La revedere, Luciat!

Dacă mi s-ar fi spus să aleg un singur blog cultural pe care să-l pot urmări zilnic, l-aş fi ales pe ăsta http://www.terorista.ro/. Şi, conform legilor lui Murphy adaptate la mizeria românească, exact blogul “terorism de cititoare” s-a întrerupt. “Terorista” nu mai scrie. Din motive care mă înfurie şi mai tare.
Trebuia să-mi dau seama că s-ar putea întîmpla şi aşa ceva. Era un blog cultural prea bun. În cei trei ani de activitate “terorista” (aşa o ştiu cam toţi cititorii şi scriitorii) devenise un reper. Părerile ei contau – mai mult decît ale multor critici literari consacraţi.
De ce a trebuit să se arunce cu mizerii înspre ea? Fiindcă nu se putea altfel.
În primul rînd, “terorista” era anonimă. Prin urmare, nu putea fi afiliată nici unei tabere. Prin urmare, era imprevizibilă. Putea fi chiar obiectivă. Aşa ceva nu e plăcut: să ştii că există oameni care preferă anonimatul şi se străduiesc să fie obiectivi în subiectivitatea lor.
(O paranteză: dacă aş avea nevoie de mercenari culturali, oameni care să pupe în fund cînd trebuie să pupe şi să muşte de cur cînd trebuie să muşte, i-aş contacta tocmai pe cei care au acuzat-o pe “teroristă” de aşa ceva. Sînt oameni care funcţionează conform logicii mercenarilor şi pot fi foarte buni.)
În al doilea rînd “terorista” era un critic bun. În opinia mea, la ora actuală în România există puţini critici cu adevărat buni. Degetele de la cele două mîini sînt arhisuficiente pentru a-i enumera. “Terorista” era printre ei. Bănuiesc că are studii de specialitate – destule din textele ei o sugerează. Bănuiesc şi că s-a străduit să nu le arate, pentru ca textele ei despre cărţi să nu semene cu nişte prelegeri nesărate (cum sînt multe cronici literare). Dar un critic bun din afara sistemului nu place. Nu e OK.
În al treilea rînd era un moderator foarte bun. Era “împăciuitoristă”, cum spuneau comuniştii, dînd termenului conotaţie negativă. “Tolerantă”, aşa am spune azi. Cu mintea deschisă.
Să nu uit: una din principalele acuzaţii care i-au fost aduse a fost aceea că ar fi plătită de Polirom să facă reclamă cărţilor ei. Trebuie să fii foarte, foarte prost ca să crezi aşa ceva. (Dar există destui oameni inteligenţi care chiar sînt atît de proşti.) Eu, unul, care sînt angajat al Editurii Polirom, ştiu sigur că Luciat nu era plătită de Polirom. Şi nu oblig pe nimeni să mă creadă. De fapt, nici nu-mi mai pasă. Terorista tot nu mai scrie.
Cu ce s-o plătească o editură? Cîţi bani ar putea da cuiva pentru reclamă, în aşa fel încît să fie profitabil? Căci, din cîte se poate deduce din unele însemnări ale “teroristei”, autoarea nu duce lipsă nici de bani, nici de timp. În plus, nu supralicitaţi veniturile pe care le aduce literatura. Nu sîntem o ţară prea bogată în cititori. Un manual de pedagogie bine scris e mai profitabil decît toate romanele româneşti apărute într-un an.
Aş mai putea scrie multe. Dar sînt necăjit şi mi-e silă de ce s-a întîmplat. Sper că “terorista” se va răzgîndi. Dacă nu, o să rămîn cu nostalgia după un critic în care aveam încredere, fiindcă nu era în nici o tabără. Şi pentru că scria doar din bucuria de a împărtăşi plăcerile cititului.
La revedere, Luciat! Să ne mai scrii… Unde?

Publicat de

Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. Experienţa sa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom din Iaşi. În decursul timpului a scris pentru majoritatea revistelor culturale cu circulaţie naţională. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sîrbă, slovenă, poloneză. A publicat pînă în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Printre premiile literare obţinute se numără: premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007), premiul naţional de proză „Ziarul de Iaşi” (2011), premiul „Romanul anului” acordat de revista Tiuk!. În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 membru în PEN Club România. Din 2014 este doctor în Filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest Timişoara.

12 comentarii la „La revedere, Luciat!”

  1. Asta mi-a placut la inceput. Toleranta. Seninatatea. Citeam cu interes partea de forum si nu postarea propriu-zisa. Mi se parea artificiala fuga de clisee, dorinta sa para cit mai “amator” comentariul, sa nu fie o cronica literara “clasica”. Asa ca nu reuseam decit sa citesc pe diagonala ce spunea despre carte. Ma multumeam cu partea de comentarii. Si au inceput sa apara cuvinte care nu cred ca apartin unui moderator bun – “boule”, “prost”, “nesimtit”. La un moment dat m-am gindit ce se intimpla oare?… Scriu doua persoane la blogul asta? Mi se parea foarte mare deosebirea. Odata i-a reprosat unui om care semna cu propriul lui nume ca nu are curajul opiniei… E adevarat, e vorba de trei ani, citeva episoade derulate pe parcursul acestor trei ani. Totusi, cred ca lucrurile pot fi nuantate mai mult. Sa nu ajungeti si dumneavoastra sa regretati postarea de mai sus, asa cum probabil a regretat Liiceanu articolul despre Pruteanu. 🙂

  2. da, si mie imi pare rau dupa blogul teroristei. Citeam cu placere recenziile ei, si, din cate am inteles multi isi chidau achizitiile de carte in functie de opiniile ei.
    Iar pe cei care au determinat-o sa inceteze sa mai scrie i-as spanzura de nas si le-as taia urechile. din pacate nu cred sa se razgandeasca, cel putin nu prea curand. Nu ar fi exclus sa inceapa alt blog, sub o alta adresa, desi, cred ca stilul ei inconfundabil o va face sa fie imediat ghicita.

  3. @Ovidiu: Pe mine m-a atras blogul teroristei mai ales prin stilul personal de comentariu literar. Cred că orice revistă literară şi-ar fi sporit publicul cititor dacă ar fi avut-o ca recenzent. Comentariile erau partea de interacţiune umană, care face parte din farmecul blogurilor. Dar include şi riscul inevitabil al apariţiei trolilor.
    Nu-mi amintesc ca luciat să fi fost agresivă cu cineva. Mie adesea mi s-a părut chiar prea împăciuitoare, cum ziceam. Oricine altcineva ar fi bannat trolii, fără a uita să-i porcăiască aşa cum trebuie. Ca pe dînşii…
    @ixtab: Da, mă tem că ar fi recunoscută imediat, indiferent de pseudonim. Dar asta, pe de altă parte, înseamnă stil personal. Nu îl au prea mulţi.

  4. Mie ipoteza ca ar fi vorba de Vali Florescu alias Luciat plus T.O. Bobe alias Vic mi se pare plauzibila, si non e vero e bene trovato. Iti vine sa crezi ca Terorism de cititoare a fost un fel de joc-basm interactiv in mediu virtual, in care daca ghicesti numele personajului criptat jocul se termina. Ei si? Blogul era chiar fain si spontan, dar obiectivitatatea lui e o iluzie. Am prieteni avizati care s-au prins mai de mult, unele informatii asa-zis secrete mai si transpira. Nici eu nu cred ca ar fi fost platita de Polirom pentru reclama, asta e o prostie. Era vorba de autopromovare sub masca unei alternative simpatice contra sistemului naspa. In lumina revelatiilor lui Isucitu, recunoaste si tu ca se cam potriveste. Traduci din Kinsella, pac! ditirambi despre Kinsella si-ti mai intitulezi o rubrica Shopalcoolism. Traduci Firmin, soarecele de biblioteca, si ii faci reclama pe blog. Eh, asta e, pacat. Si mie o sa-mi fie dor de blogul ala. Acum ca s-a inchis, cand mai intru pe el ma simt ca intr-un mausoleu.

  5. @Vasile: În lumina ultimelor mele cercetări, pot afirma că da, aşa e, luciat era(u) T.O. Bobe şi Vali Florescu, ajutaţi de Cecilia Ştefănescu şi Ioana Nicolae (de unde şi intervenţiile lor publice recente), dar şi de Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Bogdan Stănescu, Mihai Iovănel, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Cornel Dinu (pentru părţile mai filosofice) şi, desigur, Mircea Cărtărescu. Ocazional mai scriau vreo cinci-şase critici al căror nume nu mi-l amintesc acum. Totul era supervizat de Mircea Cărtărescu şi apoi avizat de Nicolae Manolescu şi de Augustin Buzura, aşa că acuzele cum că site-ul “terorista.ro” ar ignora critica profesionistă sînt total neavenite.
    Au existat şi unele finanţări de la Fundaţia Soros, Fundaţia Vodafone, Green Peace, Asociaţia Medicilor Dentişti, Asociaţia Creştină “Viaţa merge mai departe” şi Uniunea Artiştilor Elastici, care au menţinut site-ul în viaţă. Un procent din veniturile mallurilor bucureştene care găzduiesc librării a fost donat site-ului, iar banii au fost folosiţi pentru achiziţionarea de cărţi.
    Textele scrise pe site-ul teroristei vor fi adunate şi puse pe un DVD de aur, care va fi îngropat la temelia statuii Literaturii Române, ridicată undeva în Piaţa Universităţii la următorul mandat de primar al lui Sorin Oprescu.

    Serios acum: terorista nu e aia. Nu e ăia. Dar ce s-a stricat stricat rămîne. Tot proverbele, săracele, limpezesc situaţia: un nebun aruncă o piatră în baltă. Sau mai multe.

  6. Da de unde stii ca terorista nu e aia? Inseamna ca stii cine e. Sunt cam multi cei care stiu cine e si nu vor sa spuna. Probabil ca au facut un juramant, ca intr-o masonerie. Dar cativa au vorbit, si sunt bloggeri care acum nu mai vor sa recunoasca. Felicitari oricum pentru onestitate, inseamna ca tu respecti juramantul.
    PS. Manat de curiozitate, am dat cautare pe blogul teroristei si, surprise, T.O. Bobe nu postase Niciodata vreun comentariu acolo. Asta m-a facut sa cred si mai mult ca Iscuiu are dreptate. Sa nu uit, T.O. Bobe si Vali Florescu au participat la protestul din fata TVR initiat de Luciat si Vic, dar nu au comentat niciodata pe blogul ei cu numele lor ca altii. Hai ca e ciudat.

  7. @Vasile: E simplu: îi ştiu destul de bine pe Teo şi Vali şi ştiu că nu sînt ei. Nu o să-l vezi niciodată pe TO Bobe lăudîndu-şi propria carte pe blogul lui. Şi nici pe Vali. Au amîndoi foarte mult bun-simţ şi sînt oneşti faţă de scris şi faţă de publicul lor.
    Apropo, văd că lumea literară e al naibii de mică, de vreme ce ne învîrtim în acelaşi cerc. Trebuie nepărat ca terorista să fie cineva cunoscut, din Bucureşti, care scrie şi publică. În cultura română nu mai există nimic, doar cei o mie de oameni ce se citesc între ei.
    În fine, ce cred eu despre identitatea teroristei e ce scria Blaga într-o poezie din manuale, aia cu corola. Prefer o taină unui şir nesfîrşit de apostrofări: “Dar cine e Ăla/Aia, de îşi permite…?” “La ce universitate predă…?” “Cine îi dă dreptul să…?” Deşi prostiile astea au fost oricum vehiculate. De parcă dacă spune cineva despre o carte proastă că e proastă, iar despre una bună că e bună, ar conta mai mult identitatea celui ce o spune decît argumentele pe care le aduce.
    PS: Am căutat şi eu pe blogul teroristei şi am văzut că nici Manolescu nu a postat nimic acolo. Mi se pare destul de ciudat.

  8. vezi tu, ticvăneanțule, am stat cîta pră gînduri… cred ca nu spui şinie, şie şî cum că ş-aşa şcie toată lumea.

    numa mi s-o părut prea cumince blogu ăsta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *