Arhive
Superstiţii de scriitor
N-am vrut să pomenesc pînă acum de romanul din postarea anterioara, fiindcă am o superstiţie (şi, din cîte ştiu, nu sînt singurul): nu vreau să vorbesc despre textele pe care le am în lucru decît cînd sînt terminate. Altfel… nu ştiu, mi se pare că n-o să mai îmi iasă sau… na, de parcă m-aş putea apuca să explic superstiţiile!
Mai ales că la mine, cînd e vorba de scris, nici nu e singura.
Aşadar, acum, că am terminat, o să mai dureze vreo lună pînă cînd o să termin. Am reluat lectura cărţii scoase la imprimantă şi am început stilizarea,verificările, corecturile mărunte şi mai mari. Adică am terminat, dar de fapt n-am terminat. Am legat evenimentele şi personajele, poveştile se îmbină, textul curge, dar tot nu vreau să-mi scape nu ştiu ce derapaje temporale sau de acţiune, să văd că pun un personaj în Iaşi cînd el e deja în Oraviţa sau că se întîlneşte prin Bucureşti cu cineva care e de fapt într-un sat din Moldova. Mai ales că m-am bazat mult pe rememorări, pe planuri temporale paralele şi pe ceva ce în naratologie se cheamă prolepse şi analepse.
Mai mişto e că am găsit salvat pe undeva un text de pe vechiul meu blog, unde comentam eu misterios, mai mult pentru mine, că am găsit un personaj. Postarea e asta:
Si bune, si rele
Avem un nou patriarh. Avem un nou presedinte al TVR. A venit toamna. E frumos. E frig. Am dat (gratie luciei-t) peste blogul lui Emil Brumaru – e pe blogroll. M-a prins o migrena. Am construit o schita de personaj cu care vreau sa fac ceva si nu stiu ce (probabil n-o sa fac nimic). Am auzit ca antologia despre bunici pe care o pregateste Marius Chivu e pe cale sa apara. Am un junghi intercostal. Am un junghi intercostal. Mi-e frig. Ma duc sa beau o cafea calda.
Miine e vineri.
Thursday, September 13, 2007 10:58:12 PM (E. Europe Daylight Time, UTC+03:00)
Aşadar, pe atunci nu scriam cu diacritice. Iar luciat încă mai scria pe blog…
Important e însă că văd cînd am descoperit un personaj care a ajuns să aibă un rol tare important. În toamna lui 2007. Aşa deci…
Mă mir şi eu. În viaţa mea n-am lucrat continuu la o carte trei ani. Abia acum. Nu zi de zi, dar sistematic. Şi tot de trei ani îi împui urechile bietei Alina cu ea şi o pun să citească fragmenţel după fragmenţel. Şi am mai obligat-o să păstreze şi ea marele secret – şi numai ea ştie cît de greu i-a fost, mai ales că între noi tot despre asta o întrebam.
Acum a scăpat, biata de ea – după ce mai citeşte o dată toată cartea. 
Arhive
Am terminat!
2007 – 2010
Arhive
Vine primăvara!
N-am timp să scriu (pe blog), dar comunic prin imagini. (E mai bine decît prin semne 
Deocamdată voiam să anunţ că omul de zăpadă din postarea anterioară a dispărut demult (ba chiar decedase deja la ora popularizării lui), iar între timp azi, 9 ianuarie, în Timişoara a venit primăvara. Sau aşa li se pare ghioceilor. Şi unor copaci care dau să înmugurească.
Dar şi dacă se păcălesc, săracii…
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]