Arhive
Două urme în “Courrier International”
M-am întors din concediu abia de două zile, iar de revenit mi-am revenit abia ieri… sau mai degrabă azi. Vacanţa – în Croaţia, ca de obicei, dar din două bucăţi: întîi în Stari Grad, pe insula Hvar, iar apoi în Split, superbul Spalatum. Atrunci cînd apuc, mai povestesc şi pun fotografii.
Deocamdată, în afară de obişnuita depresie post-concediu, am avut parte şi de o veste bună. Două texte de-ale mele, unul teoretic, despre SF, şi o povestire fantastică, Dar de Crăciun (Cadeau de Noël), au apărut în suplimentul de vară al săptămînalului parizian Courrier International. (Se pot citi pe internet – în franceză – doar contra cost, dar povestirea a apărut şi într-un număr mai vechi din revista timişoreană Paradox, care există în format electronic.) Textele au fost traduse bine de tot de Iulia Badea-Guéritée.
Trist e că deocamdată nu pricep nimic din ce se întîmplă în ţară. Am văzut şi citit tot felul de texte care vorbesc de beţişoare de urechi şi de nu’ş’ce frunză. De parcă românii ar vrea să rescrie Vechiul Testament, pornind de la Adam, Eva şi Grădina Raiului. Dar, desigur, n-or s-o facă.
Arhive
Confesiunile integrale ale unui opioman
Iată o poveste interesantă – sau care mi s-a părut mie interesantă şi căreia aş vrea să-i desluşesc mica taină.
Zilele trecute a apărut la Editura Polirom volumul clasic al lui De Quincey Confesiunile unui opioman englez. Cum am redactat cartea, o să spun aşa, ca insider, că volumul ar fi trebuit să poarte o indicaţie de genul “ediţie integrală” sau “prima ediţie integrală”. Pe de altă parte, din punct de vedere editorial, indicaţia respectivă nu se putea pune. Sună încîlcit, aşa că o să explic.
În timp ce redactam cartea, cu originalul englezesc alături, am descoperit că din ediţia românească anterioară, care a apărut în 1969 la Editura pentru Literatură Universală, lipsesc ultimele douăzeci de pagini. De ce? Nu pricep. Paginile respective nu conţineau nimic care să păteze prestigiul orînduirii socialiste, iar detaliile despre consumul de opiu, deşi includ nişte cantităţi exacte, nu sînt mai corupătoare decît cele din paginile anterioare, care au apărut. Şi atunci cum de s-a întrerupt cartea brusc, cu douăzeci de pagini înainte de final?
Cea mai simplă explicaţie ar fi eroarea umană. Cum pe vremea aceea textul se culegea în tipografie de pe foi dactilografiate, parcă îl văd pe tipograf sau pe curier scăpînd ultimele douăzeci de foi pe jos, într-o gălăgie infernală, şi apoi călcîndu-le în picioare, fără să observe. Sau punînd teancul pe nu ştiu ce poliţă, la grămadă cu altele, şi apoi recuperînd doar o parte din dactilogramă.
Cineva care a lucrat într-o editură înainte de 1989 s-ar putea să ştie cum se pot întîmpla asemenea scăpări. Aş fi curios.
Iată de ce nu se putea scrie că e prima ediţie integrală (fiindcă oficial ediţia anterioară nu a fost cenzurată sau scurtată), deşi e prima ediţie integrală.
Aş vrea să ştiu ce-o fi fost acolo în 1969. Mă fascinează poveştile cu cărţi.
Arhive
Care sînt bune români
Ştiu că se discută foarte mult despre traducerea automată şi despre programele de traducere. Probabil că odată şi-odată se va realiza ceva acceptabil – nu neapărat pentru literatură, fiindcă acolo lucrurile sînt mult mai complicate şi mai delicate, dar se va realiza ceva. Există domenii în care limbajul e atît de standardizat, încît o traducere automată ar fi chiar utilă şi ar scuti mult timp şi multă trudă.
Oricum, subiectul mă interesează – şi ca scriitor, şi ca traducător. Aşa că, luînd-o pe urmele lui Eco (A spune cam acelaşi lucru), m-am distrat odată cu un text de-al meu din Românii e deştepţi, care apăruse în maghiară. E vorba de Noi toţi, bunii români. Am luat traducerea maghiară şi am încercat o traducere automată care, logic, ar fi trebuit să restaureze varianta românească a textului. Adică eseul Care sînt bune români.
Luaţi de vedeţi:
Dar, ori de cîte ori copilărie emlékvilágába scăpat de picioare, în lumina soarelui fierbinte, cînd evenimente nu au fost de pînă la axa de timp, dar se depune pe ele, doar pentru a scoate un sertar, şi două pentru a distruge etnofilozófiai bizonyosságaimat magice. Uită de macră, fior mici ţiganilor şi nevinovate care hancúroztunk initiala a unei păşuni? Mi-ar fi, nu spiritual mai sărace Bodnar colegii de clasă IMI, fără de care pre-adolescenta álomképeimet au fost împărţiţi? O copilărie pur naţionale în cazul în care am pus rezi matusa, ursuz şi femeia Haggard vechi, care i-am admirat intransigenţa, germană sau nepot, germani, care, probabil, a fost cel mai bun muzician în banda de sat, ratat-o, “care cracare deschide tuburile trompeta”? Rozika sau destul de, cu care a dansat un dans lent strînsă ghemuit împreună înainte de invazie?
Aşadar, “strîns ghemuit împreună înainte de invazie”. Invazie care în original era “spectrul stagiului militar”.
Mai e de lucru cu programele astea. Nu zic că n-or să se facă. Dar, vorba lui Google Translate, there’s more far and wide (mai e mult pînă departe). Sau, altfel spus, may have to pass more water on the Danube.
Arhive
Tovarăşe de drum în Italia
Săptămîna trecută s-a încheiat cu o veste care m-a bucurat tare mult: o editură din Roma vrea să publice în Italia (adicătelea în italiană 
) Tovarăşe de drum – experienţa feminină în comunism, volumul coordonat de Dan Lungu şi de mine, cu nişte texte mi-nu-na-te… iertată-mi fie lipsa de modestie, fiindcă de fapt nici nu le-am scris eu, ci cele şaptesprezece “tovarăşe”.
M-am bucurat din multe motive şi în multe feluri. În primul rînd pentru autoare. Bănuiesc că tema a atras în primul rînd atenţia, dar cei care vor citi cartea vor descoperi nişte texte de impact – şi emoţional, şi literar, şi social. Cum vreţi.
În al doilea rînd m-am bucurat fiindcă apare în Italia, unul din bastioanele comunismului vest-european de extracţie intelectuală. E genul de bucurie pe care am simţit-o cînd mi-a fost tradus în Slovenia şi Bosnia, iar apoi a apărut şi în Vojvodina, eseul Bila jednom jedna zemlja (A fost odată o ţară) din Românii e deştepţi – fiindcă era un text despre războiul din fosta Iugoslavie, văzut din partea asta a graniţei, şi a putut fi citit tocmai de cei din fosta Iugoslavie. Iar unora le-a plăcut.
Cam aşa stau lucrurile şi cu italienii. Poate că sună neserios, dar vreau să aibă posibilitatea să afle cum a fost comunismul adevărat, adică ăla pentru care militează intelectualii stîngişti italieni. Nu-mi fac iluzii: sînt destul de vîrstnic ca să ştiu că nu schimbi niciodată convingerile fanaticilor. Dar poţi deschide măcar mintea celor nelămuriţi. Îi poţi informa pe cei dornici să afle cu adevărat cu ce se mănîncă acest comunism autentic (care pînă la urmă nu se mai mănîncă deloc, cu nimic, fiindcă nu se mai găseşte decît comunism, nu şi mîncare).
În al treilea rînd m-am bucurat pentru mine, într-un fel mai special. Mi-am amintit de perioada cînd am lucrat la el împreună cu Dan, de zilele cînd vorbeam cu autoarele despre texte şi apoi de cele cîteva lansări făcute împreună cu ele, la Bucureşti şi la Timişoara. Şi m-a apucat o bucurie blîndă şi caldă, îmbibată cu nostalgie. Altfel, dacă n-aş fi aflat de vestea traducerii, credeţi că aş mai fi avut timp să-mi amintesc de Tovarăşele de drum, cu atîtea treburi pe cap?
Apropo, cartea e aici, dar nu se mai găseşte. S-a epuizat. Dar dacă apare în italiană, nici o problemă: limba aia seamănă aşa de bine cu româna, de parcă ar avea aceeaşi origine.
Ştie cineva cum s-ar zice în italiană Tovarăşe de drum?
Arhive
Traduceri cu baseball şi fotbal american
Am remarcat cum traducerile din engleză în română au permanent variaţii terminologice atunci cînd vine vorba de termenii specifici din baseball şi fotbal american. Întîmpin şi eu, ca mai toţi traducătorii din engleză, cred, aceeaşi problemă, asociată absenţei sporturilor respective în spaţiul românesc.
Recent am avut de-a face cu o traducere care m-a silit să sistematizez un set întreg de termeni sportivi din baseball şi fotbal american, ocazie cu care am elaborat un grup de termeni echivalenţi (aproximativ echivalenţi) în română. O să îi înşir aici, cu propunerea – şi rugămintea – de a primi un feedback: corecturi, variante, sugestii, completări. Cred că termenii ar fi utili şi altora, oricît de aproximativi ar fi. Mai mult, o uniformizare a terminologiei folosite ar uşura munca tuturor traducătorilor din engleză.
(Notă: Pentru fotbal american, dat fiind specificul sportului, am utilizat şi termeni din rugbi.)
Pentru baseball
utility infielder – apărător (la bază)
infield – zona de bătaie (include diamond)
inning – la serviciu sau, În alt context, manşă (de joc), repriză
Bazele: baza întîi, a doua, a treia şi baza-casă sau casa
outfielder – apărător exterior
left fielder – apărător exterior pe stînga
center fielder – apărător exterior pe centru
right fielder – apărător exterior pe dreapta
infielder – apărător în zona de bătaie, apărător la bază
first baseman – apărător la baza întîi (urmat de second baseman, third baseman)
shortstop – libero
pitcher – la aruncare, aruncător sau (mai degrabă) lansator
catcher – la prindere, la primire, prinzător
batter – la serviciu, bătaie
battery – pereche la bătaie (catcher plus pitcher)
on-deck circle – zona de încălzire
Zona de bătaie (infield) include spaţiul în formă de romb („diamond”) la ale cărui colţuri sînt plasate cele patru baze („casa” plus trei baze exterioare) şi o fîşie de sol fără iarbă în formă de arc de cerc. Exteriorul (outfield) este reprezentat de terenul din afara acestui perimetru. „Libero” este o traducere aproximativă pentru shortstop, apărător plasat între baza a doua şi baza a treia, care e considerat cel mai dinamic jucător al echipei aflate în apărare.
Pentru fotbal american
center – atacant central
guard – stîlp
tackle – taloner
center – atacant central
quarterback – mijlocaş ofensiv (de obicei liderul echipei)
halfback sau tailback – mijlocaş la deschidere
fullback – mijlocaş la închidere
wide receiver – aripă
tight end – flancher
scrimmage (line of) – linia de bătaie
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]