Comentarii la: Cum să ajungi medic la Paris

De către: gheo

gheo — Sun, 15 Aug 2010 17:11:29 +0000

@Ovidiu: Am văzut textul. Şi, cum tocmai m-am întors din Croaţia, nu pot să zic decît că da, asta e. Asta e starea care te învăluie de la primul contact cu patria. Aşa e. Trist…

De către: Ovidiu

Ovidiu — Thu, 29 Jul 2010 23:19:24 +0000

Se potriveste oarecum cu tema acestui post. Textul se termina asa: “… asa ca ma instalez intr-un colt mai intunecos, imi pun castile din nou, si visez cum, intr-o buna zi, o sa plec dracului definitiv din patria mea cu î din i, cu â din a.” (http://boladenieve78.wordpress.com/2010/07/26/pe-drum/#comments)

De către: Radu Pavel Gheo

Radu Pavel Gheo — Thu, 22 Jul 2010 21:58:03 +0000

@Beatrice: A, nu zic că nu există lucruri frumoase sau agreabile în România. N-o s-o zic niciodată. Zic doar că nu sîntem şi n-o să putem fi niciodată o ţară – nici măcar în sensul bulgăresc al cuvîntului – şi că toate generaţiile care vin, ca şi cele care au trecut, vor fi în România generaţii de sacrificiu.
Da, sînt multe lucruri frumoase la noi. Păcat că le stricăm una după alta. Îmi place că pot să mă plimb pe trotuare atunci cînd nu le ocupă mîrleţii cu maşinile. Îmi plac oraşele noastre, mai ales cele construite de austrieci şi unguri. Îmi plac şi oamenii: individual, românii sînt adesea minunaţi. În grup poate că nu chiar.
Despre subiectul articolului pot să confirm că da, are un post la Paris. Şi ar mai fi loc şi de alţi medici români: în Franţa, în Germania… în general într-o lume în care sînt plătiţi conform competenţelor.

De către: Beatrice

Beatrice — Thu, 22 Jul 2010 11:35:17 +0000

M-as mira sa fie la Paris doctorita de care zici. Eu o vad intr-o provincie prafuita (franceza), undeva unde internetul este disponibil numai in dial-up.

Gheo, cu asa pesimism, o sa scrii in curand volumul doi de la « Adio, adio … ». Iti propun un exercitiu : in fiecare saptamana identifica un lucru / un om / un aspect cara este agreabil sau interesant in Rom. De exemplu : In orasul tau poti sa te plimbi pe strada, in timp ce in SUA nici macar nu exista trotuare. Da ! exercitiul seamana cu metoda Coué.

De către: gheo

gheo — Sun, 18 Jul 2010 23:57:58 +0000

@impricinatul de corn: Din păcate, ai dreptate. De altfel, tu ştii mai bine decît mine cum stau lucrurile în domeniu. Şi-atunci zi şi tu: cum să te miri că destui oameni de-aici din zonă se duc la consultaţii, operaţii etc. la spital la Szeged? Plătind, bineînţeles. Oamenii îşi fac cumpărăturile în Szeged, merg la băi la Gyula şi la Szeged, femeile nasc la Szeged, unii mai înstăriţi îşi cumpără case în Ungaria şi se mută acolom, alţii îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria… Vorba lui Goga, dar pe invers: ne adunăm apele toate şi ne mutăm în altă ţară.

De către: impricinatul de corn

impricinatul de corn — Sun, 18 Jul 2010 15:43:01 +0000

uite, din cauya asta universitatile de medicina s-au transformat in sereleuri…
cat despre spitale… o sa deschidem in curand niste malluri in locul lor. sau niste depozite?

De către: gheo

gheo — Thu, 15 Jul 2010 22:56:26 +0000

@Ovidiu: Aşa e, există un păcătos de dor de ţară. De locurile de aici. Uneori mă întrebam dacă nu l-am putea compensa cu o mutare în Ungaria, Serbia sau pe aproape. Alina sugera chiar că România e un fel de drog, creează dependenţă, iar îndepărtarea de ea provoacă sevraj. De aceea emigraţilor le trebuie cîţiva ani ca să se adapteze: de fapt se detoxifică de locul ăsta.
Altfel, rămîn la ideea că România în ansamblul ei nu e în stare să o ducă bine.
@Amelia Mociulschi: Da, asta e problema. Un om de valoare reuşeşte mai degrabă în altă parte decît în România (nu că n-ar putea avea norocul să reuşească şi aici). De vreo două săptămîni cei de la revista “Kamikaze” prezintă nişte destine paralele: români cu profesii identice, din care unul a plecat din România, iar celălalt a rămas aici. Foarte instructiv!
Cît despre cei instalaţi în Timişoara, la nivel oficial totul e legal. Chiar mai legal decît mutarea diverşilor politicieni în case retrocedabile. Cei care se supără că în străinătate românii sînt asimilaţi uneori cu ţiganii se supără degeaba: sîntem suflete pereche .

De către: Amelia Mociulschi

Amelia Mociulschi — Thu, 15 Jul 2010 10:14:18 +0000

Nimic nou, ba sunt multe şi mai şi… E trist că tocmai oamenii bine pregătiţi, într-un fel, sunt obligaţi să plece şi rămân foarte multe nonvalori să-şi arate aroganţa şi incompetenţa. Şi dacă tot ai vorbit acolo de “drept”, am citit în Orizont un articol care mi-a dat de gândit. Nu am mai fost de foarte multă vreme prin Timişoara, dar… povestea asta cu “dreptul” unora de a se instala unde vor şi prin ce metode vor… !!!

De către: ovidiu

ovidiu — Wed, 14 Jul 2010 23:56:13 +0000

Pesimistul e un optimist bine informat. Sentinta e dura: “Există ţări care au dus-o prost de cînd se ştiu şi o vor duce prost şi pe mai departe. România e una din ele. ” Totusi sint oameni care se simt bine in tara lor, probabil fara a-i minimaliza pacatele. Poate fi un exemplu caraghios sau neadecvat: citeam de curind cum lui Ovidiu Ioanitoaia ii era dor de Romania, se grabea sa se intoarca de la turneul din Africa de Sud. Sau poate ca sint lucruri diferite, sa iti fie dor de tara ta si, in acelasi timp, sa fii convins ca e un loc blestemat.