Necesitatea presei
Ce vreau să zic cu necesitatea asta? Că libertatea e necesitatea înţeleasă. Iar jurnaliştii de mare circulaţie ai României au înţeles repede asta. Cu alte cuvinte, la un preţ corect, pînă şi căcatul e dulce.
Nu vreau să trag concluzii pripite şi nici să ascult opiniile contradictorii şi cacofonice ale analiştilor noştri. Am văzut un raport OSCE care ilustrează parţial, cu date clare, cum se derulează campania prezidenţială şi cui îi cîntă în strună televiziunile şi cîteva din cotidienele mari de la noi. Remarc prestaţia Cotidianului, pe care jurnalistul de mare furie proletară C. Nistorescu l-a transformat într-o lună dintr-un ziar respectabil în varianta zilnică a României mari. (E şi asta o performanţă. Nu mulţi foşti ziarişti roşii sînt în stare de aşa ceva.)
Şi asta e, cum ziceam, doar un colţişor din imaginea integrală. Aici nu intră în calcul talk-show-urile şi emisiunile de dialoguri politice, unde nu poţi cuantifica nivelul opiniilor pro sau contra. Dar vezi unele lucruri evidente: pe Mircea Badea, pe Laptopul cu Om (sau invers), pe jupînul Dinescu, simpatizantul lui Iliescu, şi altele.
Cîteva observaţii:
- în timp ce Traian Băsescu vorbea despre rezultatele referendumului, Realitatea TV prezenta pe ecran, obsesiv, o listă cu dezavantajele parlamentului unicameral. Doar cu dezavantajele – absolut obiectiv. Apropo, unul dintre ele ţinea de administrarea regiunilor. Dacă vă amintiţi, regiunile sînt chestiile alea pe care Traian Băsescu le susţinea, iar parlamentul le ignora – căci ar face să dispară sute de posturi grase din administraţie. Acum, brusc, regiunile contează!
- în seara cînd s-a anunţat că referendumul va fi validat, Corina Drăgotescu sare, cu o îngrijorare subită: “Dar nu, nu e valid, trebuie să se scadă voturile anulate!” Ceea ce e complet eronat. Şi-apoi ce-o durea aşa de tare pe ziarista obiectivă soarta referendumului – şi doar într-un singur sens?
- pentru deplina obiectivitate, la un talk-show se invită vreo patru-cinci reprezentanţi ai partidelor, moderatori, plus vreo doi jurnalişti. Adică un membru PDL, care îl apără pe Băsescu (bine, prost, cum poate şi el 
, şi alţi patru care… nu-l apără, ca să zic aşa. Dacă jurnaliştii sînt – şi sînt – marfă gen Nistorescu, Chirieac şi alte lumini ale presei, discuţia e extrem de echilibrată: cîte şase oameni, plus moderatorii, se zbat să-l scuipe pe dictatorul Băsescu şi să-l întrerupă pe reprezentantul PDL.
- să nu uit de întrebările cu răspuns inclus, cea mai bună dovadă a “obiectivităţii” jurnaliştilor neatîrnaţi: “Nu vi se pare cumva că alegerile astea au fost mai prost organizate decît cele din 2004?” “Nu aveţi impresia că Băsescu este din ce în ce mai speriat?” “Credeţi că acest guvern a greşit mai tare atunci cînd… sau atunci cînd…?”
Dragii de jurnalişti! Ziceam că ar merita să fie bine plătiţi pentru copro… compromisurile pe care le fac. Sau poate că nu – presa noastră n-a excelat în respectarea regulilor, ci în inventarea scuzelor. Şcoala veche: Stănescu, Chirieac, Nistorescu, Cristoiu.
Apropo, frumoasă mai e dictatura lui Băsescu, în care numai cine nu vrea nu-l atacă făţiş pe preşedinte! S-ar putea ca unii să-i ducă dorul… Sper că peste cinci ani.
10 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
Este o chestiune complicata asta cu presa. Dar ce sa zic, ma uit cel mult o ora pe zi la televizor iar ziare nu mai citesc deloc. Este mult mai lnistitor. Prefer radioul – acolo scandalul nu prea si-a facut loc, Ca unul care nu se uita decat foarte rar la televizor si alearga de dimineata pana seara pentru o amarata de paine, (si peste tot pe unde ma duc nu dau decat de oameni ingrijorati, care nu stiu ce av fi maine), lupta asta cu mogulii nu pare sa aiba nicio treaba nici cu prezentul si nici cu viitorl meu. Sunt covins ca se ascunde ceva putred in trecutul lor, dar nu vreau sa votez un presedinte doar fiindca mi-ar putea promite, evntual ca ii va baga in puscarie pe acesti moguli. Pe langa faptul ca nu este decat o datorie a justitiei, lupta asta, atat de pesonalizata nu are nici macar un minim grad de generalitate, ca sa poti spune ca ar f o lupta impotriva coruptiei. Nu am sa-l votez pe Basescu ca sa se razbune – nu stiu din ce motiv – pe cativa oameni. In rest, problema cu impartialitatea presei… nu stiu ce sa zic; cand nu mai imi place ce vad dau pe national geographic sau inchid…
Si inca ceva. Trebuie sa va recomand un film. MERGETI LA CONCERTUL lui Radu Mihaileanu. Veti fi surpinsi.
asta e deja obsesie în toată regula
@Bogdan: Să ştiţi că aveţi dreptate. Încerc să nu mă necăjesc prea tare. Dar să ştiţi că eu credeam sincer că profesia de jurnalist are – sau poate avea – şi ceva nobil, şi ceva etic, şi ceva aventuros. Chiar şi în România.
Despre filmul lui Mihăileanu am auzit şi mulţumesc pentru recomandare. Vă cred. O să mă duc să-l văd.
@Mr. Kalm: Sigur că e obsesie. Măcar o dată la patru ani. Altfel m-ar durea în cot şi aş pleca în Ungaria, unde pot trăi mai ieftin, mai civilizat şi mai confortabil. Sau în Honolulu.
mr. kalm: coane, nu te stresa cand mai dai si peste cate un om pro-basescu. din cate vad eu, cel putin pe canalele TV (presa scrisa e mai echilibrata), a nu fi anti-basescu e ca si cum ai purta mustata: a freak.
apropo, eu port. nu numai mustata, dar si bretele. si nici rusa nu-mi suna bine.
iartă-mă, dar ăsta deja sună a discurs de oameni spălaţi pe creier – ştii, genul care, orice ar face idolul lor, merg până în pânzele albe…. ba mai şi răspund la acuze oneste venite din partea unor oameni fără interese sau partizanate cu “ba pe-a mă-tii” sau (ca într-un banc vechi cu un american şi un rus) “da’ şi voi îi băteţi pe negri”. zău, de ce oamenii pro-băsescu nu scot niciodată nici măcar o vorbuliţă în care să zică: da, a greşit, da, face rahaturi, dar totuşi e mai bun… nu, discursul vostru e întotdeauna: nu e lăsat să, mogulii încearcă să-l facă, geoană a mers la moscova, antonescu e inconsistent… vorbiţi, mă, tată, şi despre nerealizările idolului şi veţi deveni (în fine) credibili şi pentru un om căruia mojicia, gafele şi nerealizările evidente ale preşedintelui nostru nu-i sunt tocmai la inimă – şi nici nu e captiv în vreo propagandă, pro- sau anti-
@Mr. Kalm: Asta nu-i chiar aşa. Din păcate pentru Băsescu, susţinătorii lui chiar AU reţineri, spre deosebire de cei ai PSD-ului/PNL-ului, care sînt mai convinşi decît fanaticii religioşi că Băsescu e Satana, iar Iliescu e… mă rog, nu e o comparaţie perfectă.
Şi oamenii aia nici măcar nu votează pentru un om sau un program, ci contra unui om si a unui program.
Personal, votez răul mai mic. Răul mult mai mic. Omul care propune un program coerent şi nu slujnicarul tuturor.
nu am nici o îndoială că idolul vostru va ieşi preşedinte. îţi mai spun un singur lucru, fiindcă e cam penibil să continuăm dialogul ăsta (şi să intru pe blogul tău, care a devenit dintr-un blog de scriitor mişto o tribună de susţinere politică): în cazul în care nu eşti un lefegiu (adică nu ai de câştigat în mod direct din situarea la putere a lui T.B. şi a minunatului său partid), nu vor trece doi ani şi vei ajunge să regreţi această alegere. în cazul în care eşti un lefegiu gen Voinescu, Ungureanu, Mihăieş & co., sper să merite şi să te bucuri de avantajele pe care această susţinere ţi le aduce ţie şi familiei tale
@mr. kalm: Îmi pare rău, nu voiam asta. Dar măcar acceptă faptul că scriu ce scriu din pură convingere şi fiindcă simt aşa, paşoptist-naiv, că e treaba mea. Nu, nu am nici un fel de beneficii de aici. Iar dacă Băsescu va deveni preşedinte şi peste doi ani o să regret, te asigur că o să-l critic la fel de onest şi de îndîrjit pe cît îl apăr aici.
Dar pot eu să cred în onestitatea unei alianţe care adună tot ce am văzut mai murdar în politica, morala, economia şi chiar retorica românească împotriva unui singur om, “dictatorul” cel mai înjurat din lume?
Cît despre blog, faza asta cu politica e doar o fază, un fel de gripă bloggeristică. Într-o săptămînă îmi trece.
Ma bag si eu ca musculita in must… mai ales ca a trecut ceva vreme de la ultima postare, dar acum am dat peste acest blog… Domnu’ kalm, in primul rand a vota cu Basescu nu insemana ca Basescu ar fi idolul celor pe care-l voteaza. Nu s-a ajuns pana acolo, asa cum s-a ajuns cu Iliescu, cel care a avut intr-adevar fani, cu poze in casa (si mai si sunt, printre care si o matusa de a mea, care cand a auzit ca am fost in Piata Universitatii in ‘90 nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine cateva saptamani).
In alta ordine de idei, vrei ca cei care totusi il voteaza pe Basescu, sa spuna si ceva negativ despre el (de parca cei care se duc spre coalitia anti-Basescu au spus ceva rau despre personajele principale ale acestei coalitii). Hai sa-ti spun eu, care o sa votez cu Basescu, ce m-a dezamgit la el cel mai tare: ce oameni si-a pus in guvernul Boc, faza cu fi-sa, ca a bagat-o in fata mereu pe Udrea, ca tine pe langa el (adica .. in prim-plan) oameni ca Berceanu si Videanu, alianta cu PSD-ul etc .. Si mai sunt multe.. Ai o parere preconceputa, ca cei care voteaza pe Basescu nu-i stiu si defectele.. Personal, nu am sa votez in viata mea PSD-ul si ce merge impreuna cu el.. Daca Basescu facea alianta cu PSD-ul inainte de alegeri, sa fii convins ca nu ma duceam sa votez cu Basescu. Punct.