Despre „Disco Titanic”, pe Digi 24

Mi-a dat de veste un prieten că „Disco Titanic” a fost prezentat de Radu Paraschivescu la emisiunea „Dă-te la o carte” de pe Digi 24 (pentru că televizorul meu primitiv nu prinde Digi).
Radu Paraschivescu, care a vorbit şi la lansarea romanului, la Gaudeamus.
Radu Paraschivescu, scriitorul foarte-foarte profesionist, care se pricepe la arta asta păcătoasă.
Aşa că de ce nu m-aş bucura, pînă nu trece vremea mea?

 

Publicat de

Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. Experienţa sa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom din Iaşi. În decursul timpului a scris pentru majoritatea revistelor culturale cu circulaţie naţională. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sîrbă, slovenă, poloneză. A publicat pînă în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009. Printre premiile literare obţinute se numără: premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007), premiul naţional de proză „Ziarul de Iaşi” (2011), premiul „Romanul anului” acordat de revista Tiuk!. În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În 2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 membru în PEN Club România. Din 2014 este doctor în Filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest Timişoara.

2 comentarii la “Despre „Disco Titanic”, pe Digi 24”

  1. Draga Pavel,
    Traiesc de 18 ani in Statele Unite, si tocmai ma delectez cu romanul tau „Adio Patria mea”. Lectura captivanta, dar cu o gandire foarte diferita de a mea. De pilda, ii vezi pe americani ca niste roboti cu creierul spalat de propaganda, cand dupa 11 septembrie, s-au dus la munca si si-au pus stegulete pe rever. Eu, care ma lupt cu baietii mei de 9 si 11 ani sa nu mai traga vanturi si sa ragaie zgomotos cand avem invitati la masa, i-am gasit ca sunt… civilizati. Poate e o diferenta de gandire intre un barbat si o femeie. Pe mine, tot ce e diferit si ma nedumereste, ma face sa caut, in pozitiv, mobilul intern. Eu am vazut atitudinea lor ca o lupta de rezistenta, in ciuda faptului ca teroristii au vrut sa-i socheze. Acum, incerc in pozitiv, sa inteleg si gandirea ta. 🙂
    https://www.facebook.com/almira.niciu

  2. @Almira Niciu: Departe de mine gîndul! E o problemă de perspectivă: am încercat să privesc lucrurile din perspectiva mea, de „străin”, cît mai detaşată. Căci în momente critice, cum a fost 11 septembrie, toate, absolut toate comunităţile umane reacţionează la fel, se solidarizează şi acţionează la unison. Iar propaganda naţională de tipul acesta există, a existat mereu – nu doar în America. Sigur că era vorba de o luptă împotriva teroriştilor, dar şi propaganda face parte din armele ei. Eu am descris doar un caz particular, unul excepţional şi cu atît mai interesant, pe care l-am urmărit la faţa locului.
    Altfel, mie americanii ne-au plăcut: sînt într-adevăr – cel puţin unde am locuit noi – civilizaţi, morali, săritori. Doar că nouă societatea respectivă, aşa cum funcţionează ea, nu ni s-a potrivit. Iar dacă uneori am evidenţiat mai apăsat lucrurile care ni s-au părut mai ciudate sau mai greu de acceptat, e şi pentru că volumul a fost scris într-o vreme în care la noi se subliniau, dimpotrivă, doar părţile pozitive ale Americii (şi acelea adesea exagerate). Şi-am încercat să fiu onest pînă la capăt. E, la urma urmei, o experienţă personală, a unui om ce descoperă o lume despre care la acea vreme în România circulau mai mult mituri decît adevăruri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *