Lauda de mine
Lauda de mine
Azi am citit in Suplimentul de cultura, pe o pagina dedicata blogurilor, ars
bloggica mea. Adica am recitit-o. Cit de tare m-am departat de ce voiam sa fac
aici! Cit de rapid m-am tradat! 
Trebuia
sa fie un blog despre mine…
Incerc sa revin in forta, cu o autoevaluare care e, in egala masura, reclama si informatie.
Prietenul meu, Mike Haulica, mi-a propus sa reeditez la Editura Tritonic volumul Despre
science fiction. (Chiar asa ii zice.) Am avut retineri – nu fandoseli, ci retineri
-, dar m-am gindit ca macar partea de teorie si cea de interpretare rezista. Daca
volumul o sa apara iar, o sa se lanseze la tirgul de la Bucuresti. Coperta ar urma
sa arate cam asa:
Asa-i ca arat cool? Din greseala: poza e facuta in exterior, era un pic de
soare, iar ochelarii mei au lentile heliomatice.
Dar la vederea copertei n-am putut sa nu ma gindesc ca daca tot mi-am ales meseria
asta extenuanta de scriitor (Fiindca e extenuanta! Poate o sa si explic o data, cind
ma lamuresc si eu mai bine.), macar n-am ars gazul degeaba. E drept, n-am functii
culturale, n-am pus laba pe nici o sinecura si nici pe vreo bursa de creatie (E vreo
urma de frustrare aici? Cred ca da, dar mica-mica…). Am scris fiindca ardeam de
pofta sa scriu.
Am publicat sase carti. Prima a aparut intr-un tiraj minuscul. Eu n-am vazut-o
decit o data intr-o librarie. A doua a fost singura mea lucrare teoretica: tocmai Despre
science fiction. Am publicat-o la editura prietenului meu Horia Ursu, Editura
Omnibooks, si am si platit pentru tiparirea ei. Am vrut s-o public asa, ca pe un fel
de adio, fiindca urma sa plec in SUA si nu stiam prea bine ce va urma. Macar sa mai
las ceva in urma din vechiul Gheo. Caci stiam sigur un lucru: ca n-o sa ma mai pot
ocupa ani buni de scris.
(OK, m-am inselat.)
Privind acum in urma, ma simt destul de bine. Din cele sase carti ale mele, prima
e raritate bibliofila, 
iar
trei au ajuns la a doua editie: Adio, adio, patria mea…, Romanii e
destepti si Despre science fiction. Hai, ca nu-i rau pentru un scriitor
in viata!
…Acum, recitind
postarea, am senzatia ca ma cam dau in stamba. Blogul e, in sine, o forma de exhibitionism soft.
Dar am scuze. Ma bucur de carte. Si vreau sa-mi savurez bucuria. Scrisul ajuta
la asta. O pune in cuvinte. Deformatie profesionala.
Gata. Sa mai savurez si altceva. 
Nici un comentariu
Te invit sa-mi spui opinia ta! Completeaza formularul de mai jos si scrie ce parere ai pe marginea articolului de mai sus.
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]