Adam Michnik la Timisoara
Publicat de Radu Pavel Gheo, la data de 16.6.2009, in categoria Hai vino in cultura noastra mica, Sociopolisu' de-acasa
9 comentarii
Lasa un comentariu
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
Michnik este imaginea analoga a “moderatului” Vladimir Tismaneanu.
Ambii – de origine nomenklaturista. Ambii – de origine comunist-evreiasca (inainte de Stalin lumea comunista era dominata de un val evreiesc, un fel de reactie de aparare a evreilor – de inteles pana intr-un anumit punct – la valul antisemit ce a si fost un motor ideologic al delirului fascist). Ambii impotrivindu-se celor infaptuite de parintii lor, desi , pana la un anumit moment, s-au complacut in privilegiile asociate sorgintii lor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Adam_Michnik
Adam Michnik was born to Ozjasz (Uzziah) Szechter, the first secretary of the Communist Party of Western Ukraine and his wife Helena (née Michnik), a children books writer and communist. (Michnik’s parents happened to be of Jewish and non-Jewish descent, respectively. Michnik describes himself as a Pole of Jewish origins. His brother, Stefan Michnik, was a judge in the 1950s, during the period of Stalinism and currently resides in Sweden; he is accused of having sentenced to death alleged spies, such as major Zefiryn Machalla.
Mi se pare normal ca un fiu de calai sa ceara toleranta fata de calai. Mi se pare normal si sa ceara toleranta fata de calai convertiti, sau fii convertiti de calai. Nu mi se pare atunci normal ca un fiu de calai ce doreste toleranta sa fie considerat un standard de aur al luptei impotriva comunismului.
In alta ordine de idei – in Polonia nimeni nu a condamnat comunismul. In acelasi timp, nici un fost nomenklaturist nu are dreptul sa acceada la pozitii politice. In Romania, nomenklaturistii condamna comunismul si tot ei conduc. Cata originalitate!
@Costin Sandu: Nu comentez şi nici nu cenzurez (deocamdată). Remarc doar logica discursivă, tot de tip comunist/nazist: “fiu de călăi” (vina de sînge), “comunist-evreiască” (filonul antisemit). “toleranta faţă de călăi” (şarjă retorică).
Concret, în timpul regimului comunist Michnik a stat în închisoare de trei ori (în anii ’60 şi ’80), a fost dat afară de la Universitate, a fost urmărit, anchetat etc.
În aceeaşi ordine de idei, nici mie nu mi-ar fi trecut prin cap să pun la îndoială lustraţia pînă nu am citit cartea lui Michnik. Argumentaţia lui însă m-a pus cel puţin pe gînduri. Doar că el se referă la lustraţia în Polonia, instrumentată de aripa uşor extremistă a dreptei naţionaliste, pe cînd la noi promotorii oneşti ai lustraţiei sînt ignoraţi de aproape tot spectrul politic.
Asa cum textul meu e incadrabil (si totusi – ati fi dorit sa ocolesc realitatea anapaukeriana?) si raspunsul era previzibil: incadrare urmata de replica. Si totusi nu am dorit decat sa fac o analogie de context pentru a arata valorile comune impartasite de cei doi. Imi pare bine insa ca vizavi de ultimul paragraf suntem amandoi de acord, cu o singura nuanta: spre deosebire de dv, care ii considerati pe condamnatorii vocali ai comunismului “promotori onesti ai lustratiei”, eu ii consider actori conjuncturali intr-un joc preelectoral. Daca ne referim la condamnatorul national, as putea sa-l compar cu un lup moralist in blana de oaie.
p.s. termenul “calau” a fost folosit, evident, peiorativ, pentru elocventa exemplului. Daca dv considerati ca asta e problema, il pot inlocui cu termenul “nomenklaturisti” sau “comunisti”, in nici un caz “evrei”!
@Costin Sandu: Ei, iată: cînd nuanţăm, lucrurile parcă sună un pic altfel. Chiar dacă, mă repet, realitatea istorică poloneză nu se suprapune nici măcar aproximativ pe cea românească. Măcar şi pentru faptul că acolo a existat o mişcare de opoziţie autentică ce se întemeia tocmai pe ideile stîngii. Nu mişcarea lui Iliescu cel cu faţă umană, ci Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor şi, evident, Solidaritatea.
Aici ati sesizat un amanunt important. Comunismul ca sistem nu a fost condamnat cu aceeasi tarie in Polonia ca in alte tari, tocmai pentru ca lupta antidictatura a fost initiata de o miscare sindicala, prin excelenta de stanga. Si totusi, polonezii au fost intransigenti fata de cei cu antecedente nomenklaturiste si de turnatorie – DA toleranta (vezi inclusiv cele sustinute de Adam Michnik), NU functii politice.
In Romania, situatia era cu totul alta. Aici opozitia reala era de sertar, cu botnita sau in diaspora. Nomenklaturistii si turnatorii sunt acum la putere, chiar daca, in contextul de balcanism latin emotional, a dat bine ca sistemul comunist sa fie condamnat vocal si teribil de patetic, in urletele de circ ale lui Vadim si in aplauzele lui Liiceanu si Patapievici. A dat bine pentru succesul electoral al unui singur individ, care din intamplare (?) a fost nomenklaturist si e suspectat a fi fost securist, iar tot el a condamnat comunismul la aproape 20 de ani de la moartea lui Ceausescu. As fi fost de acord daca dupa aceasta condamnare de forma si nu de fond, oameni din fosta protipendada ar fi primit o bariera in calea arivismului prin functii politice. Vedeti dv cumva asta? Si – daca n-o vedeti – este cumva interzicerea participarii unor indivizi proveniti din vechea protipendada o razbunare sau o actiune fascistoid-comunista, cata vreme ei sunt liberi sa faca orice, inafara de politica?
@Costin Sandu este un ratat care secreta venin. Nu merita o discutie cu el, sufera de logoree.
Prostiile lui pot fi urmarite si pe blogul dlui europarlamentar Preda; de pe alte bloguri i s-a dat un bobirnac (la Bleen).
@Radu Pavel Gheo
Interventia de mai sus este graitoare pentru educatia personajului. Asta e unica interferenta de care e capabil: injuratura groasa, de sub protectia anonimatului. Ranchiunos nevoie-mare, cu sete de replica, dar frustrat de lipsa capacitatii de a incropi o argumentatie minima. Inca unul din personajele care ar putea fi caracterizate drept “trolli”.
@Victor L & Costin Sandu: Hai să fie pace în lume! Sau măcar pe blog
A trecut ceva timp de cînd nu mai cred că poţi schimba opiniile cuiva – sau cel puţin că nu-i deloc simplu şi nici comod. Dar cred că discuţiile în contradictoriu pot fi foarte fertile. Numai să rămînă centrate pe idei şi să nu se transforme în altceva. Ştiţi bancul cu rabinul/ţadicul/înţeleptul satului? În anumite condiţii toată lumea are dreptate.
Şi eu am dreptate aici.