Copilul şi mogulul
Sigur că acum toată lumea vorbeşte despre copilul pe care l-a lovit sau nu l-a lovit Băsescu şi despre trucajul pe care l-au făcut sau nu l-aui făcut adversarii lui. Şi desigur că totul a fost pregătit, inclusiv de jurnaliştii absolut imparţiali de la Realitatea TV, în aşa fel ca să-l ia prin surprindere pe preşedinte. (Că lui Mircea Geoană i-au spus sistematic că va avea o scamă e o cu totul altă poveste.)
Deocamdată totul e în ceaţă, e dubios, discutabil – şi tocmai asta se şi voia. Dacă ar fi adevărat, Băsescu va pierde alegerile pe mîna şi temperamentul lui. Dacă nu, avem de-a face cu o manipulare de presă care va intra în manuale. Deci ceva tot se alege.
Eu comentez deocamdată doar ce am găsit prin ziare. Traian Băsescu spune că nu a bătut niciodată un copil, nici măcar pe ai lui. Bănuiesc că exagerează, zău. Dar nu cred că s-ar apuca să o facă în public.
Se pare că nişte ziarişti din Prahova l-ar fi găsit pe copilul de pe banda video. Cică se numeşte Marius Istrăţoiu şi ar fi declarat, după ce a fost sîcîit o vreme de ziarişti: “Este o chestiune din trecut care nu m-a afectat nici atunci, nici acum. Aveam 10 ani, iniţial d-l preşedinte mă luase pe scenă… S-a enervat că spusesem o prostie şi când m-am dus lângă dânsul voiam să-mi cer scuze, dar m-a împins. Chiar am râs, nu a fost ceva care m-a marcat.”
OK, deci l-a împins. Domnul Dinu Patriciu e însă de altă părere: “Mai întâi l-a lovit în plex cu dosul mâinii şi apoi peste faţă”. Tare de tot. Karate Băse. Aşadar, dacă e să îl credem pe dînsul – şi de ce nu l-am crede -, nu doar Traian Băsescu, ci şi copilul lovit minte. Sau poate copilul îşi schimbă repede declaraţia?
Aşadar, trei declaraţii, trei variante. Plus persoane gen Lavinia Şandru, care au fost atunci acolo şi au auzit (dar n-au văzut, ca, în caz de ceva, să nu iasă cu procese) că ar fi fost un copil bătut. Şi cinci ani doamna Şandru a păstrat tăcerea, discretă şi elegantă cum o ştim.
Ce să zic? Doar ceva limpede, după atîtea incertitudini: că de vreo săptămînă domnii Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu, altfel relativ discreţi, sînt tot mai prezenţi pe la televiziuni, prin ziare… Dau declaraţii, iau atitudine. Îmi şi imaginez (cu răutate, desigur) o scenă în care domnul Patriciu îşi suflecă mînecile şi zice necăjit: “Adriane, Răzvane, Corina, ce-i acolo? Ce pipa mea, vă dau o gîrlă de bani şi voi nu sînteţi în stare să-l radeţi pe marinar? Tot eu trebuie să vin să vă fac treaba? Na, vin, să nu ziceţi că-s băiat rău. “.
Şi a venit.
31 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
Studiati asta:
http://copaculdinpadure.wordpress.com/2009/11/27/cafea-trucata/
@ gheo: n-o stiam p-asta cu copilul, dar mi se pare foarte tare. fantastic de hilara! vorba unui personaj al lui Sadoveanu (un gainar care visa sa devina talhar): “Ne tinem de prostii!”.
da, intrebarea se pune astfel: a lovit presedintele ori a ratat Patriciu?
cred ca “oligarh-mogulul”, mai nou si regizorul Dinu a gresit, a exagerat…
“victima” Basescu s-a putea sa acumuleze puncte, dar unde-i sondajul prompt si… onest?
pe de alta parte, sa fi uitat romanul ca “bataia e rupta din rai”?
Chiar dacă filmul era netrucat, iar copilul n-ar fi ras dupa lovitura ci ar fi plans, sau Candidatul o chelfanea si pe ma-sa la acel copil, tot nu se justifica un transfer de voturi din pricina ca Geoana s-a pretat la dezbaterea acestei gogomanii atuncea cand erau atatea si atatea alte prioritati presante, cum ar fi: Luminarea Poporului, Institutul pentru Valorificarea Operelor Abandonate sau Refuzate (IVOAR) din Parcul Carol, Agentia Pentru Asigurarea Calitatii Atitudinilor (APACA) de pe Calea Victoriei, Institutul pentru Semnalarea si Monitorizarea Antiromanismului (ISMAR) – capodopera de arhitectura din luxoasa Baneasa, Instituirea Congresului Intelectualilor si a Paradisului Melomanilor pe banii cleptocratiei, Preeminenta TVR asupra televiziunilor comerciale, Reintregirea fie si pe net a Neamului din RO si DRO in WO, Ingrijirea mormintelor Intelectualilor nostri din Montparnasse si alte cimitire, Monarhia bipartida liberalo-taranista originara, Canalul Tv Didactic al Epocii Mooye, Reprimarea Bolsevismului, Transformarea Muzeelor din depozite in Centre educative si de documentare curmandu-se cu oligopedagogia, Valorificarea pe un plan superior a Diasporei Romane, Wikipedia Romaneasca, Genializarea Obligata a Supradotatilor, Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea cu ajutorul lui Dumnezeu a Basarabiei prin monitorizarea abaterilor comunistilor de la normele democratiei europene si prin lamurirea tineretului rus din Republica Moldova ca-n RO, adica-n UE, n-ar suferi discriminare, Bagarea a 51 autori romani in Project Gutenberg, Eruditia sexualista, Occidentalizarea Infrastructurii Intelectuale dupa terminarea Bibliotecii Nationale de pe malul Dambovitei si sinecvanona Fisiune a Monopolului Ideologic si Ierarhizator al Autoelitei, in scopul maximizarii implinirii Misiei Culturale inclusiv prin mutarea Capitalelor RO si BG in Conurbatia Giurgiu-Russe, desavarsindu-se-n Levant cascada spirituala capitala dunareana Bratislava, Viena, Budapesta, Belgrad.
Draga Gheo, iti scriu acum pentru ca, macar de la prezumtia asta sper ca vei putea porni, raminind acelasi ferm opozant al magariilor de orice fel ale lui Basescu, nu ma poti totusi banui de simpatii fatza de Geoana.
Sint socat sa vad ca TU poti scrie si astazi in termenii manipularii grosolane, cliseizate, de tip basescian – ne vindem Moscovei, votindu-l pe Geoana votam comunismul sau hrebenciucismul, dam tara pe mina mogulilor etc. TU esti cel care scrie asta, adica prietenul meu Gheo. Si nu numai ca ma mir, ci stau asa, privind prin ceatza la monitorul computerului propriu, intrebindu-ma (firav, caci nu pot “focaliza” intrebarea) cum se face ca si intelectuali veritabili + onesti au acceptat o asemenea penibila capcana, au acceptat sa functioneze in gindirea lor politica pe asemenea clisee. Iarta-ma: stii ca tin la tine, nu numai ca prieten, dar si ca intelectual de tipul celor descrisi mai sus. Si de asta spun: ramine intrebarea, chiar daca atit de vag formulata.
Cu alte cuvinte, nu-ti scriu emotional, mi-ar fi imposibil. Ma straduiesc sa fiu doar rational.
Iar rational, draga Gheo, sint socat.
E posibil ca eu sa nu-l votez pe Geoana, chiar daca pentru mine ar fi un vot anti-Basescu de fapt. E posibil sa nu ma prezint deci la cabine duminica viitoare. E posibil si ca in ultimul moment sa hotarasc sa ma duc. E cert insa ca, dupa o crunta bataie de joc la adresa inteligentei noastre, care s-a produs vreme de 5 ani, n-o sa-l votez acum, n-o sa-l votez niciodata pe Basescu. Jocul lui murdar, coruptia de care s-a inconjurat (de ce nu vorbesti, Gheo, de mogulii lui, de Paunescu, de Cocos, de Paskany, de etc.?), cioara lui vopsita in anticomunism, dar mai ales DISPRETUL lui fatza de minima onestitate publica mi-l fac perfect egal pesedistilor de genul Hrebenciuc sau Nastase. Trecutul lui comunist, cu petele sale de negasit pentru ca… dosarul i s-a pierdut convenabil, mi-l face la fel de antipatic ca Iliescu. Prestatia sa publica, incoerenta, semidocta, agramata, il introduce perfect in categoria Vanghelie. Si, iata, ti i-am numit pe toti cei pe care eu NU O SA-I VOTEZ. Daca o sa ajung totusi duminica la vot, o sa pun stampila, ignorind numele, pe minima speranta ca prin miscarea mea de mina s-ar putea ca, in gloata numelor deja pomenite, sa-si faca loc si niste oameni care pot face, macar un pic, si altfel de politica. Ma uit deci la variantele mele: am pe lista un Basescu, care inseamna tot ce-i mai rau din toti cei de mai sus + o liota de oameni depersonalizati; am pe aceeasi lista un nume, Geoana, care inseamna acelasi lucru, dar mai POATE insemna si o sansa. E foarte posibil ca acea sansa sa nu existe cu adevarat. Dar macar iluzia ei exista astazi. Dincolo, nici macar de iluzie n-am cum sa ma agat.
Cu toate astea, repet, s-ar putea si sa nu ma duc la vot. Dar macar asta, regret s-o spun, ma face viu. Sa-l mai sustii astazi pe Basescu nu mi se pare insa deloc, deloc, deloc viu. Inseamna doar sa inghiti pe nemestecate. Or, cum te cunosc eu pe tine, Gheo, tu nu esti deloc asa, nu esti omul care sa inghiti pe nemestecate. Si nu inteleg. Se intimpla ceva dincolo de capacitatea mea de intelegere… Dar mi s-a mai intimplat sa am aceeasi senzatie, mi s-a mai intimplat sa nu inteleg. Ni se intimpla tuturor.
Una peste alta, te salut cu aceeasi prietenie. Dar… uimit. Peste masura de uimit.
@Dany: Da, am văzut. Nu vreau să mă pronunţ personal, dar deja nu mai contează. Contează ce s-a stîrnit emoţional în alegători.
@Misu: Adevărat grăieşti.
@vasgar: Mult zgomot pentru o miză mare. Asta e tot. Nimeni nu e nepătat, dar aici există oameni care au curajul să ridice piatra cînd n-ar fi cazul.
@Camelian Propinatiu: Poporul alege. Acum, juridic vorbind, acele imagini, chiar dacă reflectau o realitate dură şi erau integral autentice, nu puteau fi folosite de nimeni nici în campanie, nici altfel. Dinu Patriciu trebuia să-l denunţe pe Băsescu atunci, în 2004, la organele abilitate, să se lanseze o anchetă şamd. Iar folosirea unui minor ca argument pro sau contra e o mizerie, indiferent care tabără a făcut-o. Şi au făcut-o amîndouă.
@ldt: Dragă Luci, tare păcătoasă e politica asta! Ajungem să ne contrazicem pe nişte fapte atît de manipulate de fiecare tabără, încît nimeni nu mai ştie care e adevărul exact. Din pricina asta nici nu vreau să reiau faptele din perspectiva mea. Enumăr doar cîteva repere.
Eu nu pot numi nişte mici afacerişti de judeţ sau regiune “moguli”, plasîndu-i la acelaşi nivel cu oameni care controlează ramuri întregi ale economiei naţionale sau reţele de companii internaţionale.
Eu nu pot vota cu partidul care îşi scoate în faţă, ca păduchele în frunte, oameni pe care-i consider vinovaţi pentru morţii din decembrie, de la Revoluţie, şi pentru crimele din iunie 1990. Acolo nu există prea multe şanse de democraţie.
Eu prefer un preşedinte înjurat de clasa politică, un preşedinte împotriva căruia s-au coalizat absolut toţi cei pe care i-am văzut de douăzeci de ani drept exponenţi ai răului comunist, perpetuat sub forma social-democraţiei originale.
Eu prefer un preşedinte care poate controla, dar este contestat, unuia dispus să se lase controlat complet de noua clasă conducătoare.
În fine, prefer un preşedinte care are o opoziţie puternică unui preşedinte care este exponentul noului partid unic. Căci, dacă dispare PDL-ul (Băsescu fiind creatorul şi principalul lui atu), rămînem cu un PCR diversificat sub etichete, dar care controlează, ca odinioară, politicul şi economicul.
Recunoscu că nu mă consider infailibil. S-ar putea să greşesc. (Aşa cum s-ar putea să greşeşti şi tu.) Am cercetat şi părerile altor scriitori, intelectuali, jurnalişti, oameni oneşti în care am încredere şi despre care ştiu sau bănuiesc că nu au interese directe în nici o tabără. Şi am văzut că şi aici părerile sînt împărţite.
Dacă greşesc, greşesc alături de oameni a căror părere şi al căror scris le admir de mult. Dacă greşeşti tu, situaţia e aceeaşi: eşti într-o companie la fel de selectă. Iar lucrurile nu sînt, în nici un caz nu sînt clare.
De un lucru sînt sigur: nu mai vreau să polemizez cu prietenii pe teme politice. Iertat îmi fie orgoliul, dar cred că noi, cei care ne angajăm cu atîta energie, apărînd sau vituperînd, sîntem mult superiori acelor oameni politici despre care vorbim. Pentru că, pînă la urmă, scopul tău – ca şi al meu – nu e unul personal, ci priveşte exact binele public.
Sună pretenţios, dar aşa este: nu vom avea nici un beneficiu direct din energia consumată în polemici politice, nu vom primi funcţii, bani sau decoraţii, ba chiar pierdem timp preţios. Nici măcar satisfacţia de a avea dreptate, măruntă cum e ea, nu ne va rămîne intactă, fiindcă învingătorul ne va dezamăgi repede – mai mult sau mai puţin, dar o va face cumva. Pentru asta – şi doar pentru asta – pot să garantez.
Dragă Gheo, în consideraţiile legate de polemicile dintre noi pe teme politice aş fi tentat să-ţi dau dreptate. Pentru că e foarte frumos ce spui. Pe de altă parte, e frumos şi că putem să discutăm, din perspective diferite, fără încrîncenările alea oribile care au rupt din nou ţara în două, ca la începutul anilor 90…
. Or, asta e o chestie ce ţine deja de sănătate. Iar de sănătate, de orice fel ar fi ea, te bucuri cu adevărat atunci cînd eşti bolnav sau cînd eşti înconjurat de boală…
Eu tocmai m-am întors de la Bucureşti. Am discutat mult pe teme politice cu amici, tot din zona literară în mare parte, dintre care unii aveau păreri opuse. Ne-am contrazis, tachinat, poate ne-am şi enervat. Dar nici o secundă, de-a lungul discuţiilor, n-am fost mai puţini prieteni – şi nici la încheierea lor
Nu stiu daca Traian Basescu a lovit vreun copil dar un lucru e sigur: nu pot sa-mi las fetita sa urmareasca Realitatea TV sau Antena 3. Acolo poti vedea realizatori de emisiuni care mint fara sa clipeasca, denunta si acuza fara dovezi, identifica manipularea fara rusine cu informatia netrunchiata si schimbul de invective cu dezbaterea de idei. Daca atatia oameni tineri si inteligenti au cazut prada acestui tip de manipulare, ajungand sa spuna ca “s-au saturat de scandalagiul Basescu” si prefera, desi sunt “de dreapta” sa voteze cu Geoana, un copil ar fi cu atat mai mult afectat.
Draga Lucian,
cred ca e inutil sa spun ca iti respect optiunile politice, dar pentru ca il acuzi pe Gheo ca scrie “in termenii manipularii grosolane, cliseizate, de tip basescian” o sa te rog, facind apel ca si tine la onestitate, sa-ti raspunzi la citeva intrebari.
1. In opinia ta, filmul cu copilul a fost sau nu trucat? Si, daca da, cine era destinat sa fie beneficiarul acestei trucari?
2. In opinia ta, cine a facut presiuni asupra comentatorilor unui meci Champions League ca sa fie pomenit in timpul transmisiunii numele unui politician si cine era acel politician?
3. In opinia ta, cine a interzis emisiunea “Animal Planet” la care erai scenarist?
4. Avind in vedere ca de curind ai publicat, impreuna cu Dan Lungu, antologia “Strada Revolutiei nr. 89″, iti sint cunoscute de undeva astfel de practici?
@ ldt & gheo:
Scuze ca am intervenit in dialogul vostru. Nu m-am putut abtine.
Apropo de “functii, bani si decoratii”, faptul ca nu ni le dau e cea mai inteleapta decizie a politicienilor, indiferent din ce parte ar fi. Oricum n-am sti ce sa face cu ele.
Dilema intelectuala Geoana sau Basescu e depasita de umorul ca in RO presedintele e ales de Antena 3 si Realitatea TV, amestecandu-se in final si Dinu Patriciu. Prin urmare, RO nu prea mai este o democratie! Ar fi fost daca TVR, nesabordată, ramanea cat BBC, RAI, DW sau radioteleviziunile cumva de stat din Franţa şi Spania, adica un etalon al stirii corecte greu de concurat de catre particulari.
Un mod indirect de a semnala rasunator acest viciu electoral, care ar putea face din beneficiarul Geoana un izolat presedinte de carton in UE, este a solicita civic pur si simplu logica desfiintare a iluziei TVR, sau macar canalizarea tuturor fondurilor in altceva decat Stiri, anume spre TVR Cultural si inca inexistentul TVR Didactic.
Atunci, marii capitalisti, cuprinsi de fiori reci, si-ar aminti de foloasele pluralismului.
@LDT: Asta mă bucură, ştii.
@Gabriel Preda: Eu aş introduce încă din liceu un curs de manipulare ideologică, prin presă, prin măsuri administrative, prin multe. Cîteva direcţii, aşa, ca să ştie şi adolescenţii de azi. Noi le-am învăţat intuitiv prin anii ‘80 şi de-aia vedem aşa de repede a ce duhneşte RealitateaTV sau Antenele lui Felix.
@T.O. Bobe: Mă bucur că ai intrat în discuţie. Mă gîndesc că e ca şi cum am sta şi am vorbi la o masă şi la o bere. Doar că fără bere. Şi fără masă.
@Camelian Propinatiu: Eu sper totuşi că nu Antenele şi Realitatea or să aleagă. Doar mai există şi Taraf, şi Etno TV.
Nu glumesc. Declaraţia de presă a lui Băsescu din seara trecută a fost transmisă integral doar de Etno TV (!!!). RealitateaTV a tăiat-o repede, după vreo trei minute, după ce cu cîteva ore înainte dăduse integral o absurditate lătrătoare a unuia, Ovăz sau Dovăz de la PSD
@t.o. bobe – scuze, am vazut tirziu comentariul tau. dar îţi răspund. pe rînd.
1. filmul e posibil să fi fost modificat, astfel încît o palmă să se transforme în pumn. e posibil. sincer însă, nu prea mă interesează. băsescu a făcut gestul. dar nici asta nu contează atît de mult. nu în funcţie de asta votez eu.
2. probabil oamenii din jurul lui geoană. psd-ul e un partid grotesc. la fel şi pd-l-ul, din punctul meu de vedere.
3. întrebarea asta nu-i tocmai fair. pentru că şi dacă aş şti 100% că a fost interzisă şi de cine, n-aş avea vreo dovadă care să-mi permită s-o şi afirm.
4. avînd în vedere ceea ce spui, îmi sînt cunoscute de dinainte de 89 şi alte practici: tratarea constituţiei ca hîrtie igienică; situaţia în care un întreg partid să fie supus unui singur om, iar nimeni nu crîcneşte; instigarea la ură între „clasele sociale”; înfierarea bogătaşilor care sug sîngele poporului. şi multe, multe altele, teo…
@ ldt:
corect – adevarul nu te intereseaza sau nu conteaza daca e deranjant pentru convingerile tale.
astept, in spiritul exigentelor pe care le-ai formulat, argumente si probe pentru: “tratarea constitutiei ca hirtie igienica; situaţia în care un întreg partid să fie supus unui singur om, iar nimeni nu crîcneşte; instigarea la ură între „clasele sociale”; înfierarea bogătaşilor care sug sîngele poporului”
@t.o. bobe – cine e subiectiv acum? cum poţi scrie senin asta, că adevărul nu mă interesează, pornind de la afirmaţia mea, eu zic elegantă, că E POSIBIL să fi fost trucat! nu ştiu sigur, teo! jur! da, am primit un mail cu nişte poze din care s-ar putea înţelege că s-a intervenit. dar nu-s absolut deloc convins. şi vrei ca pe o chestie total în ceaţă eu să zic că gata, mi-am schimbat părerea!? am spus doar că nu mă interesează ca intenţie de vot. sînt pornit pe băsescu, despre el era vorba, din cu totul alte motive decît acelea că a lovit/a avut intenţia să lovească un copil. sigur, ăsta ar fi un gest în plus, dar nu ştiu sigur dacă s-a produs într-adevăr sau e un trucaj. asta spuneam. te rog nu mai interpreta…
@ldt:
scuze, lucian, corect era sa fi spus ca nu prea te intereseaza. uite, te citez:
“filmul e posibil să fi fost modificat, astfel încît o palmă să se transforme în pumn. e posibil. sincer însă, nu prea mă interesează.”
vreau sa te intreb daca totusi nu ai nici cea mai mica stringere de inima ca exista cenzura si manipulare inimaginabila din partea sustinatorilor lui geoana, in conditiile in care acesta nu e la putere.
ce s-ar intimpla daca cel pe care il sustii (sa nu fim ipocriti si sa spunem ca, daca lovim intr-o singura directie asta nu inseamna sustinere pentru partea cealalta) ar ajunge la putere? cum ar arata presa? cum ar arata televiziunile?
conteaza atit de putiin pentru tine ca sub dictatorul basescu poti sa-ti sustii liber opiniile? ti se pare ok realitatea tv? dar tvr? dar antenele?
t.o. bobe – teo, dacă va fi aşa sub geoană, o să-mi muşc mîinile. eu azi sînt însă sincer şi-ţi zic că sper că nu va fi aşa. nu sînt naiv, nu cred că va fi minunat. am însă iluzia că aş putea să trăiesc mai puţin sufocat de realitatea imediată. nu-mi pot extinde acum prea mult comentariul. ştii ce rău îmi pare că n-am putut noi sta de vorbă, cum spunea mai sus şi gheo, la o bere-n bucureşti? ca să-ţi explic de unde-mi vine antipatia. aşa, ai fi înţeles măcar că nu-s nici pe jumătate cum m-ai creionat atît aici, cît şi pe blogul meu.
@ ldt: din pacate, asta deja se intimpla. si ma mir ca nu vezi.
Draga Gheo, Lucian, Teo,
In ordinea in care va regasesc aici, unde am ajuns intimplator, ca-n viata. Am un sentiment de profunda dezamagire, ma asteptam sa va gasesc incinsi pe o discutie de literatura, sa vorbiti mai degraba despre alegerile din breasla, capitale pentru destinul nostru literar etc. In schimb, vad ca v-ati transformat in critici de film de serie B. Chiar si asa, simt impulsul, necugetat probabil, sa intru si eu in hora: sint intru totul solidara cu Gheo (si nu o spun cu politetea pe care o datorezi unei gazde). E singurul care si-a declarat manifest si deschis optiunile. Nu m-am lamurit foarte bine nici daca Lucian se duce sa-l voteze pe Geoana, nici de partea cui e Teo, daca e de partea cuiva. Pentru ca nu cred ca vorbeste in numele adevarului universal sau al binelui absolut. In ceea ce ma priveste, ca sa-l citez pe Lucian, de data asta spun pas alegerilor. Am motive intemeiate. Nu doar lucrurile pe care, fatalmente, le afli din fata, dar si din spatele scenei (si nu, nu sint in sferele de influenta ale peneleului, nu-mi spirjin fulminanta ascensiune pe vreo pila politica, nici Florin nu a ajuns scriitor sau in inalta functie pe care o detine la Catavencu datorita unor jocuri de interese liberale), dar pentru ca realitatea e ca, in ultimele luni, am obosit sa fac slalom, ca alegator, printre manipulari. Sa stai mereu in alerta sa vezi ce e in spatele unui gest sau a altuia, sa-i suspectezi pe toti ca sint vinduti, patati, corupti, mincinosi. Sa-ti imaginezi ca totul e o conspiratie. Sa vezi cum se tese plasa exact pe sub nasul tau. Nu e groaznic de obositor? Nu ar fi fost mai bine daca biletelul roz ar fi aparut la o zi dupa ce el a fost inminat destinatarului? Sau daca ar fi existat dovezi impotriva marilor minjiti? Nu ar fi fost minunat ca si fratii Paunescu sa fi fost niste ingeri? Sau Doina Cornea, doamna aceea in virsta care vorbeste rar, graseiaza si si-a pus nu o data pielea-n bat, sa fi fost consiliera lui Basescu, in locul lui Udrea? Ce ma scirbeste cel mai tare e ca azi toata tarisoara pare sa fie sub vraja unei nopti de vara. Ca iubim un proletar cu cap de magar si ca bondoacele ni se par suave si prajinele, minione. Cind un sustinator vine si spune: Aaa, Patriciu, Voiculescu, Vintu, celalalt raspunde: Ba pe-a lui Paunescu, Cocos, Videanu si mai stiu eu cine. E un aer cam imbicsit pentru cineva cu plamini sensibili.
Si inchei cu asta, pentru ca stiu ca Gheo imi va intelege patriotismul local: prima data cind am aflat, cu mirare, ca iubesc orasul in care m-am nascut a fost in aprilie ‘90. Faceti o socoteala, aveam 15 ani si nu e de ici, de colo sa te imbeti de euforia maselor. Piata Universitatii – astea au fost cuvinte mari multa vreme, pina ieri, cind l-am auzit pe Paturca si am vazut-o pe senatoarea Ciocu mic zdranganind “Noi de-aicea nu plecam”. Mi s-a intors stomacul pe dos.
Cu pritenie echidistanta,
Cecilia
Draga Cecilia,
Perfect de-acord cu tine. Altfel, nu mi-am exprimat încă deschis opţiunea pentru că, mă crezi sau nu, azi încă nu ştiu ce-o să fac duminică. Ăsta-i adevărul. Am pornit doar de la a afirma deschis că nu votez cu Băsescu. În rest, sînt foarte tentat să spun, ca şi tine, pas turului al II-lea. Dar încă nu-s sigur c-o să fac asta. Prin urmare, nu pot susţine altceva decît ceea ce simt acum, cînd scriu…
– ca un critic de film de serie B.
Dar, pe lîngă toate, mare dreptate ai în prima parte a comentariului. Da, exact aşa mă simt de ieri, de cînd am încercat să discut politică pe net
Draga Cecilia,
Mulţumesc pentru comentariu şi privirea calmă din exterior. Ai şi tu dreptate – zic şi eu ca rabinul (sau ţadicul, în alte variante ale faimoasei snoave). Dar n-avem ce face. Sau n-am ce face.
Ştii cum văd eu povestea asta? Probabil că ai văzut cum se joacă băieţeii între ei cu maşinuţele, cum şi le ciocnesc uneori cu îndîrjire, vrînd să o buşească pe cea a prietenului, şi asta fără ca pagubele să le afecteze prietenia. Totul face parte din regula jocului. Iar apoi, cînd găsesc ceva mai interesant de făcut, uită de maşinuţe şi le lasă în părăsire, cel puţin o vreme. Uite, cam aşa sînt pentru noi politicienii în polemica asta (sau pentru mine, ca să nu folosesc abuziv pluralul).
Pe de altă parte, cum am şi crescut, simţim/simt şi nevoia implicării civice. Dezamăgit sau cu speranţe, tot o fac. Ca şi în 1990, 1991, 1992, 1996 samd. Mie mi-e frică, sincer să-ţi spun, de ce văd la televizor. Ceauşescu ar fi mîndru de felul în care se dau ştirile la Antene sau la Realitatea: ca la TVR-ul din anii RSR. Sau chiar de azi – la telejurnal, că nu-i mare diferenţă. Potenţialul de slugărnicie e prea mare ca să nu ispitească şi pofta de a stăpîni discreţionar. Iar eu văd în Băsescu varianta mai bună (“dictatorul” pe care-l înjură toţi) şi în Iliescu varianta mai prostănacă (scuză-mi jocul ieftin de cuvinte).
Aş zice chiar că e mai bine să polemizăm pe astfel de teme. O polemică literară ne-ar afecta mai tare legăturile. Sîntem la vîrsta la care vrem să convingem, nu să fim convinşi. Crede-mă că e mai bine să ne jucăm serios cu politica, unde, cum nu participăm la jocurile partidelor, avem şansa obiectivităţii, decît cu literatura, unde sîntem în stare să fim subiectivi pînă la Dumnezeu. Şi mai sus.
Apropo, ultima oară cînd s-a supărat cineva pe mine tare de tot într-un bar n-a fost din pricina politicii. S-a discutat acolo şi politică şi ne-am certat amical multă vreme, dar insul a devenit de-a dreptul furios de-abia cînd am afirmat că Nichita Stănescu ar fi cîştigat bani buni din poezie. Ca să vezi unde-s punctele sensibile… Nu că asta ar demonstra ceva. Dar măcar sugerează o idee.
Gheo, sa ma ierti pentru cuvintul prost, dar, ca sa citez din clasici, cred ca sintem cu totii, azi, niste idioti utili. Dar nu sint intru totul de acord cu ce spui mai sus: in privinta televiziunilor private, si subliniez cuvintul privat, acestea au tot dreptul sa-si sustina candidatii preferati, cita vreme o fac manifest. Am o mai mare problema cu televiziunea nationala care, pe banii mei, sustine un candidat sau altul. Si nu, nu e ca pe vremea lui Ceausescu. Cred ca am uitat prea repede de unde am plecat si cine au fost personajele care ne-au insotit pe tot acest drum, personaje ca Iliescu, Basescu, Nastase, Berceanu, Petre Roman, Melescanu si multi multi altii. Eu, chiar daca am simpatii liberale, nu am ajuns sa cred ca Petre Roman a devenit si el liberal, sau ca Stolojan e liberal.
Sa nu extrapolam: faptul ca Realitatea si Antena sint posturi care practica, in ansamblu, o politica editoriala neortodoxa nu face din candidatul pe care acestea il sustin un corupt. Si nici pe toti sustinatorii candidatului respectiv niste corupti minati de interese. Si nici pe votantii unui anumit candidat niste corupti. Personal, stiu de-a fir a par de ce am votat pentru cine am votat. Si ca mine, ca Lucian, ca tine si ca toate damele fine mai sint citiva. Pe scurt, nu e cinstea de o parte si coruptia, de alta.
Uite un scenariu de-a dreptul naiv: ce ar fi fost daca, in siajul condamnarii comunismului, Basescu, care mai acum cinci ani plingea poporul roman ca are de ales intre doi comunisti, s-ar fi decis sa-l sprijine pe Crin Antonescu (un nemembru de partid, un om care nu a furat si nu s-a imbogatit suspect, poate un lenes, dar pe care il poti motiva si creste – ca politician, zic), smulgindu-l din bratele negre ale coruptului Patriciu? Cum ar fi fost? Gheo, domnul de care vorbesti e un setos de putere. Plinge pentru ea, minte pentru ea, seduce oameni inteligenti pentru ea. Tu-mi vei spune ca si ceilalti fac la fel, ca Antonescu al meu e in cirdasie cu Patriciu, ca e chiulangiu, ca s-a inhaitat cu pesedeul. Eu inca nu am aflat ce fapte penale a comis Patriciu, cum nu am mai auzit nici de faptele penale ale lui Puiu Popoviciu sau Dorin Cocos. Sa mai spunem placa aia, ca si Basescu e prietenul unor verosi, ca mediul care-l sustine nu e compus exclusiv din intelectuali subtiri, ca si el s-a inhaitat cu pesedeul si ca, acordindu-i prezumtia de nevinovatie si admitind ca chiar a vrut sa lupte impotriva coruptilor, ar fi cazul sa admitem ca si pe el, ca pe un ilustru predecesor, sistemul l-a invins. Unde sint acum Nastase? Ristea Priboi? Gabriel Oprea? Dan Voiculescu? E vina peneleului ca sint ei acum bine mersi? Si daca e asa, ce sanse are presedintele providential cu acelelasi metode de lucru in urmatorii cinci ani? Ar trebui schimbata metoda? Ar trebui schimbat el?
Da, si inca ceva: azi am citit pe net comentariul unei persoane scolite si inteligente care spunea ca Doina Cornea s-a ramolit. Ce urit si ce trist, ce aer fetid care vine din anii ‘90…
Poate gresesc, am deseori indoieli si imi chestionez adeseori optiunile, dar un lucru mi-e limpede: exista oameni care nu au furat, nu si-au pus rudele in functii, nu au facut interventii, nu au manipulat informatii dupa bunul plac, nu au facut trafic de influenta. Eu sint in continuare in cautarea acelor oameni. Si tocmai de aceea duminica stiu ca nu am ce alege.
Iar treaba cu discutiile literare a fost, desigur, o gluma. Zic sa-i lasam pe bloggerii culturali sa faca treaba asta pentru noi.
Draga Cecilia, sînt de acord cu tine şi mi-ar plăcea şi mie să găsim astfel de oameni. Mă crezi sau nu, dar chiar am cunoscut cîţiva – care, culmea, au şi încercat să facă o altfel de politică. Nu le-a ieşit, fiindcă toată, absolut toată lumea noastră politică are la intrare un soi de filtre prin care nu trec decît cei de aceeaşi teapă. Indiferent de partid, ei se ceartă, se împacă şi fac liniştiţi afaceri transpartinice undeva deasupra populimii.
Din perspectiva meseriei/vocaţiei, trebuie să recunosc însă că Băsescu mă interesează foarte mult. În ciuda clişeului plimbat de multă lume, cel cu marinarul incult, observ că ecel mai inventiv în materie de limbaj, că a lansat sintagme pe care le preluăm deja inconştient şi că ştie să nu te adoarmă cînd ţine un discurs. Calităţi de om politic -totuşi. Încerc acum să-mi amintesc, de exemplu, o sintagmă memorabilă (dar nu ridicolă) de-a lui Tăriceanu, Boc, Iliescu, Antonescu sau Geoană. Ioc. Nu tu “bătrîn edec”, nu tu “moguli de presă”, nu tu nimic. Măcar din perspectiva asta şi tot îl prefer pe Băsescu educatului şi găunosului său contracandidat. (Uite, şi chestia cu “transpartinicele” tot de la el mi se pare că vine.)
De acord şi cu ce spui despre televiziunile private. Doar să respecte anumite reguli. Uite, lăsînd politicul la o parte, îmi amintesc ce au făcut cei de la Antena odată cu romanul lui Ovidiu Verdeş “Muzici şi faze”, prezentat de ei drept o scriere pornografică introdusă într-un manual de română. Şi, ce-i drept, citatele – rupte din context – puteau sugera şi asta. Nu era nimic mincinos acolo, ci doar foarte-foarte tendenţios. (Reporteriţa care a făcut măgăria e acum la Realitatea TV, mi se pare). Despre TVR nu mai ştiu ce să zic. Cea mai bună perioadă a televiziunii naţionale a fost, după părerea mea, cea de sub conducerea lui Tudor Giurgiu. În rest, de la înfiinţare pînă azi, a slugărit pe cine a putut – în general pe şefii bătrîni, cunoscuţi dinainte de 1989. Aş fi curios cum e să lucrezi într-un loc unde ştii că eşti un fel de serv fără drepturi. Curios, dar nu interesat.
Uite ce m-am întins… Ne lipsesc discuţiile directe, asta e!
Draga Gheo,
te rog sa-mi scuzi duritatea acestui comentariu, dar as avea citeva lucruri de zis vizavi de spusele doamnei mai sus.
In primul rind, ii multumesc ca ma vede ca pe un critic de film de serie B, dar tin sa-i reamintesc ca ultima cind am vorbit ma sunase febrila ca sa-mi spuna ca Paul Pacuraru a fost prins cu pantalonii in vine.
Cit despre cele actuale, incearca sa acrediteze ideea ca toti sint la fel. Stiu, e foarte comod pentru propria constiinta, insa chiar daca nu sint ilegale, birfa joasa, minciuna sfruntata, insinuanta sau prin omisiune, miopia tenace in urmarirea propriilor interese, inconsistenta fudula, autoflatarea si ipocrizia tot imorale sint. Ma refer, desigur, la prestatia televiziunilor si a celor doi candidati pe care i-au sustinut.
Fiindca de la o vreme aud din ce in ce mai des astfel de comentarii, imi vine in minte Mihaela Geoana, care la dezbaterea in trei din primul tur de scrutin, afisa in spatele sotului imaginea unei dame fine, pentru ca la un moment dat sa i se citeasca pe buze un limpede “pizda ma-sii”.
Da-mi voie, Gheo, sa-ti spun ca mi s-a luat de astfel de fineturi si nu vreau sa traiesc intr-o astfel de lume. Chiar daca fiecare isi poarta greselile in propriul cap de magar, nu toti sint si sintem la fel. Iar asta cred ca e un principiu cit se poate de liberal.
Draga Teo,
Mai trebuie sa spun cit de mult ma intristeaza lucrurile de mai sus? As vrea, totusi, pentru conformitate, sa-ti aduc aminte ca doamna, adica eu, te sunase ultima data pentru ca un prieten comun va acuzase, pe tine si pe Vali, ca semnati sub pseudonimul unei bloggerite culturale si intrasem si eu, doamna, probabil la fel de naiv ca acum, in discutie. Acesta a fost motivul pentru care te sunasem si, din pacate, recunosc ca am esuat in discutii politice si de cancan. Sigur, Teo, glumind acum, mai trebuie spus ca, pentru a fi comod cu propria constiinta, intreaba-ma si pe mine pe viitor inainte de a devoala picanterii din discutiile noastre private. Pentru ca urmatoarea data sa pot fi si eu la fel de fina ca doamna Geoana, pe care pari s-o fi studiat destul de atent.
Sper insa sa fi inteles, asa cum cred ca au facut-o si Lucian si Gheo, ca treaba cu “filmul de serie B” era o gluma care ma viza inclusiv pe mine. Si mai sper ca, dupa ce vom fi lasat o pauza de timp suficient de mare pentru a ne gindi la schimburile noastre de replici de azi, sa ne regasim poate mai destinsi.
Domnule T.O. Bobe, cu tot respectul si admiratia, permiteti-mi sa va reamintesc totusi ca doamna aceea de mai sus, destinatara comentariului dur, v-a luat public apararea atunci cand ati fost victima unei calomnii (ceea ce putini au facut). Asa repede se uita lucrurile astea si asa mult cantaresc in schimb diferentele de opinii politice?
Eu sunt dintre cititorii aia putini care mai citesc si literatura romana contemporana si am citit cate ceva de voi (exceptie “doamna de mai sus”, unde am vazut doar filmul, ca sa zic asa) si mi se pare ciudat, un pic amuzant, un pic dezamagitor, sa va gasesc asa ambalati si invrajbiti pe teme politice. Nu e pacat ca niste oameni ca voi sa se certe pentru niste oameni ca ei?
Later Edit: cand scriam eu nu imi aparea ultimul comentariu al doamnei Cecilia Stefanescu (poate astepta si el moderarea). Acum al meu este oarecum redundant, dar il las pentru ca contine link-ul unde cei care eventual nu sunt la curent cu incidentul respectiv vad ce si cum.
Pentru conformitate, doamna are, cade obicei, memorie selectiva ori s-a jucat prea mult de-a naratorul necreditabil. Ar fi fost culmea sa ma sune abia la sfirsitul lui mai pentru ca un prieten al ei (in nici un caz comun) fantazase la inceputul lui aprilie.
@Cecilia, @T.O. Bobe: Haideţi că-i teribilă politica asta! E tare greu să discutăm despre aşa ceva fără să ne apuce la un moment dat suspiciunile. Şi pe cuvînt că nu se poate discuta serios despre politică. Politica românească. Mai bună-i literatura.