaşi. În decursul timpului a scris pentru majoritatea revistelor culturale cu circulaţie naţională. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sîrbă, slovenă, poloneză. A publicat pînă în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Printre premiile literare obţinute se numără: premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007), premiul naţional de proză „Ziarul de Iaşi” (2011), premiul „Romanul anului” acordat de revista Tiuk!. În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 membru în PEN Club România. Din 2014 este doctor în Filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest Timişoara.

18 comentarii la „QUIZ: Saliţîn şi salagale”

  1. le stiu si eu. salitin se punea in muraturi, intr-adevar. nu stiu substanta, dar e un conservant. salagale nu mai stiu ce era. poate o firma de praf de copt? o voi intreba pe b., ea le folosea pe ambele, dar nu e sigur ca-si aduce aminte…

  2. de saliţîn mi-amintesc şi eu din copilărie (petrecută în orăştie), doar că pe-acolo-i spunea “salicin/ă” şi era folosit, într-adevăr, la murături. un fel de conservant, dacă nu mă-nşel.
    salagale nu ring niciun bell 🙁

  3. salițin-ul, cu var. salițil (pe la noi) este acidul acetilsalicilic. alteori este bicarbonatul de amoniu (s-ar putea sa-mi dau cu firma-n cap si sa fie secretly the same thing). ha, ce zici, te-am rupt cu atata expertiza! de-abia astept sa vad cartea aia care m-a inhibat in foto… macar la salițin sa ma pricep…

  4. hai ca mi s-a mai activat o bucatica de cortex si mi-am amintit tot: salitinul ramane salitil, adica banala aspirina de pus (si) in muraturi, iar salagalele tale poti fi salicalele bunicii ioana, care – abia astea – sunt bicarbonat de amoniu si se folosesc la turtitele de paste. how about that!

  5. Io mi-s banatean gin parcea Făjetului (Făget, pentru cunoscători),. şi am aujît doar gi saliţîn; dar, nu daţi cu parul, vorbele îmi zburau pe la ureci, mi s-a parut ca e sheva folosit la plăshince.
    Gi salagale nu şciu.

  6. Am raspuns din casa lui b., adica de la mama:
    “Salicin (salicil) era un conservant. Cu timpul, a fost inlocuit cu aspirina sau pliculetele de conservant.
    Salagale este o sare de amoniu (sigur, fiindca mirosea a amoniac la copt), care se folosea la aluaturi grele (foile cu miere). Evident, a fost inlocuit cu pliculetele de praf de copt.”

  7. Saliţîn. Salagale. Salamalekum.
    Vă mulţumesc mult la toţi: şi pentru efort,şi pentru măiestrie. MI-ar fi părut rău să nu aflu lucrurile astea sau să descopăr că sînt deja uitate. Dar uite că nu.
    @Mircea: Aşadar, şi prin zona Orăştiei se tratau murăturile cu salicin. Salagale ioc?
    @Mihaela: Să ştii că mi s-a stîrnit interesul. După cum am văzut de la Mircea, în Orăştie exista saliţîn – nu şi salagale, se pare. E/era şi în Ardeal. Deci termenul saliţîn/salicin se folosea pînă sus, spre Maramu’? Şi salagalele? Care le e isoglosa? Că de definit le-ai definit magistral…
    @Victor L: Plăcinte, colaci, şmerchifle, croafne… Dar cred că aici intrau în scenă salagalele. Saliţînul mergea cu crăstăveţii muraţi 🙂
    @Beranger: Precis, precis, ăsta e. Mulţam. Nu chiar aspirină, ci acid salicilic.
    @Alexandra: Şi salagalele astea-s! Yes! Bicarbonat de amoniu, cum zicea şi Mihaela Ursa.
    Acum mi-am amintit şi mirosul din bucătărie, cînd se făceau colaci (adică prăjituri de casă). Ăla era amoniu? Cred că da.
    @ Mihaela: Să nu uit de carte (de parcă aş uita! :-D) Părerea mea e că n-am scris în viaţa mea ceva mai bun ca romanul ăsta. Dar deocamdată o reciteşte Alina, că aşa păţesc perechile scriitorilor. Dacă ea îşi dă acceptul, introduc corecturile şi sper s-o văd şi tipărită.
    Ba, sincer să fiu, mă bate şi-un gînd: :announce: să vin să fac o lansare la Cluj :coffee: :liquor: :drink: Dar numai dacă…

  8. asteptam atunci, cuminti, lansarea e ca si aranjata…. bunica ioana era din lesu (de la lesul ilvei mai incolo), n-as sti sa-ti zic isoglosa (sau ce-o mai fi)…

  9. BUNA/DA,SALITANUL=SALICILAT,CARE SE CUMPARA DE LA FARMACIE SI ERA FOLOSIT PT.CONSERVAREA MUSTULUI DE STRUGURI SI ALTE CONSERVE,PRECUM COMPOTURI DE FRUCTE,DULCETURI(TRUSAIURI=CA LA CICFANIU-MIC),IAR SALAGALELE SE FOLOSESC LA PRAJITURI,SE FAC NISTE FOI,CARE SE UMPLU CU CREMA DE CACAO SAU VANILIE SI LI SE MAI SPUNE BICARBONAT DE AMONIU,PARCA.ASA ESTE.SUNT SI EU DIN TICVANIU-MIC,AM 35 ANI.

  10. @Doriana: Uite ce chestie! Noi n-ar trebui să ne cunoaştem? Sau, cum se zice în situaţia asta, “de-a cui eşti?”

  11. buna/am crescut in ticvani,pana la clasa 1,apoi tot aici veneam in fiecare vacanta,de-a lungul celor 12 ani,iar acum,sunt stabilita aici de 12 ani,definitiv.alor mei le zicea ,, ai lui muzarcu,pavel muzarcu,,stau vis-a -vis de ion traia,daca cumva ii sti.cam pe langa ion tanase,in deal.nici eu nu te prea cunosc.dar stiu cate ceva.

  12. @Carmela Doriana: Eu am plecat din sat în 1983, la liceu, şi mai veneam prin vacanţe, dar cam atît. Iar după 1990 şi mai rar – ba chiar foarte rar. Oricum, poate cînd mai vin, vorbim odată.

  13. Sunt o bunica de 72 ani Intamplator mi-a venit in minte sa fac piscoturi cu salagale cum facea mama mea iarna .Sunt din Marginimea Sibiului unde toate femeile in varsta foloseau SALAGALE= amoniac alimentar sigur.

  14. Mulțumesc pentru precizare. O să țin minte și știu că o să-mi folosească cîndva – în scris, nu în bucătărie.
    (Și îmi cer scuze că răspund așa de tîrziu, uit mereu să îmi verific pagina. Mereu apare altceva.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *