La o şcoală de vară

Publicat de Radu Pavel Gheo, la data de 23.8.2009, in categoria Hai vino in cultura noastra mica, de-ale mele

Încerc să rămîn măcar o vreme la ideea de bază a blogului personal: ce am mai făcut. În ultima vreme nu mare lucru: munci şi zile.

Ba, am făcut ceva, dar mai demult! Am fost invitat să ţin acum două săptămîni o prelegere la o şcoală de vară organizată pentru liceeni în Timişoara: “Demokraţia”. Despre democraţie, evident. Şcoala de vară a fost organizată de o asociaţie culturală proaspăt apărută, dar foarte dinamică: Agora Unit. Mi-au plăcut. Îşi propun lucruri mari şi sper să le iasă. Din ce am văzut, cred că o să se mai audă de ei, cel puţin prin Timişoara.

Acum, anul ăsta, a fost prima ediţie şi le-a ieşit. I-au adus, printre alţi invitaţi, pe criticul literar Vasile Popovici, azi ambasador în Maroc, pe Brindusa Armanca, om de presă şi director la Institutul Cultural Român din Budapesta, oameni politici, profesori universitari, înalţi funcţionari din administraţia publică. Ideea (bună) era să evalueze conceptul de democraţie din cît mai multe perspective. Mă gîndesc că liceenilor le-o fi plăcut. Mie aşa mi-au lăsat impresia.

E drept, şi locul de desfăşurare a fost foarte bine ales: la Muzeul Satului Bănăţean, adică într-un spaţiu verde, tihnit, departe de zgomotul oraşului. Eu am fost acolo duminică, pe 9 august, într-o zi însorită, în care ţi-era mai mare dragul să stai la umbră şi la taclale. Poate că şi din pricina asta mi-a plăcut aşa de mult. Oricum, au fost vreo treizeci de liceeni din Timişoara, Recaş, Lugoj şi am discutat cu ei aproape două ore despre literatură, libertate, democraţie… despre multe.

Nu ştiu cum li s-o fi părut lor, liceenilor, dar mie îmi lipsea o astfel de întîlnire. Şi eu, ca şi alţi scriitori de vîrsta mea, mor de curiozitate să ştiu ce gîndesc adolescenţii şi cum văd ei lumea. Eventual, cum ne văd pe noi – asta dacă vor fi destul de sinceri şi de îndrăzneţi ca s-o spună franc. De obicei sînt.

Acolo, în aer liber, într-un cadru absolut neoficial, i-am văzut cum încep să se destindă, să se simtă în largul lor… iar cînd au început să pună întrebări, atunci m-am simţit cu adevărat pus la încercare. Dacă mai aveam nevoie de vreo dovadă că “tinerii din ziua de azi” sînt cel puţin la fel de inteligenţi, de educaţi şi de pasionaţi ca şi cei din ziua de ieri sau alaltăieri, am avut-o acolo, clară şi limpede. E drept că la şcoala de vară veniseră doar cei interesaţi, dar nu aşa se întîmplă peste tot?

Da, sînt la fel ca toţi adolescenţii, dar au ceva în plus: sînt mai liberi. Mai dezinhibaţi. Mai direcţi – şi, sper, mai puţin ipocriţi (aşa cum noi eram învăţaţi să fim). Citesc – de asta mi-am dat seama imediat. Sînt interesaţi de lumea din jur. Ascultă, dar judecă şi cîntăresc cu mintea lor. Critică. Acceptă idei, resping idei. Polemizează. Au imaginaţie, au idealuri şi mai ales au acel dinamism şi optimism care, odată ce avansezi în vîrstă, începe să piară. De-aia îmi plac adolescenţii. Am fost şi noi odată aşa.

După prelegerea şi discuţia cu elevii, a urmat şi un atelier de creative writing, condus de două profesoare din Timişoara. Am vorbit înainte cu ele şi mi-a plăcut ce voiau să facă. Mi-a părut rău că n-am putut să stau şi la atelier. Aş fi vrut să văd ce le va fi copt mintea puştilor. Poate altădată.