P.S. Comentariul de mai sus era legat de ceea ce spunea Undelete: “În ziua de azi nu prea se mai citeşte literatură, dar dacă şi ultimii cititori o să treacă în mare parte pe engleză/franceză/spaniolă/etc. va fi o catastrofă pentru scriitorii români, care vor fi ameninţaţi cu dispariţia.”

Revenind la cele spuse de el, in afara citatului de mai sus, mai am cateva observatii. In general sint de acord cu ce spune, si inteleg dorinta lui de a reforma reforma . Totusi, mi-e greu sa cred ca limba romana e perceputa ca o limba de categoria a doua. De catre cine? Si, in general, poate cineva stabili o ierarhie a limbilor? Care ar fi criteriile? Limba are o valoare in sine sau contextele ii creeaza miezul? Pana la urma, vorbim tot de creatie, fie ea populara sau culta

“Scăderea reputaţiei limbii române duce automat la scăderea interesului pentru scriitorii români.” Iar, nu inteleg cum poate scadea reputatia unei limbi si in randurile carui public. O limba poate avea o reputatie legata de sonoritatea ei. A!… Limba italiana e o limba foarte frumoasa, muzicala, italienii vorbesc de parca ar canta (Lasciatemi cantare.. ) E si asta o opinie, sa zicem des intalnita; am putea spune ca italiana are o reputatie de limba muzicala. La fel, o limba poate fi apreciata pentru bogatia ei: uite, romana are atat de multe cuvinte si expresii, unele cu origini atat de diferite, si cu atatea intelesuri si incarcaturi. Poate avea o reputatie de limba bogata.

Atunci, cum ar scadea reputatia unei limbi? Cat de mult poate schimba o reforma limba unui popor? Atat de mult incat limba sa isi piarda din reputatie?

Asta poate fi o discutie lunga, insa, pana la urma, in ciuda erorilor ce traverseaza reforma lingvistica in Romania, cred ca limba romana, ca orice alta limba, probabil, are un mod organic de a supravietui, de a-si pastra intelesurile si frumusetea. Pentru simplul motiv ca e vie, si nici o reforma lingvistica din lume nu o va putea intepeni. Doar daca ar intepeni, in vreun fel, creatia, fie ea culta sau populara. Iar asta nici macar comunistii nu au reusit sa o faca, desi au incercat. Asa ca nu sint de acord ca “atîta timp cît sarcina de supraveghere şi de ghidare a evoluţiei limbii va rămîne exclusiv în mîna a 10-20 de persoane din Bucureşti, limba nu are cum să se dezvolte logic şi raţional.” Dupa cum am spus inainte, comunistii au incercat jumatate de veac sa impuna “o dictatură iraţională asupra limbii,” si iata ca nu au reusit. Iar daca aceasta tendinta exista si acum, asa cum spune Undelete, ma indoiesc ca va avea cu adevarat succes. Asta e pur si simplu parerea mea.

Unele forme, desigur,se pot schimba. Iar faptul ca se preda in scoli face ca, intr-adevar, reforma sa aiba un impact. Nu cred, totusi, ca este esential. Esenta limbii se pastreaza. Iar rolul scriitorului mi se pare ca e tocmai acela de a crea, de a da viata limbii. Valorile raman, valorile impresioneaza, chiar daca efectul nu e imediat vizibil.

In Cuba, unde bietii oameni sint trecuti de limita oprimarii, limba s-a transformat, intr-adevar, notabil, si e o diferenta clara intre felul de a vorbi al celor de 50-60 de ani si al celor de 20-30. Iar asta e, intr-adevar, o consecinta a regimului comunist si a modului “irational de ghidare a evolutiei limbii.” S-a intamplat, insa, mai degraba indirect, din cate stiu eu, decat prin reforma lingvistica. Adica a fost sabotat insusi sistemul educational; pentru ca profesorii de limba, si nu numai, care aveau pregatire profesionala, au fost inlocuiti de profesori cu origine sanatoasa, de multe ori fara nici o pregatire in domeniu. Asa s-a pierdut, de exemplu, preocuparea pentru o pronuntie clara, literara, a cuvintelor (cel putin asa mi-a povestit o doamna cubaneza de vreo 70 de ani care traieste in Miami). Cubanezii tineri vorbesc o spaniola destul de greu de inteles, chiar si de catre alti cubanezi, mai in varsta. Vorbesc nazal si foarte repede, folosesc civinte noi. Desigur ca limba s-a modificat, nu-mi este clar daca si (sau cat din) structura ei gramaticala. Cu siguranta ca lipsa de interes educational a avut un efect serios. Exista insa o creatie culturala/literara cubaneza vie si foarte fecunda, atat in Cuba cat si in afara ei, care, dupa parerea mea, este o expresie a identitatii ei si in acelasi timp o creatoare de identitate. Desi unii cubanezi, foarte descurajati, m-ar contrazice, ar spune ca e o tara in care cu greu se mai poate vorbi de identitate. Ma rog, asta e o alta discutie, si ea lunga, si deja am divagat destul. Oricum exemplul limbii vorbite acum in Cuba e unul extrem. Care, cel putin mie, imi demonstreaza ca trebuie sa existe conditii extreme sociale, culturale, politice, educationale, pentru ca o limba sa se modifice semnificativ. Si, chiar si asa, se poate pastra sau crea in continuare identitatea culturala.

Revenind la reforma limbii romane. Ar fi frumos daca ar exista un protest masiv al scriitorilor sau al elitei culturale; minunat daca reformele s-ar face asa cum trebuie. E mai greu insa, trebuie initiativa, efort, unitate, perseverenta politica pana la urma. Daca am fi avut asa ceva in Romania pana acum s-ar fi intamplat multe lucruri. Sau multe nu s-ar fi intamplat. Insa, si asa, scriitorul isi poate indeplini rolul asa cum trebuie, nu prin activism politic, ci prin creatie culturala. Care e, pana la urma, si ea un tip de activism, poate mai important inca, pentru ca e creator de indentitate si de valori. Vezi Eliade si modelul sau de rezistenta prin cultura

Doamne, am vrut sa scriu un comentariu si a iesit un intreg articol. Si e 4 dimnieata, nu-mi vine sa cred, iar azi voiam sa ma culc devreme. Oricum, va multumesc. Somn usor. M

p.s. Mai ?!