Arhive
Votează Geoană. Votează Rusia.
Regret că trebuie să las o vreme la o parte lucrurile care mă interesează şi să scriu iar despre politică. O fac de frică: mi-e frică (sincer) că o să mă trezesc cu Geoană preşedinte.
Nu de Geoană mă tem, fiindcă el nu înseamnă nimic. Geoană ar fi un preşedinte de paie. Am avea o ţară condusă de Iliescu, Năstase, Hrebenciuc şi Vanghelie, de Tăriceanu şi Patriciu, într-un moment semnificativ: la douăzeci de ani după revoluţie. OK, m-aş distra. Masochist, dar m-aş distra.
Nu mă deranjează nici dacă un viitor guvern PSD va reintroduce impozitul progresiv pe venit, fiindcă nu am venituri atît de mari încît să fiu afectat (cel puţin nu direct) de o asemenea măsură.
Problema e, din perspectiva mea, Rusia. Adică faptul că lumea se reconfigurează, că SUA lui Obama e mai puţin interesată de Europa de Est, iar Rusia ar avea un cap de pod minunat aici, în România. Un cap de pod cu resurse de gaz, pe care stă să le drămăluiască nenea Patriciu, cel care bagă banul în fundul liberalilor.
Nu-i de mirare că alianţa PSD-PNL funcţionează. Ea funcţionează de mult, de pe vremea cînd Tăriceanu şi Patriciu, pe atunci PNL-AT, visau la aceeaşi alianţă. N-ar fi de mirare nici să-l vedem pe Traian Băsescu pierzînd pe 6 noiembrie, fiindcă ar pierde în faţa întregii clase politice şi economice româneşti născute după 1989. Şi nici de asta nu mi-ar păsa aşa de tare.
Dar nu vreau să mă văd iar în cuşca ruşilor. Să tremur de frig şi să văd cum România îi pupă în cur pe ruşi ca să deschidă robinetul la gazele româneşti, concesionate lor.
Sună fantasmagoric? Bun, dar dacă nu e? Îl vedeţi pe Băsescu într-o alianţă cu Rusia? Dar pe Geoană? Dar virgina eternă, PNL-ul, care voia să retragă în secret trupele româneşti din Irak?
OK, e fantasmagorie. Pe 6 decembrie votaţi Geoană. Votaţi FSN. Votaţi Rusia.
Martirii din decembrie ’89 vă vor mulţumi.
Later update: Văd că au reapărut pe la televiziuni alde Fenechiu şi alţii din aceeaşi făină. Gata, tînărul sărac şi cinstit şi-a cîntat partitura, e cazul să se retragă. Intră în joc greii, “adevăraţii liberali”, ăia care ştiu cum se face treaba. Baştanii şi slugoii… Apropo, am impresia că l-au dezgropat şi pe Piuariu, deformatorul Justiţiei.
Arhive
Cristi Pătrăşconiu şi testul presei
Probabil că scandalul concedierii (sau viitoarei concedieri a) lui Cristi Pătrăşconiu de la Cotidianul e cunoscut de mai toată lumea – sau, dacă nu, îl poate afla.
Pe Cristi îl ştiu de cîtva timp şi mi s-a părut un model de echilibru şi bun-simţ – nu doar ca ziarist, ci şi ca om. Cît priveşte talentul jurnalistic… i-am remarcat textele încă dinainte de a-l cunoaşte, pe vremea cînd eu eram în Iaşi şi în redacţia revistei Timpul, iar Cristi publica în revistă. Trimitea texte excelente.
Pe de altă parte, despre Cornel Nistorescu nu ştiu mare lucru. Circulă, tot circulă legenda despre talentul lui jurnalistic, manifestat încă înainte de 1989. Poate că da, nu zic nu, fiindcă nu pot vorbi despre ceea ce nu ştiu. Dar în presa cotidiană de atunci nici nu era greu. De cînd am citit cîte ceva de şi despre un alt jurnalist dintr-o ţară comunistă, Ryszard Kapuscinski, mi-e greu să mă mai impresioneze jurnalismul la genunchiul broaştei de la noi, din RSR.
Oricum, eu pe acel Cornel Nistorescu nu l-am cunoscut. L-am văzut doar pe şeful de profesie, insul nervos şi sigur de sine, care vede în orice dezastru mîna lui Traian Băsescu, care nu suportă să fie contrazis şi care îmi aminteşte mereu de vorbele cuiva – nu mai ştiu ale cui -, cum că România e plină de mici Ceauşeşti. Şi m-a cutremurat teribil articolul ăsta din Evenimentul zilei. Ştiu că oamenii se schimbă mereu, dar cît? Atît?
Nu vreau să arunc cu vorbe mari, dar în cazul de faţă mi se pare că nu e vorba doar de o simplă (simplă?) concediere, ci şi de starea generală a presei româneşti de astăzi. Presă în mare parte privată, aşa că nu poţi să nu te întrebi cît de obiectivă a mai rămas ea. De aceea m-a bucurat că atîţia dintre colegii lui Cristi s-au solidarizat cu el. Asta înseamnă că au mai rămas destule coloane vertebrale care să susţină presa democratică şi (aproximativ) liberă printre grămezile de preşuri şi mici dictatori de trei lulele.
Sînt, desigur, subiectiv. Dar sînt situaţii în care adevărul, fie el şi unul mic, e dincolo de subiectivitate şi obiectivitate. Aici adevărul e că lui Cristi Pătrăşconiu i s-a făcut o nedreptate. Iar domnul Nistorescu se înşală – şi m-ar bucura dacă ar regreta vreodată greşeala de acum. Sau măcar dacă ar mai avea capacitatea asta omenească de a regreta.
Arhive
1957-2008
1957-2008
Din batrina revista Flacara, o informatie veche de peste jumatate de secol
- adica din martie 1957:
“Dupa numirea fostului general hitlerist Speidel in comandamentul NATO, s-a hotarit
ca viitoarea sesiune a Consiliului Atlantic sa aiba loc la Bonn, intre 2 si 4 mai.
Ce urmeaza?…”
Pai, ce sa urmeze, in ordinea fireasca a drumului spre lumina al comunismului atotbiruitor?
Summitul NATO organizat in aprilie 2008 la Bucuresti de Romania, membra a pactului
imperialist. Slava Domnului!
PS: Hans Speidel a fost intr-adevar
ofiter in armata nazista. A luptat si in Primul Razboi Mondial. A fost implicat si
in complotul din 1940 impotriva lui Hitler.
PPS: Tot dintr-o Flacara din 1957, in siajul revolutiei din 1956 (numita pe
atunci, desigur, “contrarevolutie”
: “Multi dintre refugiatii unguri care s-au lasat
orbiti de propaganda mincinoasa dusa de diverse ‘voci’ occidentale se trezesc acum
la realitate. Dar autoritatile austriece, in ciuda protestelor refugiatilor si ale
autoritatilor R.P. Ungare, fac tot ce pot pentru a-i impiedica pe refugiati sa scape
din ‘raiul’ culcusurilor de paie si al supei de mazare si sa se inapoieze in patrie”.
Sigur! Si marmota invelea ciocolata in staniol… Numai ca nu se gasea staniol, ciocolata
era pe ratie si marmota trebuia sa conspecteze presa progresista, pentru informarea
politica saptaminala.
Arhive
Care mai vrei comunism?
Care mai vrei comunism?
M-am gindit sa introduc pe blog o categorie noua, cu titlul de mai sus; “Care mai
vrei comunism”. Ideea mi-a venit de la Witold Pilecki, singurul om despre care se
stie ca s-a prezentat de bunavoie ca sa fie inchis in lagarul de concentrare de la
Auschwitz. Biografia lui m-a
impresionat. Si nedreptatea istoriei. Mai ales ca in secolul 20 cele mai eficiente
instrumente al nedreptatii asteia au fost dragii de comunisti, printre care se numara
si mosulicii astia simpatici de stinga. Unii ne mai explica si acum cum e cu capitalismul
salbatic si drepturile omului.
Pe scurt, omul a intrat voluntar la Auschwitz, a organizat o celula de rezistenta,
a evadat atunci cind nazistii erau pe urmele lui, a participat la revolta din Varsovia
impotriva nazistilor (in 1944), a fost luat prizonier si a ajuns intr-un alt lagar
german, iar apoi, dupa eliberare, a nimerit pe miinile mult mai dibace ale comunistilor.
I s-a inscenat un proces, a fost condamnat la moarte si executat.
Locul unde a fost ingropat nu e cunoscut. S-ar parea ca ar fi o groapa de gunoi de
linga Varsovia.
Morala: De Auschwitz mai poti scapa, dar de comunisti ba…
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]