Arhive
Fiecare cu kitsch-ul lui
Fiecare cu kitsch-ul lui 
In seara marelui concurs national de la (sau “pentru”
Eurovision am vazut mini-recitalul
lui Bregovic, invitat de TVR. Peste o zi am vazut si un mic interviu cu el. Tare de
tot mi-a placut insa o bucata de traducere creativa a celor de la Televiziunea Romana.
Bregovic e intrebat, printre altele, ce parere are despre Eurovision. Omul raspunde
in engleza:
“The kitsch I do is very different from the Eurovision kitsch”.
Ai nostri traduc – scurt: “Muzica pe care o cint eu e foarte diferita de muzica
de la Eurovision”.
Sa nu fi stiut traducatorii ce inseamna kitsch? Sau stiu ei prea bine?
Arhive
Apel – eventual
Apel – eventual
Va rog, va rog mult, dragi traducatori, care mai cititi, care mai scrieti, fie ca
traduceti carti sau copy-paste-uri in presa scrisa, audio, video, papilo sau care
o mai fi:
Nu mai traduceti, va rog, eventually prin “eventual”! Si, daca se poate,
nici in respect of prin “cu respect pentru”. Multumesc frumos (Thank
you beautifully!)
Arhive
Deportajul zilei
Deportajul zilei
Simt ca imi sare pixu’ din mina de nervi. Cred ca intilnesc pentru a trei suta oara
verbul to deport tradus cu “a deporta”. Cutare a fost deportat, cutare nu
are viza americana si il deporteaza, cutare este deportat pentru ca a incalcat legea
tarii – SUA sau care o mai fi. 
Nu
mai deportati!
Dragi si nedragi, in limba romana exista o diferenta intre “deportare” si “expulzare”.
N-as vrea s-o traiasca nimeni pe pielea lui, dar exista.
Si, ca sa nu consum spatiul doar cu atit, va informez ca sper sa nu vad niciodata
in dictionare verbul “a achiesa”. 
L-am auzit destul la ONG-isti si politicieni.
Arhive
Bitter cu ciocolata
Bitter cu ciocolata
Ma uitam prin “Evenimentul zilei” din 27 mai si mi-a atras atentia un articol despre
Marija Serifovic, cintareata din Serbia care a cucerit Eurovisionul. (Cum sa nu ma
atraga? Casc ochii cit pot de tare spre fosta Iugoslavie.) Textul se referea
la incercarea de folosire a acestei victorii nationale marunte – si mai ales a cintaretei
- in jocurile politice din tara. Tare jalnica trebuie sa fie situatia acolo. Oricit
de balcanici ne-am crede, nu cred ca in Romania un asemenea eveniment ar stirni intr-atita
mindria nationala.
Aici insa vreau sa vorbesc despre traduceri. La finalul articolului este inclusa o
prezentare biografica a Marijei Serifovic, cu albumele lansate si citeva melodii de
succes. Citez direct de la sursa:
“In 2003 si-a lansat primul album solo, Naj, najbolja (Simply the Best)…
In acelasi an, a participat la Budva Festival, cu melodia Gorka cokolada (Bitter
Chocolate), iar in 2004 – cu melodia Bol do ludila (Unbearable Pain),
care i-a adus si marele premiu…” Apoi ”a scos un al doilea album - Bez
ljubavi (Without Love)… si “a obtinut marele premiu la Concursul Eurovision,
cu melodia Molitva (Rugaciune)“.
Asadar, sirbescul molitva e in romaneste ”rugaciune”, cum ne spune paranteza. Se
deduce de aici ca Naj, najbolja inseamna in romana… ce? “Simply the
Best”? 
Poate e o greseala
de tipar. E de fapt “Simplu de…” ceva. Bestie, poate… Gorka cocolada – “Bitter
si ciocolata” (aici lipseste un “si”. Iar restul traducerilor… poate ca s-au incurcat
literele la corectura.
Ei, de fapt sigur ca e clar ce s-a intimplat! Autorul textului a dat un scurt “copy-paste”
pe un site in engleza si nu s-a mai obosit – sau nu s-a priceput – sa traduca titlurile
englezesti in romana. Ceea ce nu e OK si nici profesionist. M. Serifovic nu cinta
nicaieri Unbearable Pain, de exemplu. 
Iar daca tot voia sa ramina consecvent, macar sa nu fi tradus nimic in romana.
Dar el (sau ea) au trintit forma romaneasca la melodia Molitva. Culmea exact
asta avea cea mai mica nevoie de traducere – cuvintul “molitva” exista si in DEX,
cu un sens aproape identic.
OK, asta am vrut sa zic. Daca v-am bozarad tuu maci 
,
exchiusatzi-ma!
Arhive
Traduttore – labradore
Traduttore – labradore
Am zis mai pe la inceputurile blogului ca o sa ma feresc sa postez aici articole personale
deja aparute, care pot fi citite si in alte parti. Exceptie ar face articolele aparute
in locuri greu de gasit. Si asta doar daca o sa ma apuce o criza de orgoliu
si-o sa mi se para ca merita citit de cit mai multa lume – de intreaga planeta…
de extraterestri!… de psihiatri…
OK, asta a fost un efect ieftin. 
Dar aici vreau sa reproduc un text mai vechi despre o anumita traducere. Si despre
o anumita editura. Textul a aparut mai demult in “Suplimentul de cultura”, iar
in contextul de aici i se dedica lui Mircea Pricajan, care a scris undeva cu
avint si energie despre Editura Aquila ’93. Cind i-am citit postarea, ceva mi-a zgindarit
memoria. Aquila, Aquila? Aquila non capit muscam? Nu, era altceva… Era
textul de mai jos.
Dar inainte de a-l citi, va propun un text de cultura literara pe care il poate face
fiecare in sinea lui: ghiciti autorii care au scris urmatoarele carti importante (si
cunoscute): Statia cancerului, Ultimul Taikon si Mecanismul
ceasului Orange. Iar daca mai aveti chef, vedeti si restul. 
Cele
mai cunoscute romane necunoscute
< ?xml:namespace prefix = o ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:office" />
Sigur,
mai toti oamenii vor sa fie - sau macar sa para - culti. Pentru ei s-a dezvoltat
un tip de volume-compendii in stilul manualelor scolare, cu un succes destul de mare
in Occident sau Statele Unite. Cumperi o carte in care sint prezentate opere de arta
geniale, o citesti, retii ceva si gata.
Nu
am nimic impotriva unor asemenea lucrari. In literatura, de exemplu, cititorul poate
fi ametit de valul de carti ce apar din 1990 incoace si de lipsa reperelor. Ce sa
cumperi? Ce sa citesti? Un compendiu de texte literare te trimite exact unde trebuie.
Asa ca m-am bucurat cind am vazut ca asemenea volume apar si in Romania. Apoi am rasfoit
unul.
Cartea
se cheama Cele mai cunoscute 50 de romane ale
secolului XX, a aparut la Editura Aquila
’93 intr-o editie luxoasa, full color,
e o traducere a unei editii echivalente din Germania… dar parca vrea exact inversul
scopului pentru care a fost scrisa, adica sa-i arate bietului roman dornic de cultura
ca literatura e o chestie esoterica si ca arcanele ei sint doar pentru initiati. Mai
bine i-ar fi zis Cele mai greu de gasit romane… etc.
Fiindca la prima vedere m-am speriat si eu, vazind de cite carti asa de mari nu auzisem.
Sa
fiu drept: exista destule titluri pe care le-am recunoscut. De bine, de rau, sint
cam aceleasi cu cele consacrate. Dar altele… O fi scris Soljenitin un roman numit Statia
cancerului? Intrebati de el vreun librar politicos, care sa nu va rida in nas
inainte de a va da Pavilionul cancerosilor.
La fel sa faceti si cind cautati romanul lui Salman Rushdie Ultimul
suspin al zidului. Acolo, oricit de poetic ar suna, nu zidul suspina, ci unu’
Maurul. E Ultimul suspin al Maurului. Traducatorul
din germana a vazut Maur (zid) in loc de Maur (maur)
si asa a si tradus.
Dar
nu pot sa pricep ce a tradus la un roman al austriacului Robert Musil (pe linga Omul
fara caracteristici - aparut la noi cu titlul Omul
fara insusiri). Cica scriitorul austriac ar fi scris si Dezorientarea
timidului Torless (Die Verwirrungen des
Zoglings Torless). Adica - ia comparati! - Ratacirile
elevului Torless. Deduc ca de data
asta traducatorul a confundat substantivul Zogling (elev,
pupil) cu adjectivul zogernd (timid). Dar
daca poti confunda doua cuvinte chiar asa de diferite, nimic nu te impiedica sa confunzi
si “iubit” cu “biscuit” sau “traducator” cu “labrador”. Traduttore -
labradore, nu?
Mai
am doua exemple si ma opresc. Daca va place, de exemplu, J.D. Salinger, Cele
mai cunoscute 50 de romane… recomanda, pe linga clasicul De
veghe in lanul de secara, si volumul Ridicati
capacul podului, oameni ai camerei (Raise
High the Roof Beam, Carpenters). De-adevaratelea,
pe romaneste, titlul e Dulgheri, inaltati grinda
acoperisului. Cum s-a ajuns de la dulgher la “om al camerei”? Simplu: in germana
“dulgher” (carpenter-ul englezesc) se spune Zimmermann,
iar traducatorul a judecat simplu: Zimmermann e
compus din Zimmer (“camera” si Mann (“om”,
deci “om al camerei”. In stilul asta, un grasshopper (“lacusta,
cosas” poate deveni usor un “topaitor prin iarba”, iar un pawnbroker nu
mai e proprietarul unei case de amanet, ci un “spargator de pioni”. Cum s-a ajuns
la “capacul podului” si ce pod e ala cu capac, asta s-o mai retraduca si altii!
Ultima
recomandare din volumul amintit: faimosul roman Mecanismul
ceasului Orange (A Clockwork Orange)
de Anthony Burgess. Asadar, tin sa le multumesc traducatorului, celor trei (3!) lectori
si directorului editorial al volumului, adica celor cinci moase care au tiparit un
copil asa nabadaios. A fost distractiv. Pacat ca titlul compendiului n-a avut parte
si el de o traducere mai creativa. Daca in loc de Cele mai cunoscute 50 de romane
ale secolului XX, ar fi fost – de exemplu - Foarte bunele 50 de romance
ale anului-suta XX, as fi cumparat-o si eu.
PS: Mecanismul
ceasului Orange e,
desigur, Portocala mecanica. 
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]