Gata, plecam!
Gata, plecam!
Plecam in concediu. Alina si cu mine. Concediu fara Internet, fara mailuri, fara urgente
de rezolvat, fara telefoane, fara evenimente culturale, fara stiri despre Romania.
Daca se scufunda tara, presupun ca o sa aflam cumva…
Nu stiu cum se face, dar parca in ultimele doua saptamini inainte de concediu s-au
adunat toate. Stiu ca asa se zice, dar asa a fost. Abia ce ma intorsesem de la
Viena, si au aparut: organizare de evenimente, texte urgente pentru una, pentru alta,
vizite ale prietenilor. Nici nu mi le mai amintesc pe toate. Stiu doar ca in fiecare
zi aveam cel putin unul, dar de obicei doua lucruri de facut pe linga slujba.
Nu pot sa zic ca a fost neplacut. Doar obositor, dar nu neplacut. Vinerea si simbata
trecuta au fost aici Luminita Marcu si Adrian Buz. S-a lansat numarul 5 din “Noua
literatura” si s-au facut mai multe – la libraria Carturesti, loc misto, ceai rece.
A fost si sora-mea in vizita pe la noi. N-o mai vazusem de vreo doua luni (si
sta doar la vreo suta de kilometri de aici). Apoi m-a intrebat Gabriela Adamesteanu
daca nu vreau sa-i trimit o proza pentru “Bucurestiul cultural”, suplimentul de la 22.
N-aveam nimica-nimicuta, dar cum s-o refuzi pe Gabriela Adamesteanu cind
iti cere asa ceva??? Numai faptul ca s-a gindit la mine (e totusi una din marile prozatoare
europene – cred eu) deja ma obliga. Asa ca am scris o proza scurta, dar mi-a luat
patru-cinci zile.
(Poate apuc sa povestesc odata despre cit de greu e – sau imi e mie – sa scrii. Si
cita transpiratie inseamna asta. Transpiratie veritabila, nu metaforele…)
Bun, am avut si mici satisfactii. Amicii din Timisoara au aflat ca mi se pune
in scena piesa de teatru si ma felicita. M-am intilnit intr-o zi cu Codruta Popov,
secretara Teatrului National Timisoara, care mi-a zis ca tocmai a vazut o repetitie
“snur”. M-a felicitat, am dat din coada bucuros… si mi-a cerut si ea un text. Pentru
caietul-program! Pe care oricum trebuia sa-l scriu, doar ca eu nu stiam… Uf.
Si ieri am gasit noua Dilemateca, in care Marius Chivu mi-a luat ditamai
interviul, cu poze de cind eram mic pina azi. M-a impresionat ce-am vazut acolo. Nimeni
nu mi-a mai facut asa ceva – zic ca fata mare in noaptea nuntii. Da, recunosc, ma
simt magulit. Si, ca sa contracarez senzatia aia ciudata, de incintare nepermisa (fiindca
trebuie sa fii modest si sa zici ca nu asta e important), m-am gindit cum ar fi fost
daca Marius Chivu m-ar fi atacat cu niste intrebari incomode. De fapt m-am gindit
cum ar fi sa faci interviuri numai cu intrebari incomode. Interviuri rele. Cam
asa: 
“Domnule Radu Pavel Gheo, va declarati prozator, eseist si traducator. Dar
ati tradus vreo saisprezece carti, ati scris vreo trei volume de eseuri – plus tot
felul de textulete pe la cine le-a primit – si doar doua de proza. Zic eu doua, dar
de primul nu stie nici dracu’! N-ar fi mai onest sa spuneti ca sinteti traducator,
oarecum eseist si, din cind in cind, prozator?”
Sau:
“Ati fost in SUA si apoi ati criticat destul de dur sistemul de acolo in Adio,
adio, patria mea… In Romanii e destepti si in DEX-ul si sexul criticati
Romania. Cind v-ati dat seama ca scandalul si comentariul negativ sint cea mai buna
metoda de marketing? Sau o faceti intuitiv?”
Sau:
“Daca vi s-ar oferi o sinecura, in stilul pe care il criticati atit, ati refuza-o?”
OK, nu ma luati in serios (desi ideea de interviu rau imi place). Alina a zis ca interviul
a iesit misto. E si cu poze!!! Mai am ceva din respectul rural fata de “poza
de la ziar”. Ca scrii, ca iti apare numele, sigur, e important. Dar cind iti pun si
poza… Sau cind iti pun poze de la toate virstele – cel putin la mine la sat asta
va fi semn clar ca m-am facut “om si domn” la oras. Pun pariu ca asa va fi. De altfel,
o sa-i duc mamei un exemplar din revista. Cu drag. Dar o sa-i urmaresc si reactia.
Asta o fi cinism?
OK, ce mai conteaza? Plecam in concediu – si Alina, si eu. Revin peste doua saptamini.
Si planuim sa mergem in Croatia, ca si anul trecut. 
Asa ca las aici o melodie lejera a unor croati ex-iugoslavi.
(Au trecut 30 de zile – am scos-o de pe blog.)
E de pe vremea cind era iugoslava si solista era Ljiljana Nikolovska. Pot zice ca-i
si un fel de multumire pentru Ljiljana, fiindca fara ea n-ar fi existat nici blogul
de fata. Formatia Magazin cinta aici impreuna cu un alt solist pop, Oliver Markovic,
iar cintecul e de pe un album din 1988.
Melodia e superficiala, vesela si balcanica: un zidar se plinge ca lucreaza toata
ziua si cind ajunge la nevasta, ce sa vezi? Snage nemam, adica snaga ioc.
Iar femeia ii face scandal (normal) si-i explica senina ca poate sa construiasca el
case, dar trebuie sa-si iubeasca si nevestica, ca sa poata trai in buna pace si bucurie.
OK?
OK. Chestii de vacanta, cum ziceam. Sa nu fim incruntati. Si sa ne iubim si nevesticile, pa
nek zivi rad. 
Nici un comentariu
Te invit sa-mi spui opinia ta! Completeaza formularul de mai jos si scrie ce parere ai pe marginea articolului de mai sus.
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]