Miercuri, 17 noiembrie, cu cartea la Iasi
Publicat de Radu Pavel Gheo, la data de 16.11.2010, in categoria de-ale mele, Hai vino in cultura noastra mica
Mi-am dorit mult sa fac o lansare la Iasi cu Noapte buna, copii!. In primul rind pentru ca o buna bucata din actiune se petrece in Iasi, oras de care ma leaga multe si unde am croit o vreme planuri (si o revista, Timpul) impreuna cu un grup de scriitori de prima mina. Asa ca iata-ma, miercuri, mai intii la universitate,

si dupa aceea, seara la 6, la Avant-Garde:

Cautare
Pagină oficială facebook
facebook.com/radupavelgheoBio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiţă). Scriitor. Român din România, bănăţean din Banat şi, în esenţă, ticvăneanţ(-mic) şi cetăţean universal. [Continuare]

Vin la AvantGarde. De-abia astept.
Drum bun si succes! Ma bucur si eu, sunt sigura ca va fi bine.
@Daniela Popescul: Sper si eu sa iasa OK. Si sa ne vedem acolo. Mi-ar face mare placere.
@Ivana: Hvala lijepo. Nadam se da sve bice u redu. I mozda vidicemo se sledece godine.
)
(Daca scriu prostii, corecteaza-ma
Jako dobro! :yes: I ja se nadam da ćemo se vidjeti.
[...] Vreau să scriu şi despre zilele petrecute în Iaşi, la lansare, dar nu pot acum. Mi-e frig. Boicotaţi OMV şi [...]
Uff, Uff, ce ma bucur ca am gasit blogul asta!
Cartea ta (ma refer la Noapte buna, copii!) e mica mea descoperire literara din aceasta vara! O carte pe care mi-am dorit sa o citesc, in sfirsit… un roman despre copilaria si adolescenta intr-o anumita Romanie (probabil valabila 1980-2000) care are o gramada de sens! Merci pentru vocea autentica, in sensul de naturala, pentru personajele generice si adevarate- ar fi putut sa fie oricare dintre noi. Merci pentru ca textul suna ca si cum ar fi fost scris din mijlocul nostru…, pentru delicatetea nefardata, pentru ca ai subliniat insolubilitatea oscilatiei intre Dincolo si Romania, pentru toata lumea aia reinviata etc etc
Cel mai mult, multumesc pentru ceva ce am citit cu bucurie de pusti.
de la un cititor, cu prietenie
@Dan Salajan: Uite, asta e una din marile bucurii ale unui scriitor: cînd îmi spune cineva aşa, pur şi simplu, că i-a plăcut ce-am scris şi îmi explică şi de ce (altfel aş fi fost tentat să întreb: “Da, chiar ţi-a plăcut? De ce? Ce ţi-a plăcut? Cum?”). Pentru asta merită să scriu şi să mă străduiesc să iasă bine. După putirinţă.
Mulţumesc.