Concediul e de boală
Anul trecut Alina şi cu mine plănuiserăm să plecăm în concediu în Croaţia. Totul era aranjat, planificat, bine calculat, aveam şi biletele cumpărate… dar cu vreo două zile înainte de plecare ne-a pocnit pe amîndoi o gripă care ne-a ţinut la pat vreo patru zile. N-are rost să descriu aici dezamăgirea, amărăciunea şi proasta dispoziţie în care ne-am petrecut boala. Aşteptaserăm concediul ăla tot anul. Visaserăm la el. Planuri peste planuri, toate s-au surpat din cauza unui tîmpit de virus care ne-a atacat exact, dar exact atunci.
Totuşi după patru-cinci zile ne-am adunat oasele obosite, ne-am zis că parcă-parcă e mai bine, am ieşit temători şi convalescenţi în oraş şi ne-am modificat biletul la agenţia CFR – am pierdut vreun milion de lei vechi, dar în fine… Spre norocul nostru, aveam vreo trei săptămîni de concediu, din care două rămăseseră neîntinate de boală. Şi pînă la urmă am plecat. Şi a fost bine.
Anul ăsta am avut cheltuieli mult mai mari. Şi totuşi tare am fi vrut să plecăm undeva în concediu. Undeva, adică în Croaţia, desigur – dar în alt loc. Am strîns din dinţi, am strîns bani, am strîns din… mă rog, nu detaliez. Pînă la urmă am ajuns la concluzia că am putea încerca aşa, mai spre toamnă, în septembrie, cînd şi preţurile sînt mai mici. Ne-am programat concediul, luni ne-am cumpărat bilet, am făcut liste, ne-am scos rucsacurile din locul unde zăcuseră… În noaptea asta ar fi trebuit să plecăm.
Numai că miercuri ne-a atacat iar un tîmpit de virus, exact la timp ca să ne împiedice plecarea. Iar acum nu mai avem atîta timp la dispoziţie. Chiar dacă ne refacem într-o săptămînă, ar fi cam greu să fugim pînă pe litoralul croat, să stăm o perioadă decentă şi să ne şi întoarcem. Drumul, dus-întors, înseamnă 48 de ore cu trenul.
Aşa că în seara asta, cînd ar fi trebuit să avem bagajele pregătite, noi bem ceaiuri cu lămîie, aspirine, Fervex şi alte cele. Locurile alea rezervate pe trenuri vor rămîne goale, iar noi o să ne răsucim furioşi în patul colcăind de viruşi, cu aburii gripei plutind prin cameră.
Ne vom fi format vreun reflex condiţionat la concediu? Sau asta e, cum s-ar zice, “febra plecării”? Care te face să nu mai pleci, na!
16 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
Eu zic ca data viitoare s-o pacaliti (pe boala). Faceti-va bagajele cu vreo saptamana-doua inainte de concediul programat (eventual ganditi-va la concediu, ca si cand ar fi inceput) si probabil ca nemernica va ataca. In cateva zile scapati si concediul poate incepe
puteti sa va luati prin surprindere. plecati fara bagaje. fara bilet.
daca spontaneitatea nu da rezultate, luati-va concediu medical.
Preluăm noi biletele
Dar ce-i cu virusul asta repetitiv, ce pare atras de notiunea de vacanta? sau poate destinatia il atrage……. Oricum, la anul schimbati destinatia, eventual si anotimpul si vedeti ce se intampla!
Ca sa va consolez ( oarecum): acum 7 ani ma pregatesc pentru cea mai exotica vacanta (visata din copilarie) in America de sud. Planuri peste planuri, discutii peste discutii cu partenerul, in fine, imi amintesc de niste vaccinuri obligatorii, le fac ( vreo 4-5 cred), fac si o reactie penibila ce ma tintuieste la pat o saptamana( cine stie de interactie aiurea a respectivelor vaccinuri). Nu-i nimic, imi ziceam zacand ca o leguma, imi iau eu revansa in curand. Nici nu-mi revin bine si, slabita fiind, iau nu stiu ce virus si ajung la medic cu 40 febra ( afara erau vreo 37 de grade). Cand ii spun unde vreau sa plec peste cateva zile se uita la mine ca la o fantoma. Imi da totusi un tratament de soc, ma duc din nou la medic chiar inaintea zilei plecarii si cu tratamentul in geanta ma lasa sa plec “pe riscul meu”. Plec (chiar si ideea zborului de atatea ore imi dadea frisoane )si ajung cu bine la destinatie. Fara medicamentele uitate in geanta uitata si ea ( de fapt nu se “asorta” deloc la tinuta sport si rucsac). Si nu mi se intampla nimic. Adica nimic grav.
Deci, cateodata trebuie totusi incercat, fortat, daca vreti.
Sper sa aveti mai mult noroc anul viitor. Sau poate la iarna.
Insanatosire grabnica.
PS Scuze pentru (poate) lunga poveste personala. S-a vrut doar un fel de “se intampla si la altii”.
@pisicîinele: Îmi place ideea şi, dacă nu uităm pînă la anul, sigur o încercăm. Numai să nu afle şi ea, parşiva!
@Gavagai: Alina ar fi de acord şi sînt convins că ne-ar ieşi. Eu însă… eu sînt maniac cu organizarea plecărilor şi venirilor şi probabil că aş face o criză psihotică dacă n-aş şti nu numai că am tot ce ne trebuie, dar şi în ce buzunar sau rucsac sau valiză e aşezat fiece lucruşor (nu se vindecă).
@Mircea Ţuglea: Mulţam de intenţie. Dar nu vreau să dau nimănui viruşii noştri. Se transmit şi se lipesc ca rîia (altă aia, na!).
@Ilinca: Să ştii că ne prind bine încurajări şi istorii de soiul ăsta. La urma urmei, poveştile pot crea realitate.
O să forţăm. O să încercăm. Serios.
@Everybody: După atîtea încurajări, idei şi îndemnuri, ce altceva puteam face? O să forţăm mîna destinului, o să verificăm virulenţa virusului şi o să testăm ploile marine de septembrie. Pentru cauza partidei, înainte. Tot înainte!
Ce mare, mare păcat! Măcar voi să fi ajuns vara asta-n Croaţia, dacă noi ne-am îndreptat spre alte meleaguri. Mi-era dor de nişte poze recente cu frumuseţile lor. Sper să aveţi mai mult noroc luna asta. Haideţi, dacă nu pentru voi, faceţi un efort măcar pentru noi, ostoiţi-ne dorul de Croaţia.
neshte doze-soc de vitamina c, sezonier, parol, coane. ai min, citeva grame pe zi…
@Mircea: Ei, să vezi că pînă la urmă am făcut-o. Am transpirat pe tren de ziceai că o să le inund compartimentul, dar ne-am dus. N-am timp să scriu, să povestesc, că acum mă prind treburile din urmă, dar o poză tot postez.
.
@V: Am luat lunile astea atîtea vitamine, că sîntem amîndoi nişte flacoane din alea de plastic, cu buline efervescente în ele. Plus prafuri, pastile, ceaiuri şi lămîi. Dar nu ne-au ajutat cine ştie ce. Mai bună a fost încăpăţînarea (bun, asta după zacere, în semi-convalescenţă…
si n-a inceput sa ti se miste mai bine piciorul de lemn dupa atitea frectii cu vitamine efervescente?
(totusi, ceva ma face sa ma-ndoiesc ca ati atins alea citeva grame pe zi…
en fin, eu ma gindesc cit pot de frumos si de optimist la voi de-aici din buca cealalta de romanie si sper ca-ntr-o zi o sa faceti ceva concret pentru sistemul vostru imunitar)
@V: Ce vrem noi să facem pentru sistemul nostru imunitar nu se poate, că n-am cîştigat nici săptămîna asta la Loto
. Ne-ar trebui vreun milion de euro. Zona am găsit-o, am selectat şi o casă… numai banii ăia mai lipsesc ca să trimitem şi noi ilustrate cu sistemul nostru imunitar în costum de baie, pe Coasta de Azur. 
a, imunitaru’ meu e mai modest, ii ajunge o casuta pirlita intr-un sat grecesc de pe un tarm neturistic. no bathing suit involved.
@V: Să nu fie nimeni modest! Dream a little dream…