Arhive
Poate nu ştia nici TVR-ul
Tot despre televiziunile noastre: zilele trecute am prins cîteva minute dintr-o emisiune de pe TVR2 intitulată Poate nu ştiai. Altfel, o emisiune interesantă, bine făcută şi atractivă. Un fel de mozaic cu informaţii diverse de pe mapamond, concentrate în pastile scurte, de cîteva minute. Merită urmărită.
La un moment dat însă, sub acest titlu, “Poate nu ştiai”, este prezentată o iniţiativă a unor producători de lapte din Croaţia, care, în loc să îşi vîndă laptele cu preţ redus marilor companii, s-au asociat, au cumpărat un fel de automat de distribuţie şi l-au instalat în diverse locuri din oraş, unde cetăţenii pot cumpăra laptele direct “de la pompă”, ca să zic aşa: vîră banii într-o fantă, pun o sticlă într-o nişă şi laptele curge, proaspăt şi gras. Şi mai ieftin ca în magazin.
Corect ar fi acum ca, în contrapartidă, realizatorii emisiunilor informative de la televiziunea croată să dea şi ei un reportaj identic. Ceva de genul: “Poate nu ştiaţi că în România, lucru mare, există un soi de distribuitoare de lapte automate…” Fiindcă minunăţiile astea de automate există într-adevăr şi în România – sau cel puţin în Timişoara – de cel puţin un an. Doar în cartierul unde locuim noi, Alina şi cu mine, s-au instalat vreo trei. Aparţin unei asociaţii precum cea croată, a unor producători din Liebling (fost sat şvăbesc) şi din alte sate bănăţene. Şi funcţionează bine mersi, de vreme ce laptele e mai ieftin cu cel puţin un leu faţă de supermarketuri şi mult, mult mai gras.
Dar, automatele respective nefiind în Bucureşti, cei de la TVR poate nu ştiau.
Arhive
Cine a scris Biblia?
Sîntem un popor credincios. Sîntem în Săptămîna Mare şi ne rugăm cu toţii. Sîntem creştini şi sărbătorim învierea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
Citesc un text încîntător al domnului Andrei Pleşu şi descopăr stupefiat ceva ce nu ştiam: că noi, mai abitir decît alte popoare, avem motivele noastre să o facem. Doar noi am scris Biblia. Cel puţin aşa se vorbeşte prin popor, printre acele doamne în vîrstă despre care vorbea şi Petre Ţuţea.
Desigur, nu tocmai noi, adică nu noi, toţi românii, am scris Biblia (sau “Blibia”?), ci românii mai cu carte. Probabil că Eminescu. Sau Alecsandri? Vedeţi şi vă minunaţi, că, în adevăr, mare minune este!
Arhive
Puiul fericit
Inventivitatea producătorilor de branduri nu cunoaşte limite. Am văzut asta recent, cînd am cumpărat dintr-un supermarket următorul produs – bio, după cum se vede:
Pe rafturile magazinului erau caserole întregi cu pui fericiţi şi congelaţi. Mai exact, cu aripi, pulpe şi piepturi de pui fericiţi. N-am putut să nu mă gîndesc cum puiul fericit alerga prin curte (pardon, ca prin curte!), cum se hrănea fericit şi apoi cum i s-a tăiat gîtul şi a fost tranşat în bucăţi fericite. Iar noi l-am mîncat (fericiţi, cred).
Puiul fericit e puţin mai scump decît puiul nefericit din caserolele de alături, fiindcă fericirea costă. Dar merită. E ceva mai mult decît o simplă carne ecologică sau bio. E shiny happy chicken!
Arhive
Un sfat pentru tineri: emigraţi!
Îmi permit să le dau un sfat românilor tineri, în putere şi cu dorinţa de a trăi decent, într-o lume decentă: emigraţi! Plecaţi din România cît mai aveţi timp. Aici n-o să reuşiţi mare lucru şi o să nenorociţi viitorul copiilor pe care, dacă sînteţi naivi, îi veţi naşte în România.
Nu scriu asta aşa, într-un moment de furie sau dezamăgire. Am chibzuit mult. Sînt unul dintre cei care au avut şansa să se stabilească în Statele Unite şi ştiu la ce am renunţat, ştiu la ce am venit. (Din diverse motive, explicate parţial într-o carte, m-am întors şi, probabil, o să rămîn aici – sau cel puţin pe continentul european. Însă susţin în continuare că America e o ţară bună pentru cetăţenii ei, iar România una execrabilă pentru ai săi.)
Gîndiţi-vă şi voi: România nu a oferit niciodată, în toată existenţa ei, măcar două decenii de trai decent. Eu aş zice că nici un deceniu, orice ar spune nostalgicii anilor ’70. Aşadar, de ce să trăieşti într-o ţară în care vor exista întotdeauna şapte vaci slabe, dar nu şi vacile grase? Pentru că aici nu s-a putut, nu se poate şi nu se va putea construi niciodată ceva durabil. Nici măcar pe termen mediu. Niciodată.
Nu o să analizez acum situaţia politică sau economică, să aduc argumente pro sau contra. Invoc doar tradiţia şi istoria. România e o ţară în care lucrurile au mers mereu prost, iar cînd s-au îmbunătăţit cît de cît, minunea nu a durat mai mult de cîţiva ani. Mulţi s-au ratat rămînînd aici, cu speranţa că vor vedea cum, brusc, din bubele şi mucegaiurile locale răsar trandafirii ce vor fermeca Europa. Din bube şi mucegaiuri au răsărit bube şi mucegaiuri, care vor da alte bube şi mucegaiuri.
Aşadar, dacă nu aveţi şansa unor rude, părinţi sau prieteni care să vă asigure traiul decent şi postul călduţ şi dacă nu sînteţi iremediabil tîmpiţi ori idealişti, plecaţi cît mai apucaţi. Există ţări în care s-a trăit cam tot timpul bine şi ţări în care s-a trăit cam tot timpul prost. Ghiciţi din ce fel de ţară scriu eu acum?
Arhive
Şpaga la vamă
Aş fi vrut să scriu cîteva comentarii despre vameşii arestaţi în ultimele zile, dar mi-am amintit că am scris demult un ditamai textul, care a apărut în revista 22 în vara lui 2007.Se poate găsit aici şi aici (a apărut în două părţi).
Şi, dacă ţin eu bine minte, l-am scris tot într-o perioadă de avînt justiţiar şi de spectacole publice anticorupţie, de care s-a ales praful. Şi s-a sădit şpaga viitoare. Căci ce a fost este şi va mai fi – aici, în the Carpathian Garden.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]