Arhive

Croaţia, insula Hvar

Publicat de Radu Pavel Gheo, la data de 24.9.2009, in categoria de-ale mele

N-am timp, n-am timp! Dar tot trebuie să mai povestesc din cînd în cînd cîte ceva.

În fine. Trebuie să dezvălui că poza din postarea anterioară e din Croaţia, de pe insula Hvar, o insulă superbă, care de altfel, cum mi-a spus Alina, care le ştie pe toate cînd e vorba de Croaţia, Coasta de Azur şi alte zone occidentale ale Mediteranei, a fost inclusă la un moment dat în Top 10 la destinaţii turistice de nu ştiu ce revistă americană mare: New York Times sau mai ştiu eu care (dacă ar vrea şi ea să scrie, informaţiile ar fi mai precise). Am stat nouă zile şi nu pot zice că nu ne-a plăcut. Mi svidjamo Hrvatska sau cam aşa ceva, aşa că ne-a plăcut şi de data asta. Cu unele rezerve, pe care nu ştiu dacă apuc să le detaliez.

Deşi am plecat prin septembrie, am prins doar zile însorite şi o căldură pe care la amiază nici n-o puteai suporta. De fapt hvarezii au şi siestă de prînz, cînd majoritatea magazinelor şi localurilor se închid. Acum am înţeles şi eu de ce: nu se poate face nimic serios la temperaturile alea.

Insula e minunată. Are cel mai curat aer, cea mai limpede apă şi cel mai albastru cer pe care le-am văzut vreodată (din punctul ăsta de vedere e mai pură şi decît zona Istriei). Cînd am revenit de pe insulă în Split, deja am simţit că respirăm mai greu, iar în Timişoara… of-of! Alina tuşeşte, pe mine mă zgîrie ceva în gît…

Am stat în Hvar Grad, Hvar Town, oraşul nou sau cum i-o mai zice (că există şi un oraş vechi, Stari Grad). dar să nu vă înşele numele: oraşul vechi e de pe vremea elenilor, cînd insulei i se spunea Pharos, iar oraşul nou e nou în sens occidental, adică din secolul al XIII-lea, din vremea stăpînirii veneţiene.

Dacă ar fi să recomand cuiva insula Hvar (şi o recomand cu tot dragul), aş sugera să alegeţi Stari Grad sau orăşelele-sate superbe de prin zonă: Jelsa, Vrboska etc. Cînd am făcut un mic tur de insulă, Stari Grad ni s-a părut mai aproape de sufletul nostru, mai apropiat, mai omenos cumva.

Hvar Grad e de fiţe. Pe bune. Nu ştiu cum facem, dar nimerim exact în locuri cu prestigiu şi pretenţii. Şi nu aşa le alegem. Am fost în Opatija, perla Adriaticii, iar acum în Hvar Grad, unde vin, cică, şi Paris Hilton, şi Jack Nicholson, şi nu mai ştiu cîte vedete (nu le-am văzut, dar nici ei pe noi – şi nici nu ştiu ce-au pierdut!). Am văzut însă iahturi de milionari cît să-mi ajungă pentru toată viaţa. În consecinţă, şi preţurile prin oraş sînt mai mari decît în alte locuri. Şi e totuşi doar un vechi orăşel medieval. Numai că e unul care a apărut printre destinaţiile de top ale lumii, are reprezentanţe sau magazinaşe cu firme mari prin clădirile lui vechi, de piatră, şi mai e şi într-un cadru natural superb.

În Hvar Grad se mănîncă prost. Scump, dar prost. Am rămas cu impresia că zona dalmată stă mai prost decît cea istriotă la capitolul bucătărie. Dalmaţii (dalmaţienii?) mi s-au părut şi mai reci, chiar nepoliticoşi cînd şi cînd. Te şi miri cum mai dau năvală turiştii occidentali… dar dau. Dalmaţienii nu trebuie să se străduiască, fiindcă turişti vin cu grămada (în septembrie oraşul era plin, iar seara promenada colcăia de lume), aşa că s-au obişnuit aşa. Fiindăc se poate. Îmi amintesc de un chelner de la un local specializat pe mîncăruri din peşte (prost gătite şi alea), care m-a văzut că iau să consult un meniu de pe o masă unde el le aranjase frumos – cîte un meniu pentru fiecare limbă de circulaţie internaţională. “Put it down!” a început el să ţipe. “Put it down!” După aia şi-a dat seama şi a zis repede că ne aduce el unul la masă. Omul – adică puştiul, că avea vreo douăzeci de ani – se temea că îi stric aranjamentul. Cum ziceam eu şi Alina: ce mişto ar fi viaţa de chelner în Hvar Grad dacă n-ar fi clienţii care să-i bată la cap. Altfel, cum tot repet, Croaţia e superbă. Aş mai merge acolo. Dar nu în Hvar Grad. Să se ducă Paris Hilton, că măcar ea nu pricepe dacă ăia îi zic ceva de dulce (nu, nu ne-a zis nimeni aşa ceva, dar eu nu-s Paris Hilton).

Acum am şarjat. Sînt şi locuri mişto. Există, de exemplu, un local pe nume Miss Piggy, unde ne-am simţit bine cîteva seri. Dar preţurile la alcooluri erau teribile. 2 euro şi ceva pentru o doză de whisky, care acolo era de 30 ml. ăsta era minimum. Chiar lîngă debarcader, unde socializau oamenii cu iahturi sau bărci mai amărîte, am văzut un loc unde un whisky mic ajungea şi la 5 euro. Tot 30 ml. Şi nu mă plîng eu aşa, ca român. Am văzut americani care scriau cu uimire despre preţurile din Hvar Grad. În alte locuri e însă mai bine.

Ar mai de povestit şi despre Split, oraşul cu cele mai frumoase şi mai elegante femei din cîte am văzut pînă acum. O zice şi Alina, aşa că nu pot fi acuzat de nepricepere. Splitul e iarăşi superb. Şi acolo merită să stai. Nu dacă vrei să te odihneşti, ci dacă vrei să te distrezi şi să vezi locuri frumoase.

Nu mai fac comparaţii cu România, că deja mi se strînge inima. MAi bine pun o poză, două, şi merg la culcare, ca să visez frumos: cum vine concediul şi mergem în Croaţia.

1. O imagine de pe o străduţă din Stari Grad, unde n-am făcut decît o vizită.