Arhive
O postare rezumativă
N-am mai scris demult. Am fost bolnav, apoi am fost plecat, apoi m-am trezit copleşit de treburi. Story of my life. Mai întîi am fost la Torino, la Salonul Internaţional de Carte, unde am lansat traducerea în italiană la Tovarăşe de drum într-o echipă extinsă: cu trei dintre autoare (Adriana Babeţi, Nora Iuga şi Doina Ruşti), cu cei trei traducători (Anita Bernacchia, Maria Luisa Lombardo şi Mauro Barindi), cu cei de la Sandro Teti Editore şi cu celălalt coordonator al cărţii, prietenul şi colegul meu de Club 8, Dan Lungu. Au mai fost şi alte lansări, întîlniri şi prezentări. Totul a fost organizat (splendid, pe cuvînt!) de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia şi de Centrul Naţional al Cărţii din cadrul ICR.
Am povestit totul mai pe larg într-un text a cărui primă parte o să apară săptămîna asta în Suplimentul de cultură şi, dacă place, o să apară şi o parte a doua.
Aş fi pus aici şi nişte fotografii, că am făcut, dar – nu ştiu de ce – iar nu reuşesc să le încarc. Cei curioşi pot vedea cîteva foarte reuşite pe site-ul
lui Florin Lăzărescu (făcute de Florin 
).
La sfîrşitul săptămînii trecute am fost la ediţia a doua a Zilelor Literaturii Române de la Chişinău, organizate de Vasile Ernu. Tot ICR şi Centrul Naţional al Cărţii au sprijinit şi evenimentul acesta, al cărui sens nici nu mai trebuie explicat.
Iar apoi, fuga-fuguţa, am mers cu o maşină la Iaşi, împreună cu unul din cei cîţiva mari poeţi ai literaturii române, Emil Brumaru (care sper să nu citească asta 
). Pe 20 mai, la ora 17.00, am mers la Universitatea “Petre Andrei”, unde Ziarul de Iaşi a organizat ceremonia oficială de acordare a premiilor sale anuale. Eu urma să primesc premiul naţional de proză al 
Ziarului de Iaşi, iar Briscan Zara premiul de debut. Acolo m-am simţit ca acasă, doar printre prieteni, cunoscuţi şi fete frumoase – una din ele fiind Alina, pe care nu o mai văzusem de vreo zece zile, vă daţi seama? Zece zile!
M-a impresionat discursul profesorului Alexandru Călinescu (faţă de el am avut o admiraţie enormă de cînd l-am cunoscut) şi, de ce să mint, m-am bucurat şi de premiu. Dar şi de prieteni.
Cam asta a fost. Cînd mai apuc, detaliez. Dar acum, că a trecut totul, mi se pare mai important ce urmează.
(Poate din cauza asta nu ţin jurnal: viitorul mă apasă aşa de tare pe craniu, încît n-am timp de retrospective.)
Arhive
Clişee, stereotipuri, cronici tipizate
Mai demult, în Românii e deştepţi, am încercat să imaginez nişte formulare tipizate (răutăcios) pentru cronicile şi studiile literare. Am reuşit să elaborez unul pentru cronica de poezie (Cum se comite o cronică literară) şi unul pentru studiile literare mai mult sau mai puţin ample, căruia i-am spus simplu, într-un moment în care mi-a lipsit inspiraţia titlurilor, Un îndreptar de redactare a studiilor literare.
M-ar fi ispitit să scriu şi un formular standardizat pentru cronicile de proză, dar mi s-a părut că o asemenea încercare îmi depăşeşte puterile. La poezie, ca şi la beţie, se spun multe. La proză e mai greu, poţi fi prins mai uşor cu fofîrlica (sau red-handed – pentru anglofoni).
Azi am văzut – cu surprindere şi încîntare – că încercările mele nu sînt doar o potecă înfundată prin hăţişurile artei cuvîntului. Mai încearcă şi alţii să simplifice şi să standardizeze chinuitorul proces creativ al evaluărilor critice. Deocamdată rezultatele nu sînt tocmai entuziasmante, dar promiţătoare le-am putea zice, nu? Mai ales că răsar de unde nu te aştepti.
Iată, azi, cînd Alina căuta ceva legat de Croaţia (mai exact de vila Cezar din Kastela, lîngă Split), iată ce text îi apare:
Villa-cezar-kastela-croatia este o carte din categoria: Diverse.Descrierea cartii villa-cezar-kastela-croatia : Din Villa Cezar – Kastela, Croatia putem intelege lucruri folositoare, pentru care autorul a studiat indelung si in profunzime, subiectul cartii Villa Cezar – Kastela, Croatia iar informatia ne este structurata intr-o maniera inteligibila demna de o recitire si pastrare in biblioteca proprie.
Prin acest material ne sunt prezentate lucruri uimitoare, iar cititorii pot forma idei aprofundate despre subiect, parerile fiind impartite intotdeauna, autorul rezervand spatiu pentru dezbaterea ulterioara a materialului pus la dispozitie.
Referintele si bibliografia Villa Cezar – Kastela, Croatia le puteti gasi la sfarsitul materialului, iar concluziile acestei carti sunt drepturile exclusive ale autorului care le-a creat.
Cam agramat, cam simplist, cam vag – dar pentru orice lucru există un început. Sau începuturi. Nici focul n-au reuşit oamenii să-l aprindă de prima dată, dar de cînd a început să duduie… oho! Şi credeţi că n-o să se poată crea o cronică literară tipizată? Cum să nu! La proză, la epopee, la vile, pile şi movile, la maşini-unelte… la orice.
Arhive
Aux Armes et cetera
De 1 Mai (ce potriveală!) Alina a descoperit pe Youtube o cîntăreaţă franţuzoaică cu o voce extraordinară, care cîntă o melodie angajată (cum se zicea pe vremuri) cu un patos rar întîlnit. Îşi zice Melissmell. Orientarea ideologică e limpede, iar clipul e lipsit de orice subtilitate, dar are totuşi ceva simplist-copilăresc, ceva ce-l face înduioşător. Faptul că desenul animat e propagandistic, socialist şi revoltat nu reuşeşte să-l strice. La urma urmei, la ce fel de revoltă te poţi aştepta dinspre Franţa? Şi-apoi e 1 Mai.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]