Poveşti, destăinuiri…
O să continui (cred) săptămîna viitoare cu poveştile despre bucătăria scrisului. Adică, în cazul meu, chiar despre bucătărie.
În compensaţie,pun aici linkuri la două interviuri pe care le-am dat Alinei Purcaru pentru revista Corso şi Oanei Olariu pentru Opinia veche din Iaşi. E mai uşor cu linkul decît cu scrisul. De altfel, au ieşit două interviuri interesante 
Întrebările m-au făcut să povestesc lucruri pe care nu cred să le mai fi spus altădată. De unele abia ce mi-am amintit atunci, pus în faţa întrebării.
Sîmbătă ar trebui să fiu la tîrg, la Bookfest, adică în Bucureşti. Sper să ajung. Căci, printre altele, trebuie să particip la lansarea propriei mele cărţi. Ar fi nepoliticos să lipsesc.
M-am simţit măgulit cînd am văzut pe site-ul editurii că, după o lună, romanul apare ca fiind epuizat. Sigur, ştiu că asta nu înseamnă că s-a vîndut tot tirajul, ci doar că librăriile au cerut suficient de multe exemplare ca să goleacă depozitul de la Iaşi. Dar tot m-am simţit 
Au şi scriitorii nişte orgolii… să ferească Dumnezeu pe cineva să se încurce cu unul!
4 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
Interesant interviul din Opinia. (Pe celalalt nu il citii inca.) Mi se pare amuzant, oarecum, ca spuneti despre America ca ar fi mai morala decit Europa. Ion Vianu spunea undeva ca Occidentul nu e mai moral decit Romania, dar functioneaza mai bine.
Am citit “Adio, adio patria mea…” acum citiva ani. Eram foarte nerabdator sa o citesc. Urmaream atunci, ca si acum, marturisirile oamenilor care au emigrat (nu sint multe). Vroiam sa imi compar propriile experiente cu ale celorlalti, traind eu din 2001 in Canada. Am avut senzatia ca prezentati doar o fata a medaliei. V-ati oprit cind ati obtinut certificatul (nu mai tin minte exact detaliile) pentru a putea fi profesor de engleza. Ideea era ca plec nu pentru ca nu as putea reusi, ci pentru ca nu imi place aici. Mi-ar fi placut sa vad ce se intimpla, care sint impresiile si cind aveti un alt statut social, un alt stil de viata. Nu am fost in SUA si toata experienta mea se reduce la viata din Canada. Nu am impresia ca oamenii muncesc si doar muncesc. Ies la pensie si, nestiind ce sa faca cu viata lor, isi cauta alt serviciu. Poate asta se intimpla in SUA. Mi-ar fi placut sa citesc mai mult despre sentimentul omului prins intre doua lumi, intre doua tari, parca niciuna nemaifiind a lui; despre formalismul relatiilor umane (singura chestie neformala, te adresezi folosind prenumele). Sint sanse mici ca sa va intoarceti in SUA si sa scrieti lucrurile astea.
Asa ca mai trebuie sa caut sau poate ma hotarasc eu. Viata fiecaruia dintre noi e un roman, nu? 
http://www.observatorcultural.ro/Romanul-High-Definition*articleID_23839-articles_details.html
@ radu gheo: nu urma sa vorbiti sambata la BookFest, imediat dupa doamna Aurora Liiceanu? eu asa am inteles de la oamenii standului Polirom. am tot stat acolo, dar nimic.
pana la urma am baut berea aia singur. 5 lei paharul, Holsten, asa si-asa. daca era “vorbita”, se schimba calimera!
@Ovidiu: Mie aşa mi s-a părut: că americanii sînt mai morali decît europenii. Mai puţin sofisticaţi, mai direcţi şi, cred, mai puţin înclinaţi să despice firul în patru – ceea ce e şi bine, e şi rău. Dar nu sînt căldicei. Şi funcţionează mai bine decît Europa.
Pe de altă parte, da, aveţi dreptate, nu ne-am întoarce acolo decît de nevoie (în anii ’70-’80 n-am fi făcut astfel de mofturi). În ce priveşte sentimentul celui prins între două lumi, îl trăiesc mai intens aici decît acolo. Acolo trăiam acut altă senzaţie, cea de provizorat. Aici, în România, sîntem cu adevărat între două lumi. Teamă mi-e să nu rămînem mereu astfel.
@Victor L: Am văzut, desigur. Şi, dincolo de laude (cele de care – să nu fiu fariseu – m-am bucurat din plin), Bianca Burţa-Cernat a mai ghicit nişte lucruri pe care nici măcar nu le gîndisem pentru cititor, ci doar pentru mine, pentru stilul de construcţie personal. Să mai adaug că am încredere în părerea ei?
@ MIhai Buzea: Îmi pare rău şi mie că nu ne-am întîlnit. Aşa se întîmplă cînd stau doar o zi: mă întîlnesc cu zeci de oameni şi regret că nu m-am întîlnit cu alţii. Eu am vorbit la lansarea cărţii doamnei Liiceanu, aşadar un pic înaintea ei. După aceea am plecat… nu mai ştiu unde şi cu cine, dar tot pe o terasă. Nu s-a nimerit să fie aceeaşi. Dar poate că data viitoare…