Arhive
Alexandru Vakulovski, scriitor român
Probabil că deja ştiţi (se ştie) ce s-a întîmplat: scriitorul Alexandru Vakulovski a fost expediat în Republica Moldova, cu interdicţie de revenire în România pentru doi ani şi jumătate. Pentru detalii, vedeţi aici textul lui Mihail Vakulovski despre fratele lui de peste Prut – la propriu, cum zice cu ironie amară Mihai.
Nu vreau să contest legalitatea pur formală a măsurii: probabil că legal totul e corect. Ca de obicei, legea se aplică foarte strict cînd e vorba de oameni de cultură şi nu de rackeţi, de afacerişti dubioşi şi de curve politice. Nu cred că un Omar Hayssam basarabean ar fi avut parte de un asemenea tratament. Dar hai să zicem… Nu vreau să învinovăţesc o instituţie care aplică o lege pentru prostia unui sistem întreg.
Doar că Alexandru Vakulovski e scriitor român. Asta nu trebuie să o priceapă nu poliţia, ci guvernul român, preşedintele, Parlamentul României. (Parlamentul, adică instituţia aia de malformaţi politic care a luat ditamai atitudinea înpotriva nemernicilor ce l-au denigrat pe Eminescu într-un număr din revista Dilema.)
Cînd va lua la purecat deceniul în care trăim, orice istorie a literaturii române va trebui să îl menţioneze şi pe Alexandru Vakulovski. Cred că atît ajunge.
Dacă nu, e bine să ne amintim că Eugen Ionesco, un scriitor cu care ne mîndrim, a fost condamnat în contumacie de statul român la 11 ani de închisoare şi 5 ani de interdicţie corecţională. Azi i-am pupa moaştele, dragul de el, că a fost român adevărat!
Scriitoarea Herta Muller a fost hărţuită de Securitatea română (că tot vorbeam de parlament şi de guvern), a emigrat în Germania şi acum ce ne mai mîndrim cu ea, draga de ea, potenţiala noastră nobelistă!
Gata. Ce trebuia să zic şi aş fi zis mai repede dacă nu mă înflăcăram: semnaţi pentru Alexandru Vakulovski. Atîta putem face.
Mulţumesc.
Arhive
Petre Stoica
“Ninge peste această localitate idilică despre care
Se spune că ar avea şi un telefon
cît de frumoasă este iarna la noi în Balcani
emblema ei e şoricul de porc
stau la fereastră şi privesc ţurţurii de ghiaţă
iată-mă iar în colivia copilăriei
cînd mîncam compot de prune afumate şi doream
să ajung ofiţer de marină
acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet
sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet
nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă
sunt victima parcelor
…………….
liniştea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere
dar mie îmi vine să casc şi treptat treptat
adorm visînd cum o sanie mă duce
spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat.”
(Jurnal IV, din volumul Copleşit de glorie, 1980)
Petre Stoica, 1931-2009. Ultima oară cînd am vorbit cu el, a fost la telefon şi cred că am promis că o să merg în Jimbolia în primăvară. Sau în vară. Anul trecut Ion Barbu mi-a propus să mă ducă el o dată. N-am făcut-o. Aveam de lucru. Acum îmi pare rău.
Arhive
Decît facultate în România…
Zapez pe TV şi prind undeva un sfîrşit de frază al rectorului Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi, despre care unii zic că e fabrică de diplome, iar alţii nu-i contrazic.
Zicea domnul rector (al cărui nume nu-l reţin, că nu contează) să se vadă sau să se verifice nu ştiu unde – citez – “…dacă [acolo] figurează decît Universitatea Petre Andrei din Iaşi”.
DECÎT Universitatea Petre Andrei… Aşa vorbeşte domnul rector. Adică, după cum se aude, dacă vreţi de la facultate mai mult decît o foaie de hîrtie numită aici “diplomă”, iar în alte ţări “Ce-i asta?”, mai bine mergeţi şi faceţi facultatea aia în străinătate. Mai bine decît în România, bineînţeles.S-ar putea să ieşiţi şi mai ieftin (cică au crescut şpăgile la examene), şi mai deştepţi.
PS autoreflexiv: Sînt spate. Adică I’m back. După cum nu se ştie, am fost două săptămîni la Iaşi, unde am avut parte de cîteva operaţii chirurgicale la maxilare: implanturi dentare, rezecţii, extracţii şi alte plăceri maso. Adică tocmai în vremea cînd trebuia să mă bălăcesc în gloria de sexy-intelectual de Caţavencu, eu stăteam cu gura plină de sîrme şi fire. Aşa au unii ghinion. 
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]