Arhive
Zi urîtă
Sînt obosit. Obosit, răcit şi amărît.
Asta am scris-o pentru mine, ca să îmi amintesc de ziua de azi. Doar de-aia e un blog personal.
Arhive
Vasile Ernu şi Manifestul cărţii
Am o perioadă aşa de încărcată, încît nici în weekend nu apuc să scriu decît ce trebuie să scriu (destule). Aşa rămîn cu promisiuni neonorate, cum ar fi cea cu lista de superstiţii/rutine personale de scriitor.
(Să mă mai plîng că am ajuns să oscilez în privinţa titlului romanului? Că tot nu e gata?)
O să scriu vreodată, da. Acum însă sugerez o lectură: cea a “Manifestului cărţii” propus de Vasile Ernu. Ştiu, ar fi de discutat unele puncte, de comentat altele, dar eu – de exemplu – m-am străduit să trec peste potenţialele zone de polemică politică.
Din ideile de acolo, bine sistematizate, multe mi se par demne de luat în seamă. Cred că ating nişte probleme delicate ale unui sistem în ruine: cel al educaţiei. Am eu oricum o sensibilitate faţă de locuitorii de la sate (şi din oraşele mici), care trebuie să fie norocoşi ca să aibă acces la o bibliotecă publică sau la o librărie mai apropiată de o sută de kilometri.
Măreţele noastre minţi politice nici nu-şi dau seama că mai mult de jumătate din potenţialul intelectual al României se pierde doar pentru că nu toată lumea locuieşte în mari centre urbane. Azi condiţia necesară şi suficientă pentru a fi student este să locuieşti într-un oraş mare, care are facultate. Restul… Dumnezeu cu mila! Mă îngrozesc la gîndul că, dacă eram adolescent în perioada actuală, probabil că nu aş mai fi ajuns la o facultate.
Sînt sute de mii care nici nu ajung. Asta e important de reţinut cînd (sau dacă) îl citiţi pe Ernu. Credeţi-mă, că ştiu.
Arhive
Care sînt bune români
Ştiu că se discută foarte mult despre traducerea automată şi despre programele de traducere. Probabil că odată şi-odată se va realiza ceva acceptabil – nu neapărat pentru literatură, fiindcă acolo lucrurile sînt mult mai complicate şi mai delicate, dar se va realiza ceva. Există domenii în care limbajul e atît de standardizat, încît o traducere automată ar fi chiar utilă şi ar scuti mult timp şi multă trudă.
Oricum, subiectul mă interesează – şi ca scriitor, şi ca traducător. Aşa că, luînd-o pe urmele lui Eco (A spune cam acelaşi lucru), m-am distrat odată cu un text de-al meu din Românii e deştepţi, care apăruse în maghiară. E vorba de Noi toţi, bunii români. Am luat traducerea maghiară şi am încercat o traducere automată care, logic, ar fi trebuit să restaureze varianta românească a textului. Adică eseul Care sînt bune români.
Luaţi de vedeţi:
Dar, ori de cîte ori copilărie emlékvilágába scăpat de picioare, în lumina soarelui fierbinte, cînd evenimente nu au fost de pînă la axa de timp, dar se depune pe ele, doar pentru a scoate un sertar, şi două pentru a distruge etnofilozófiai bizonyosságaimat magice. Uită de macră, fior mici ţiganilor şi nevinovate care hancúroztunk initiala a unei păşuni? Mi-ar fi, nu spiritual mai sărace Bodnar colegii de clasă IMI, fără de care pre-adolescenta álomképeimet au fost împărţiţi? O copilărie pur naţionale în cazul în care am pus rezi matusa, ursuz şi femeia Haggard vechi, care i-am admirat intransigenţa, germană sau nepot, germani, care, probabil, a fost cel mai bun muzician în banda de sat, ratat-o, “care cracare deschide tuburile trompeta”? Rozika sau destul de, cu care a dansat un dans lent strînsă ghemuit împreună înainte de invazie?
Aşadar, “strîns ghemuit împreună înainte de invazie”. Invazie care în original era “spectrul stagiului militar”.
Mai e de lucru cu programele astea. Nu zic că n-or să se facă. Dar, vorba lui Google Translate, there’s more far and wide (mai e mult pînă departe). Sau, altfel spus, may have to pass more water on the Danube.
Arhive
Crean, Get on Top
Vasăzică s-au alesără şi la PNL. De-acum e momentul să schimbe imnul partidului. Mai ales că există o melodie care s-ar potrivi bine momentului şi mai ales omului: Prince and the Revolution. Sigur, cu o mică schimbare. O literă acolo: Crin, get on top, Crin, you will cop, Crin, don’t you stop… etc.
(Remarc, de altfel, chitara galbenă cu care Prince aţinteşte înaltul. Exact ca o săgeată liberală adevărată!)
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]