A trecut o zi importantă

Publicat de Radu Pavel Gheo, la data de 5.5.2010, in categoria Care mai vrei comunism?, de-ale mele

A trecut o zi importantă pentru mine şi eu am uitat să o pomenesc.

11 martie 2010.

Anul ăsta, pe 11 martie, numărul zilelor pe care le-am trăit în perioada comunistă a devenit egal cu numărul zilelor trăite după căderea comunismului. De atunci încoace talgerul balanţei a înclinat definitiv înspre viaţa în libertate. Aşa cum o fi ea, cu toate păcatele ei, e totuşi libertate. N-am uitat şi nu uit cum era odinioară.

Ştiu, calculul ăsta pare un joc nesemnificativ, dar nu pot să nu mă gîndesc că o mulţime de oameni şi-au trăit aproape toată viaţa în comunism. Unora le-a otrăvit sîngele şi mintea, iar apoi bieţilor oameni le-a venit greu să se adapteze.

Am avut noroc. Nu întru totul. Aş fi preferat ca anii trăiţi în comunism să fie mai puţini. Partea de bine din răul de atunci e că ştiu despre ce e vorba în propoziţie cînd cîte vreun stupid vorbeşte despre egalitarism şi societatea fără clase sau fără exploatare.

8 comentarii

M a scris la 5.5.2010, 2:40

Desigur ca invatamintele pe care le putem trage nu justifica o experienta negativa, in cazul comunismului, tragica. Si e adevarat ca 20 de ani de comunism sint incomparabil mai grei ca 10 ani. In ceea ce ma priveste, pot spune ca cei 11 ani traiti sub regim m-au facut sa vad viata in alta perspectiva. Poate m-au facut sa vad lucrurile cu adevarat importante. Bucuria, tristetea, durerea. Esentialul. Hedonismul pe care il aduce cu sine libertatea poate uneori arunca lucrurile in superficial. Mai ales cand au fost sterse valorile prin care a fost sustinuta o societate de sute de ani. E trist ce se intampla acum in lume. Placerea e la putere, in detrimentul sacrificiului
Viata fara dragoste nu are sens. Iar iubirea isi va pune intotdeauna existenta la picioarele celui iubit. Iubirea e supusa, dar oamenii “liberi” nu au nevoie de supusi, si nu realizeaza ca au o nevoie ontologica, fundamentala, sa se supuna. Ei au nevoie de distractie, in cel mai autentic sens al cuvantului. E o goana dupa distractie, care, tocmai din cauza ca e accesibila, elimina nevoia de celalalt. Omul a fost inlocuit prin obiect Cat poate fi de trist si stupid.
Sa ne rugam, in continuare, ca cei cativa treji care mai exista pe lume sa reuseasca, tot prin rugaciune, sa-i trezeasca si pe ceilalti, adormitii. Pentru ca, desigur, acesta este paradoxul crestinului, sau, sa zicem, al oricarui om care iubeste: fericirea suprema nu poate exista fara indurerarea adanca de a nu putea fi alaturi de cel care nu o impartaseste. Doamne-ajuta M

PS Desigur, tristetea comentariului e adancita de circumstante personale, care, sa speram ca o sa treaca Multumesc pentru disponibilitatea de a asculta
mariana a scris la 5.5.2010, 14:56

@ Gheo,
Eu cred ca, totusi, tu si cei de virsta ta inca au prins la timp trenul libertatii, adica au mai putut sa faca ceva cu viata lor…
gheo a scris la 5.5.2010, 22:56

@M: Da, ştiu că în plan individual lucrurile nu depind doar de evoluţia istoriei unei ţări. Mai ales că unele din problemele pomenite nu ţin doar de un regim sau altul, ci de evoluţia lumii în ansamblul ei. Dar sper să fie bine. Mulţumesc şi eu pentru lectură.
@Mariana: Ai dreptate, am avut o şansă. Mai prăpădită decît, să zicem, cea a tinerilor din Ungaria sau Cehia, dar asta-i ţara. Mai mult nu poate.
ws a scris la 7.5.2010, 1:02

acum cinci ani calculasem si eu ca traisem jumate din viata sub ceasca, un sfert in democratia originala implementata de oamenii de bine ai lui iliescu, si un sfert in us of a.

gandesc ca am fost privilegiat din punctul asta de vedere. nu cred ca mai pot fi prostit asa usor. spre exemplu, imi dau seama ca ceausescu era un ecologist sadea.

regards,
ws
Andra a scris la 7.5.2010, 14:23

Ce zi misto de sarbatorit! Chiar facuse ieri Liviu Mihaiu o emisiune cu propuneri de zi nationale inedite Sigur ai fi castigat un kil de carte…
gheo a scris la 8.5.2010, 22:37

@Andra: Poate că ar trebui să ne facem fiecare propria zi naţională. Nu de naştere, ci chiar naţională – ziua României din mintea noastră. Ne-ar scuti de o grămadă de controverse.
Eu aş alege-o cîndva vara, ca să scap de imaginile cu fanfare mieunînd în frig la Alba Iulia şi cazane cu fasole de uniune naţională.
Andra a scris la 9.5.2010, 8:06

Eu la radio propusesem o zi nationala in care sa poti spune NU fara sa ti se dea in cap pentru asta.
Cat priveste ceea ce spui tu, eu n-am nimic cu fasolele Mai ales in cazane uriase. Dar am inteles unde bati. Oricum, tu stii foarte bine cum stau americanii la capitolul “patriotism”. Mie mi s-a parut natural, nefardat, nefortat. Pe cand aici, nici nu poate fi vorba de asa ceva….
gheo a scris la 9.5.2010, 22:13

@Andra: Probabil pentru că noi avem frustrări mai mari decît ei, americanii, şi atunci sărim calul. Şi, poate, şi fiindcă “noi sîntem români”, dar nu ne-am pus încă de acord ce înseamnă de fapt asta.