Limbă de lemn (old school)

Am găsit pe undeva o mostră de limbă de lemn din perioada stalinistă, reprodusă într-un număr mai vechi din România literară (nr. 47 din 1997). E greu, dacă nu imposibil, să mai găseşti azi aşa ceva. Pe atunci exista o măiestrie inegalabilă a spunerilor care nu spuneau nimic, un meşteşug care, ce-i drept, nu a dispărut, dar şi-a pierdut mult, mult din rafinament.

E vorba de un text trimis spre stilizare de la defuncta ARLUS (Asociaţia Română pentru Strîngerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), în care se cerea „începerea aducerii la îndeplinire a operaţiilor pregătitoare în vederea iniţierii organizării modului debutului promovării dezvoltării conştiinţei necesităţii abordării proceselor prioritare privind urgenţa primelor măsuri planice”.

Am copiat textul cuvînt cu cuvînt. Este că e greu de imaginat un fel mai alambicat de a spune „Ne pregătim temeinic să facem pregătiri”? Adică nimic?

Publicat de

Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. Experienţa sa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom din Iaşi. În decursul timpului a scris pentru majoritatea revistelor culturale cu circulaţie naţională. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sîrbă, slovenă, poloneză. A publicat pînă în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Printre premiile literare obţinute se numără: premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007), premiul naţional de proză „Ziarul de Iaşi” (2011), premiul „Romanul anului” acordat de revista Tiuk!. În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 membru în PEN Club România. Din 2014 este doctor în Filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest Timişoara.

13 gânduri despre “Limbă de lemn (old school)”

  1. Se pare ca asemenea texte inepte plac lumii, altfel nu imi pot inchipui cum, lume intelectuala, unii au cazut in foond fascinati de cuvintarile lui Crin. Cica „ar avea vorba la el”, bidoane goale, si nu are importanta ca nu spun nimic 😉
    (Pe timpul cind se scriau asemenea ineptii, mai exissta o vorba corolar: „adu o adeverinta ca iti trebuie adeverinta”.)

  2. @Silu Cartoon: Limbă de lemn – cum să nu fie tare?
    @Victor L: Aşa e, dar pe Crin nu-l cred în stare de o construcţie atît de complexă. Cum am zis, el se limitează la triadele lui (am spus, o spun şi o voi mai spune). Ar trebui un cîntec încăpător, precum foşnirea lemnoasă dintr-o esenţă tare, iar domnul în discuţie pur şi simplu n-o are. Esenţa, vreau să zic.

  3. Textul e urias. Are dubla calitate de a nu spune nimic si in acelasi timp de a spune orice. Cu ce se deosebeste totusi limba de lemn fata de orice discurs politic aresat poporului de pe un podium sau macar de pe o lada de rosii?

    As citi, daca nu un roman, macar o nuvela scrisa in subtila limba de lemn. Nu o scrie nimeni?

  4. @Knulp & @Iliescu CA: Nu ştiu să existe un text de ficţiune scris integral într-un astfel de limbaj. Dar rămîn zecile de mii de pagini de articole şi studii filosofice din acea vreme, care proslăveau socialismul ştiinţific. Textele în care se spunea generic că autorii „mîncau căcat”. Poate de-aia aveau nevoie de o limbă de lemn.

  5. Daca va e dor, youtube are (slava Domnului) suficiente exemple de telejurnale de prin 88-89.
    Tin minte si-acum: „ambele parti au discutat de comun acord probleme de interes comun” sau de la emisiuni timpite la radio: „ne re-afirmam dorinta pentru pace”.
    Din pacate „cicatricile” pentru mine sint si in domeniul muzicii clasice. Sint multe bucati de Beethoven, Mozart, Rahmaninov care erau folosite la propaganda TV care pentru mine sint distruse, nu le mai pot asculta fara sa-mi aduc aminte de ipocrizia demagogica kafkiana a acelor vremuri.

  6. @Anca Giura: Mulţumesc mult pentru aprecieri. Şi mă bucur că v-a plăcut cartea, cu tragismul ei, parcă de sorginte antică. Îmi pare doar rău că, dacă Roth se ţine de cuvînt, asta ar fi ultima lui carte.

  7. Îmi dați o informație neliniștitoare. Și cu toate acestea, ne vom bucura definitiv de o operă complexă, rotundă. E o artă în sine și retragerea, nu-i așa? ŢIne implicit de ideea de masculinitate, de responsabilitate, atât de prezente în Nemesis. Cu siguranţă această carte nu putea fi scrisă decât de un bărbat asumat, psihologic vorbind.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>