Despre Mircea Iorgulescu

Cineva m-a întrebat dacă editura nu a exagerat cumva cu cele două citate de pe coperta a patra din Disco Titanic. Mai ales cu cel foarte elogios, dar aşa, mai old style, al lui Mircea Iorgulescu: „Un scriitor strălucit, ce va marca o epocă”.

Editura nu. Eu le-am ales pe amîndouă. Şi aş putea să zic că da, citatul din Mircea Iorgulescu e destinat să atragă atenţia şi prin sentenţiozitate, şi prin autoritatea criticului. Aş putea zice şi că frazele călinesciene sînt bine mersi, sînt sarea, piperul şi uleiul orelor de literatură română – şi circulă foarte bine şi la facultăţile de Litere.

Numai că nu e aşa (decît, poate, într-o mică măsură). În spatele acelui citat e o întreagă istorie personală şi l-am reluat mai degrabă ca pe un omagiu adus lui Mircea Iorgulescu, căruia îi voi rămîne veşnic îndatorat ca scriitor.

Citatul respectiv e preluat de fapt dintr-o cronică apărută acum 13 ani, una din primele cronici la Adio, adio, patria mea… Pe atunci, la începuturile internetului în România, validarea unui scriitor se făcea în mod tradiţional, în recenziile din revistele literare, iar Iorgulescu era într-adevăr un nume cu greutate, care avea reputaţia că „rade” tot ce nu i se pare valoros, indiferent de prestigiul autorului. Eu eram un cvasi-necunoscut. Cred că apăruseră vreo două recenzii călduţe la carte, aşa, ca pentru debutanţi (că aşa se obişnuia, am un ghid ironic, dar nu neapărat fals, pentru întocmirea cronicilor în Românii e deştepţi).

Apoi am fost avertizat că nemilosul Iorgulescu urmează să scrie despre Adio, adio… „Acum să te vedem!” mi-au zis cunoscuţii. Şi apoi cronica lui elogioasă – fără rezerve – m-a validat, practic, în lumea literară. Cunosc destui oameni care nici n-ar fi citit cartea dacă n-ar fi fost cronica lui Iorgulescu, care pe atunci era un reper.

Apoi a urmat boala lui, acuzaţia că ar fi fost colaborator al Securităţii, decizia care stabilea că fusese într-adevăr informator şi moartea lui, la Paris. Am apucat să-l întîlnesc o dată, am corespondat mai mult şi i-am rămas recunoscător: acea unică recenzie, în care el miza pe un (aproape) debutant, a contat enorm pentru mine ca scriitor.

N-a apucat să citească Disco Titanic. Cred că nici Noapte bună, copii!, deşi i-am trimis cartea. Era deja grav bolnav şi a murit în 2011, iar în 2014, mi se pare, s-a stabilit că decizia anterioară a CNSAS fusese o greşeală şi că de fapt Iorgulescu nu fusese informator al Securităţii, în ciuda îndîrjirii unora împotriva lui. Prea tîrziu.

Citatul acela e mai mult pentru el. In memoriam. Să-mi amintească faptul că acerbul critic Mircea Iorgulescu a crezut într-un scriitor oarecare. Şi să sper că a avut dreptate.

Publicat de

Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. Experienţa sa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom din Iaşi. În decursul timpului a scris pentru majoritatea revistelor culturale cu circulaţie naţională. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sîrbă, slovenă, poloneză. A publicat pînă în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Printre premiile literare obţinute se numără: premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007), premiul naţional de proză „Ziarul de Iaşi” (2011), premiul „Romanul anului” acordat de revista Tiuk!. În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 membru în PEN Club România. Din 2014 este doctor în Filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest Timişoara.

5 comentarii la “Despre Mircea Iorgulescu”

  1. Hai sa ma bag si eu in seama, daca e vorba de Mircea Iorgulescu.
    Prin 72-73 nu citeam cronicile din Romania literara; nu aveam incredere in „critica si autocritica” 😛
    Dar am avut curiozitatea sa citesc o cronica a lui M. Iorgulescu. Am ramas incintat. Asa ca il consider nasul meu in placerea de a citi critica literara.
    NBN,
    in „zilele noastre” nu mai citesc.

  2. Mulțumesc, domnule Gheo, pentru clarificări. Din punctul meu de vedere, nu aveți nevoie de validare, decât pentru starea dv. de spirit, și, de ce nu, pentru orgoliu. Face bine și ăsta uneori, dacă nu o ia omul pe arătură (vezi Breban, dar tot îl mai citesc și pe el). Noi, cititorii, care avem gusturile noastre, n-avem nevoie de validări. Aveți impresia că dacă încep de la Manolescu până la mai știu eu care să vă „invalideze” nu o să mai vrem cărți scrise de dv.?
    Talentul iese la iveală mai devreme sau mai târziu, tot așa cum o „validare” poate fi confirmată sau infirmată de testul timpului.

  3. M-am luat cu viața literară și am uitat de cea adevărată! Să aveți un an nou cu bucurii și cu de toate dintre cele bune! Să ne trăiți! No, servus!

  4. Ca unul ne paraseste, iar celalt se iteste colea, La multi ani cu sanatate, si la mai multe carti.
    NB,
    sa intimpinam cu fruncea sus Noul An, ca avem prim ministru de-al nost (cel mai mult mi-a placut cind ne-a asigurat ca nu va iesi din cuvintul sefului, Dragnea 😛 )

  5. @Victor L.: Mulţi ani vă doresc şi eu, sănătate şi zile frumoase. Cît despre premieri şi bănăţeni, eu aştept să mai treacă timpul. Vorba aia: „Nu-i bănăţean ca teleormăneanul” :-).
    @Mihai: La mulţi ani şi dumneavoastră! Să vă fie 2017 un an frumos şi mai bun – cît mai bun.
    (Şi mulţumesc pentru aprecieri, le primesc cu bucurie.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *