Roma, Romulus, Romania si rromii
Roma, Romulus, Romania si rromii
Ce ne-a mai inflamat cazul lui Romulus Mailat – uciderea unei italience (deocamdata
nedovedita, ca sa fim corecti)! Rromul Romulus, romanul de la Roma.
L-am vazut in seara asta pe Adrian Cioroianu la o emisiune TV de pe Realitatea
TV, dupa declaratia cu trimiterea infractorilor in deserturile Egiptului si intilnirea
cu reprezentantul romilor, Costica Argint. Il ascult si imi intaresc parerea initiala:
Basescu a avut dreptate, cel putin in privinta lui. Intelectual stralucit, Adrian
Cioroianu nu e un politician bun. Si nici un ministru de Externe bun – dar deloc!
Si totusi, daca ma gindesc la alte alegeri ale lui Tariceanu (Chiuariu, David, Adomnitei)
- ma rog, presupunind ca sint ale lui Tariceanu -, mi se pare cel mai decent dintre
noii liberali. 
(Uf, dar ce balarii spune domnul ministru Cioroianu!)
Dar nu despre Cioroianu voiam sa vorbesc. Ci despre tigani. Despre discriminare. Care
in Romania exista, slava Domnului! Avem mari probleme, noi, romanii. La fel de mari
sint insa si cele ale europenilor. Nici lor nu le plac tiganii, desi o ascund in toate
felurile posibile, una din ele fiind utilizarea termenului-umbrela de “roman”. Iar
romanii fug cit pot de asocierea asta. Acum cred ca ne-am vopsi toti parul blond
si ne-am albi pielea… Sau ne-am face asa 
.
Ar putea s-o faca si italienii.
Asociatiile de lupta contra discriminarii si cele ale rromilor au sarit deja in sus
si au acuzat guvernul, autoritatile locale, cetatenii majoritari… Am vazut asta
pina si in Timisoara, unde riscul discriminarii este mult mai mic (eu, personal, n-am
vazut cazuri). Poate mai mic decit pentru moldoveni (de Banatul retrograd vorbesc).
Cred ca au dreptate… partial. Cred ca trebuie sa sensibilizeze cetatenii majoritari.
Partial.
Dar problema e doar intr-o parte? Oare?
Cu riscul de a fi acuzat de discriminare, indraznesc sa spun ca una din marile probleme
ale tiganilor e o parte din traditia lor. O parte din ea. 
Nomadismul,
de exemplu, care nu se potriveste deloc cu stilul de viata european si ii ingrozeste
pe occidentali. Sau traditia clanurilor, care reprezinta un fel de state in stat,
cu legea lor, cu regulile lor, altele decit cele ale “gagiilor”. Clanurile favorizeaza
aparitia crimei organizate – legaturile de familie, legea tacerii samd ii apara pe
membrii clanului de autoritatea statului si ii separa de cetatenii de rind. Clanurile
de tigani sint echivalentul local al mafiei italiene.
Inca un lucru: ierarhia stricta din clanuri e un impediment in calea integrarii. Si
a dreptatii. De obicei tiganii amariti, cei care indura discriminarea zi de zi, nu
isi gasesc decit foarte greu dreptatea si sint ignorati chiar si de liderii propriei
lor etnii. Tiganii importanti, sefii de clanuri si cei imbogatiti in ultimii
ani beneficiaza in schimb de toate avantajele minoritatilor. Ei au acces si la avocati
puternici, ei se descurca prin meandrele concretului romanesc, ei au contacte cu ONG-urile
si au autoritate inaintea lor. Situatia seamana si cu cea a etnicilor maghiari, reprezentati
de niste lideri carora nu le pasa de ei. Ba si cu cea a majoritarilor romani, reprezentati
de niste clanuri politice.
De fapt, daca prelungesc discutia, o sa vedeti ca, romani, tigani, maghiari, sintem
toti la fel. Cu exceptia celor mai egali decit noi. Bulibasele noastre, ale tuturor.
Nici un comentariu
Te invit sa-mi spui opinia ta! Completeaza formularul de mai jos si scrie ce parere ai pe marginea articolului de mai sus.
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]