Tovarăşe de drum în Italia
Săptămîna trecută s-a încheiat cu o veste care m-a bucurat tare mult: o editură din Roma vrea să publice în Italia (adicătelea în italiană 
) Tovarăşe de drum – experienţa feminină în comunism, volumul coordonat de Dan Lungu şi de mine, cu nişte texte mi-nu-na-te… iertată-mi fie lipsa de modestie, fiindcă de fapt nici nu le-am scris eu, ci cele şaptesprezece “tovarăşe”.
M-am bucurat din multe motive şi în multe feluri. În primul rînd pentru autoare. Bănuiesc că tema a atras în primul rînd atenţia, dar cei care vor citi cartea vor descoperi nişte texte de impact – şi emoţional, şi literar, şi social. Cum vreţi.
În al doilea rînd m-am bucurat fiindcă apare în Italia, unul din bastioanele comunismului vest-european de extracţie intelectuală. E genul de bucurie pe care am simţit-o cînd mi-a fost tradus în Slovenia şi Bosnia, iar apoi a apărut şi în Vojvodina, eseul Bila jednom jedna zemlja (A fost odată o ţară) din Românii e deştepţi – fiindcă era un text despre războiul din fosta Iugoslavie, văzut din partea asta a graniţei, şi a putut fi citit tocmai de cei din fosta Iugoslavie. Iar unora le-a plăcut.
Cam aşa stau lucrurile şi cu italienii. Poate că sună neserios, dar vreau să aibă posibilitatea să afle cum a fost comunismul adevărat, adică ăla pentru care militează intelectualii stîngişti italieni. Nu-mi fac iluzii: sînt destul de vîrstnic ca să ştiu că nu schimbi niciodată convingerile fanaticilor. Dar poţi deschide măcar mintea celor nelămuriţi. Îi poţi informa pe cei dornici să afle cu adevărat cu ce se mănîncă acest comunism autentic (care pînă la urmă nu se mai mănîncă deloc, cu nimic, fiindcă nu se mai găseşte decît comunism, nu şi mîncare).
În al treilea rînd m-am bucurat pentru mine, într-un fel mai special. Mi-am amintit de perioada cînd am lucrat la el împreună cu Dan, de zilele cînd vorbeam cu autoarele despre texte şi apoi de cele cîteva lansări făcute împreună cu ele, la Bucureşti şi la Timişoara. Şi m-a apucat o bucurie blîndă şi caldă, îmbibată cu nostalgie. Altfel, dacă n-aş fi aflat de vestea traducerii, credeţi că aş mai fi avut timp să-mi amintesc de Tovarăşele de drum, cu atîtea treburi pe cap?
Apropo, cartea e aici, dar nu se mai găseşte. S-a epuizat. Dar dacă apare în italiană, nici o problemă: limba aia seamănă aşa de bine cu româna, de parcă ar avea aceeaşi origine.
Ştie cineva cum s-ar zice în italiană Tovarăşe de drum?
16 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
companiere di percorso? – zic şi eu
oricum, faină veste
@Mircea: Să fie cum zici, companie de recurs…
Că eu m-am distrat un pic cu cei de la Google Translate, care le zic “compagno della strada”.
Ei, spun eu cind aflu titlul de la romani (adică de la ăia la Roma, nu de la minoritari).
Adeverul (literar & artistic), dragi toa’si (ca tot veni vorba de tovarase), e ca daca nu ne laudam noi pe noi, ne, ni etc., cin’ sa ne laude? Si se stie bine care-i sufletul comerciului (cum bine scrie pe frontonul vechiului liceu Cretulescu)…
@Micawber: Cum cine să ne laude? Italienii, că ei au venit să ceară cartea, s-o propage în Imperiul Roman. Nemţii. Suedezii. Francezii. Austriecii. Polonezii. Şi cine o mai vrea.
Ca bine ziceti. In definitiv, daca pe propriul blog n-o avea omul dreptate, unde sa aiba?
Gheo, clar, mi-ai amintit de Italo Calvino si cum a devenit el comunist intelectualist, asa, pentru ca era singura optiune politica la momentul respectiv de impotrivire la fascism. Si cit de dezamagit a fost mai apoi.
E intr-adevar o reusita. Care atrage dupa ea aceleasi reactii stereotipe. Nu stiu cum o fi in alte parti, dar in Romania lumea a ramas aceeasi de vreo suta de ani incoace. Pariu?
@Catalina George: Şi da, şi nu. Depinde de perspectivă. Cel puţin cu comunismul cred că ne-am mai învăţat minte. Ori măcar sper că e aşa. Iar dacă tot era vorba de italieni… măcar noi n-avem un Berlusconi chiar atît de vizibil. Avem berlusconi mai mici şi mai nevolnici.
Draga Gheo, cu berlusconi mici si nevolnici m-ai facut sa ma gindesc la … termite.
Si uite-asa m-a pufnit risul (de care o fi el nu mai comentez) la cafea de dimineata (pe care eu o savurez de obicei pe la ora asta).
Felicitari si la mai mare !
@Catalina George: Cum ai ajuns la termite? (Ştiu, pînă apuc eu să răspund, uită şi termitele de ce te-ai gîndit la ele…)
Oricum, ar fi mişto să vadă piticul mussolinian că-i zici nevolnic. Ar face Italia-n patru ca să-ţi demonstreze contrariul.
@Mirela: Mulţumesc. Cînd mă gîndesc ce texte bune-s acolo, chiar îmi doresc “la mai mare”.
Cu multa placere. Si pentru ca tot veni vorba despre italieni, imi permit (si-mi face si placere) sa-l amintesc pe Donato Chiarini, fostul şef al Delegaţiei Comisiei Europene în România, care a declarat la Oradea, in decembrie 2007, ca “Romania este Cosa Nostra”( Sambata, 22 Decembrie 2007, Sursa: AGERPRES). Daca ar fi sa mai scrieti o carte despre cel intamplate in ultimul deceniu, experienta romanilor – cetateni universali sau numai cetateni romani- traitori in “Cosa Nostra”, ce titlu i-ati da?
@Mirela: La grea încercare m-ai pus, zău aşa!
Hai să dau un răspuns sincer: n-aş scrie niciodată un roman despre experienţa românilor. Aş scrie ceva despre oameni, iar dacă din ceea ce fac, trăiesc şi gîndesc ei ar răsări experienţa românilor, cu atît mai bine. (Aşa, ca “spoiler” la romanul cu care mă laud, într-un fel aşa ceva s-ar putea să fi şi făcut. În alt fel însă nu.)
În ce-l priveşte pe Chiarini, ştie el treaba foarti bini, că vine de la mama Cosei Nostra. Corupţia: uite un domeniu în care prefer copia originalului.
Super, astept cartea cu mult interes. Pana atunci…”Romanii e destepti” saptamanal. In ceea ce priveste declaratia domnului Donato Chiarini, pare-se ca am denaturat contextul chiar si prin absenta lui. Fac mea culpa si redau citatul integral din articolul publicat pe site-ul “www.ziare.com” in data de 22 decembrie 2007: “Daca, pe programele de preaderare PHARE, CE a lucrat indeaproape cu Guvernul, in cazul fondurilor structurale, responsabilitatea apartine pe deplin guvernului national. Chiar daca CE va monitoriza modul de respectare a regulilor, asa cum o face in toate statele membre, va si acorda sprijin acolo unde este nevoie. “Romania este Cosa Nostra”, a subliniat seful delegatiei CE.”
Deci ziceti ca acolo-i Mama, bine asa. Mai punem si vorba romaneasca ” cine o tine pe Mama, Tata-i spun” si avem si certificat de nastere! Binili invinge!
n-ar fi rau daca s-ar publica si in SUA aceasta carte. Nu doar ca e plin de comunisti pe aici, dar au ajuns si la casa alba.
O cantare cu bilelo dugme din 2005, ca tot ti-am zis ca au mai cantat impreuna si dupa razboi:
http://www.youtube.com/watch?v=PJ9MJeAOOw0&feature=related
@Onslow: Comunişti la Casa Albă? Mde… eu aş mai nuanţa. Dar am reţineri faţă de Obama şi – ceea ce n-aş fi crezut acum şapte-opt ani – îl consider un preşedinte mai slab decît Bush junior. Greşeala mea să fie!
Poate data viitoare, dacă dezbinaţii ăia or mai reuşi aşa ceva.
Mulţumesc pentru linkul la Bijelo Dugme. Ştiu concertul (adică de fapt concertele, cele trei) din 2005. Regret şi azi că nu am ajuns la cel din Beograd.