QUIZ: Saliţîn şi salagale
Zilele trecute, din diverse motive, mi-au venit în minte două cuvinte. Au răsărit aşa, la suprafaţă, din vremuri foarte vechi, din copilăria mea de la Ticvaniu-Mic:
saliţîn şi salagale
Mă întreb dacă ştie cineva ce înseamnă exact. Erau două substanţe care se cumpărau de la magazin sau de la farmacie şi, din cîte îmi amintesc, una se folosea în anumite situaţii la prepararea unor mîncăruri sau a unor prăjituri, iar cealaltă la murături. Bănuiesc că saliţînul era pentru murături şi că are legătură cu acidul acetilsalicilic, dar nu bag mîna în foc.
Termenii sînt din subdialectul bănăţean, dar au intrat în el pe cale cultă. Poate dintr-o formă anume din maghiară sau din latină prin maghiară… nici asta nu ştiu, doar o bănuiesc.
Aşadar… saliţîn? Salagale?
11 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
le stiu si eu. salitin se punea in muraturi, intr-adevar. nu stiu substanta, dar e un conservant. salagale nu mai stiu ce era. poate o firma de praf de copt? o voi intreba pe b., ea le folosea pe ambele, dar nu e sigur ca-si aduce aminte…
de saliţîn mi-amintesc şi eu din copilărie (petrecută în orăştie), doar că pe-acolo-i spunea “salicin/ă” şi era folosit, într-adevăr, la murături. un fel de conservant, dacă nu mă-nşel.
salagale nu ring niciun bell
salițin-ul, cu var. salițil (pe la noi) este acidul acetilsalicilic. alteori este bicarbonatul de amoniu (s-ar putea sa-mi dau cu firma-n cap si sa fie secretly the same thing). ha, ce zici, te-am rupt cu atata expertiza! de-abia astept sa vad cartea aia care m-a inhibat in foto… macar la salițin sa ma pricep…
hai ca mi s-a mai activat o bucatica de cortex si mi-am amintit tot: salitinul ramane salitil, adica banala aspirina de pus (si) in muraturi, iar salagalele tale poti fi salicalele bunicii ioana, care – abia astea – sunt bicarbonat de amoniu si se folosesc la turtitele de paste. how about that!
Saliţîn e salicilat, dar nu aspirină (acid acetilsalicilic), ci acid salicilic (conservant pt. murături, aşa e).
Io mi-s banatean gin parcea Făjetului (Făget, pentru cunoscători),. şi am aujît doar gi saliţîn; dar, nu daţi cu parul, vorbele îmi zburau pe la ureci, mi s-a parut ca e sheva folosit la plăshince.
Gi salagale nu şciu.
ei, voila!
Am raspuns din casa lui b., adica de la mama:
“Salicin (salicil) era un conservant. Cu timpul, a fost inlocuit cu aspirina sau pliculetele de conservant.
Salagale este o sare de amoniu (sigur, fiindca mirosea a amoniac la copt), care se folosea la aluaturi grele (foile cu miere). Evident, a fost inlocuit cu pliculetele de praf de copt.”
Saliţîn. Salagale. Salamalekum.
) Părerea mea e că n-am scris în viaţa mea ceva mai bun ca romanul ăsta. Dar deocamdată o reciteşte Alina, că aşa păţesc perechile scriitorilor. Dacă ea îşi dă acceptul, introduc corecturile şi sper s-o văd şi tipărită.
să vin să fac o lansare la Cluj 
Dar numai dacă…
Vă mulţumesc mult la toţi: şi pentru efort,şi pentru măiestrie. MI-ar fi părut rău să nu aflu lucrurile astea sau să descopăr că sînt deja uitate. Dar uite că nu.
@Mircea: Aşadar, şi prin zona Orăştiei se tratau murăturile cu salicin. Salagale ioc?
@Mihaela: Să ştii că mi s-a stîrnit interesul. După cum am văzut de la Mircea, în Orăştie exista saliţîn – nu şi salagale, se pare. E/era şi în Ardeal. Deci termenul saliţîn/salicin se folosea pînă sus, spre Maramu’? Şi salagalele? Care le e isoglosa? Că de definit le-ai definit magistral…
@Victor L: Plăcinte, colaci, şmerchifle, croafne… Dar cred că aici intrau în scenă salagalele. Saliţînul mergea cu crăstăveţii muraţi
@Beranger: Precis, precis, ăsta e. Mulţam. Nu chiar aspirină, ci acid salicilic.
@Alexandra: Şi salagalele astea-s! Yes! Bicarbonat de amoniu, cum zicea şi Mihaela Ursa.
Acum mi-am amintit şi mirosul din bucătărie, cînd se făceau colaci (adică prăjituri de casă). Ăla era amoniu? Cred că da.
@ Mihaela: Să nu uit de carte (de parcă aş uita!
Ba, sincer să fiu, mă bate şi-un gînd:
@gheo: ala e mirosul. mi l-am adus aminte si eu, si mama.
asteptam atunci, cuminti, lansarea e ca si aranjata…. bunica ioana era din lesu (de la lesul ilvei mai incolo), n-as sti sa-ti zic isoglosa (sau ce-o mai fi)…