Start (partea I)

Boala de scriitor
– sa marchezi clar momentul inceputului, sa pregatesti totul, sa dai impresia spontaneitatii
– doar impresia! -, dar sa mentii controlul asupra textului. Asta fac. Asadar, deschidem
oficial blogul

GHEOLAND

1. Mai intii, asa, nemteste, o prezentare de blogautor: Radu Pavel Gheo, scriitor.
(Imi visam din copilarie sa pot fi vreodata asa ceva: scriitor. Deci – scriitor.)
Scrie pe undeva si citi ani am. Multicei. Roman din Romania, banatean din Banat, nascut
in Oravita, stabilit in Timisoara, cu scurte stagii in Bucuresti (armata), Iasi (mai
complicat… probleme de familie) si Bellevue (statul Washington, SUA, pe motiv
de inhatzare a lozului cistigator la Loteria Vizelor). Am scris niste carti (sint
trecute pe undeva pe net si mi-e rusine sa-mi scriu singur bibliografia), am tradus
mai multe, sint redactor, traducator si autor la Editura Polirom. Casatorit cu o tipa
superba (de-aia am ajuns sa stau in Iasi! De doua ori!), Alina – ne cunoastem din
1990, ne-am casatorit in 1994, n-avem copii. Mie mi-e frica de o asa hotarire si de
o asemenea responsabilitate. Daca o sa citeasca cineva povestea blogului de mai jos,
s-ar putea sa priceapa mai bine. Mai bine ca mine.

Ce sa mai zic? OK, nimic. Daca le povestesc acum, in intro, pe toate, ce
mai scriu in blog?

2. A doua problema importanta: de ce sa tin un blog? In primul rind pentru
ca e o forma de comunicare extraordinara, bla-bla-bla, stie toata lumea cum si ce.
Jurnal intim nu mai e: de vreme ce te-ai plasat pe net, ai acceptat interactiunea.
De fapt ai vrut-o. O vreau – cumva. Dar ma si tem de ea un pic. Sint mai batrin decit
internetul, asa ca e normal.

Apoi, ca sa fiu sincer, cred ca au contat intrucitva si presiunile din exterior, si
spiritul de imitatie. Cred. Mi-am dat seama ca o multime de prieteni (scriitori sau
nu, dar asta zau ca nu conteaza) au bloguri si unele sint chiar misto. Apoi o bloggerita
care-mi place tare mult se intreba de ce unii scriitori tineri nu coboara in spatiul
bloggeristic. Au mai facut-o si altii.

…Apropo, bloggerita e luciat si-o gasiti la http://luciat.wordpress.com/ 
(terorismdecititoare). Ii fac reclama (vezi, luciat?), da’ merita. Iar pe blogul ei
gasiti adrese la cam toate blogurile de scriitori romani.

Cind m-am decis sa-mi fac blogul, m-am dus si eu pe WeBlog.ro. Acolo un arheolog al
internetului ar putea afla ruinele Gheolandului primordial (vreo zece rinduri). Sau
nu. Asta fiindca blogul mi-a disparut la doua zile dupa ce l-am deschis. A disparut!
Nu mai exista! Nici nu fusesem vreodata inregistrat! Asa zicea site-ul. I-auzi, i-auzi!
Nici acum nu pricep de ce. E drept ca in perioada respectiva scrisesem un text in
care luam peste picior naivitatea agresiva a unor militanti de extrema dreapta nationalista
si, ca rezultat, au invadat site-ul „Suplimentului de cultura” cu comentarii la textul
meu, postat acolo. Agresivitate, mirlanie, frustrari, injuraturi de mama, textcremente
s.cl. Victor Jalba, care
se ocupa de site-ul „Suplimentului…”, mi-a comunicat ca oamenii vandalizasera si pagina
de wikipedia
 cu biobibliografia mea. Am vazut si eu: acelasi stil, acelasi
limbaj. Ei bine, tot in acea epoca incepusem si eu bloguletzul „Gheoland” (proto-Gheoland)
si ma intreb daca nu cumva… 

In fine, prin octombrie 2006, dupa impulsurile prietenilor si ale lui luciat, i-am
spus lui Victor Jalba (site-ul www.supliment.polirom.ro –
misto, ma publica si pe mine acolo)
ca vreau blog. S-a bucurat, saracu’… Numai ca eu ma nimerisem intr-o perioada extrem
de aglomerata si-am tot aminat, pina mi s-a facut iar frica si-am aminat iar si iar
si iar. Si cred ca pina la urma tot n-as fi avut niciodata blog, cu tot cu Victor
si luciat si Luci
Teodorovici
si Florin Lazarescu (vedeti-le
blogurile, ca merita si-s baieti buni!).

Pina la urma am ajuns insa aici – pe myspace.com.
Dar si asta e o poveste intreaga, care se leaga de vechi obsesii de prin adolescenta
mea optzecista. De „grupa Magazin” din fosta Iugoslavie. De Ljiljana
Nikolovska
.

Dar m-am lungit prea mult si uite, mai ca vad zorii mijind, asa ca tac. Sfios.