Comentarii la: Superstiţii de scriitor

De către: gheo

gheo — Sun, 14 Mar 2010 17:26:35 +0000

@Liviu Drugă: Să prind un pic de timp, să mă gîndesc. Dar promit c-o fac.

De către: Liviu Drugă

Liviu Drugă — Fri, 12 Mar 2010 22:56:32 +0000

Ok, rutine… Astept sa scrii despre ele.

De către: gheo

gheo — Mon, 08 Mar 2010 00:38:22 +0000

@Liviu Drugă: Manii poate că e prea mult spus. Rutine e mai aproape de adevăr.
Cît priveşte activităţile pe care nu le preţuieşte omul, e simplu: în mod normal nu nasc superstiţii, fiindcă în cazul lor reuşita sau eşecul nu contează foarte tare. Aşadar, cel implicat nu e interesat să repete un traseu sau să refacă nişte condiţii care i se par benefice pentru actul respectiv. (Am simplificat, dar cam aşa funcţionează mecanismul.)

De către: Liviu Drugă

Liviu Drugă — Sun, 07 Mar 2010 20:51:06 +0000

Interesanta diferentierea asta – “superstitiile legate de activitatile pe care le pretuieste mult”. Si pentru cele pe care nu le pretuieste? Intrebarea e mai mult retorica, desi, daca ai un raspuns…
Am inteles motivatiile tale… Usor de inteles.
Te astept cu maniile.

De către: gheo

gheo — Sat, 06 Mar 2010 22:27:08 +0000

@Liviu Drugă: Habar n-am. Ştiu doar ce ştim fiecare: că orice om îşi creează rutine şi, în timp, superstiţii legate de activităţile pe care le preţuieşte mult.
Dar dacă stai să te gîndeşti, cel puţin superstiţia asta implică şi nişte avantaje: te scapă de presiunea la care eşti supus de prieteni, cunoscuţi, colegi scriitori sau jurnalişti etc. atunci cînd ştiu că lucrezi la o carte nouă. “Cum merge? E bună? Despre ce e? Dă să văd şi eu… E, dar parcă ar merge mai bine altfel aici…”
Şi-apoi cum să vorbesc despre ceva ce încă nu există? Dacă începi să povesteşti cum progresezi cu construcţia unei poveşti şi, după doi ani, îţi dai seama că undeva nu merge ceva şi trebuie s-o iei de la capăt? E ca şi cum ai striga “Vine lupul!” cînd tu nu îi vezi decît capul. Sau coada.
În fine, eu mai am o explicaţie, pur personală şi subiectivă, legată de păstrarea tăcerii: actul creaţiei e pentru mine unul intim. Produsul creaţiei în schimb e împărtăşit.
Există multe manii şi superstiţii scriitoriceşti. Mai am şi eu unele. Dacă apuc, povestesc.

De către: Liviu Drugă

Liviu Drugă — Sat, 06 Mar 2010 16:37:00 +0000

Este des intalnita aceasta superstitie de a nu vorbi despre o carte in lucru?

De către: gheo

gheo — Thu, 25 Feb 2010 20:24:00 +0000

@V: Nu mă mai ocup de nici un teanc. Eu mi-am luat mîinile de pe el. Acum e în mîinile Alinei şi de ea ştiu că nu iartă nimic. Adică nimic aiurea. Sînt în aşteptare (vorba vine, că abia am timp să dorm – am altele pe cap). Poate că în vreo lună…
Apropo de capete: cine a ajuns o dată acolo, mai poate ajunge şi a doua oară. Ştie drumul.
(Uăi, da’ ce zen am devenit!)

De către: v

Sun, 21 Feb 2010 16:14:32 +0000

eh… nu chiar orice lucru are capăt…
(şi nu te mai scuza, ocupă-te de teancul ăla)

De către: gheo

gheo — Sun, 21 Feb 2010 14:00:09 +0000

@V: Uite, şi eu răspund tîrziu, dar tot răspund (cu scuze). Şi capătul ăla poate să întîrzie, nu? Dar tot vine, că orice lucru are un capăt – numai cîrnatul are două. Aşa se zice

De către: v

Wed, 17 Feb 2010 23:51:02 +0000

vorba ceea, nu-ţi ţine respiraţia… după cum se întrevede, nu va mai veni capătul ăla. eh… a fost un foc de paie.

De către: gheo

gheo — Wed, 17 Feb 2010 23:23:40 +0000

@V: Aha! Păi, aştept. Trebuie să vină odată şi capătul ăla, nu? Ştiu că da.

De către: v

Tue, 16 Feb 2010 23:11:27 +0000

adică legam evenimente cu personaje şi refăceam fraze şi idei, ceea ce mai fac şi-acum, cu mai mult sau mai puţin succes, şi capătul tot nu se-ntrevede… aşa că mai iau pauze şi mai citesc bloguri de oameni şi aşa aflu lucruri despre ei.

De către: gheo

gheo — Tue, 16 Feb 2010 21:19:10 +0000

@V: ??? Adică?

De către: v

Tue, 16 Feb 2010 11:29:47 +0000

ah, cum am ratat însemnarea asta la vremea ei… că făceam şi eu chestii similare

De către: Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo — Mon, 01 Feb 2010 00:16:06 +0000

@Veronica: Păi, da, cam aşa e. Mai ales că nu mai pun mîna pe ea cel puţin două săptămîni. Să-mi văd şi eu de viaţa mea. Adică, dacă tot m-am eliberat, de-acum pot să fac şi altele. Să traduc, să redactez, să scriu… Uf!