Arhive
Fiesta si nunta
Fiesta si nunta
…ma rog, Pregatirile de nunta. La inceputul saptaminii am aflat ca juriul
de la concursul anual de scenarii HBO mi-a selectat scenariul de scurtmetraj Pregatiri
de nunta pentru finala concursului. Asa ca nu puteam pierde ocazia sa ma bucur.
Au fost totusi 180 de scenarii, din care au ramas doar trei. 
De bucurat m-am bucurat in primul rind din pricina reconfirmarii. Cum sa zic? Atunci
cind un scriitor ajunge cit de cit cunoscut, e greu sa isi mai verifice competenta
din momentul post-consacrare. In general lumea ii zice ca scrie bine sau macar binisor,
ca e OK, ca totul e publicabil (si chiar i se publica aproape totul), ii cere texte… 
Iar
autorul nu mai stie in ce masura pozitia sa este influentata si de prestigiul deja
cucerit.
Pentru mine, din punctul asta de vedere, concursul organizat de HBO (minunata idee,
oricum!) a fost o incercare a puterii – si pe un domeniu in care nu am patruns prea
des. Cum scenariile trimise erau anonime, cu o parola si-atita tot, pot sa presupun
ca juriul a judecat exclusiv textul. Si i-a placut… De-aia ma bucur. Pentru mine
e o reconfirmare.
(Ma intreb acum daca as mai fi scris asta si in cazul in care nu eram printre primii
trei?)
Dar un ochi ride, unul plinge. 
M-as
duce la festivitatea de premiere de la Cluj, la TIFF,
indiferent de rezultatul ei, mai ales ca mi-am dorit mereu sa ajung la TIFF. Doar
ca anul asta TIFF se suprapune cu tirgul de carte Bookfest, iar in ziua cu festivitatea
de la Cluj, la doua (2!) ore diferenta, avem lansarea la Tovarase
de drum, unde or sa vina multe din autoarele prezente in carte, Dan Lungu,
eu si – sper – multa alta lume buna.
Si, daca tot mi-am amintit de tirg, sa adaug, ca o consolare (pentru mine) ca a aparut
noua traducere a Fiestei lui Hemingway, “opera” mea, care mi-a luat patru luni,
mi-a scos peri albi si e o carte incintatoare. Si coperta imi place…
Arhive
Briul si limuzina
Briul si limuzina
Aud azi la stiri: “La Constanta Briul Maicii Domnului a fost adus cu limuzina.”
Ce mi se pare in neregula la propozitia asta?
Arhive
Tovarase de drum – femei in comunism
Tovarase de drum – femei in comunism
Uite ca a aparut. Pina acum am scris carti, am redactat carti, am tradus carti. E
prima data cind coordonez o carte si nu pot sa nu scriu despre ea. E o antologie de
texte despre felul in care au trait femeile comunismul. Am coordonat-o, Dan Lungu
si cu mine, fara sa stim dinainte ca o sa iasa chiar asa.
Nu-i o carte feminista. Nu-i propagandistica. E foarte sincera (uneori taios, dureros
de sincera). E dura si duioasa. E frumoasa. Ma bucur ca am apucat sa ne gindim la
asa ceva. Ma bucur ca a iesit. I-as face mai multa reclama decit la oricare din cartile
mele.
Sint 17 autoare, din generatii diferite, care au prins comunismul in epoci diferite
si il judeca din felurite perspective. Unele sint mai cunoscute, altele mai putin,
dar de judecat trebuie judecat dupa texte. Care sint fermecatoare, chiar si cind vorbesc
despre lucruri neplacute sau sordide.
Am pe undeva si un sentiment de… nu, nu vinovatie, dar de jena. Eu si cu Dan aparem
ca autori. Nu noi sintem autorii. Sintem doar initiatorii. Am dat directiile pe care
ar putea sa mearga confesiunile si povestile. Iar cind am citit textele adunate, am
avut senzatia ca am declansat ceva, ceva ce era pregatit dinainte acolo.
Nu mai scriu nimic. Doar numele autoarelor, ca sa fiu corect: Adriana Babeti, Anamaria
Beligan, Carmen Bendovski, Rodica Binder, Adriana Bittel, Mariana Codrut, Sanda Cordos,
Nora Iuga, Cerasela Nistor, Ioana Ocneanu-Thierry, Simona Popescu, Iulia
Popovici, Alina Radu, Doina Rusti, Simona Sora, Mihaela Ursa, Otilia Vieru-Baraboi.
Arhive
Bajaga si Banatul
Bajaga si Banatul
Ieri am fost cu Alina la un concert organizat de primaria Timisoarei in fata stadionului
“Dan Paltinisanu”: concert cu formatia sirbeasca Bajaga
i Instruktori. Un concert superb cu Bajaga i Instruktori! Sigur, cei de
la primarie au facut si un fel de campanie electorala mascata, dar cui ii pasa? Ei
fac ce vor, noi votam ce vrem. 
Si
ne-am duce oricind la un concert cu Bajaga (sau Riblja Corba, Prljavo Kazaliste, Bijelo
Dugme – daca ultimii ar mai cinta impreuna).
Pentru cei din Banat e ceva de la sine inteles, iar pentru cei din afara Banatului
ma tem ca absolut deloc. M-am gindit o vreme de ce e asa. E ceva ce tine in mod clar
de specificitatea Banatului. Nu e vorba doar de faptul ca inainte de 1989 televiziunile
iugoslave ne tineau in contact cu Occidentul. Ca dovada, la concertul de ieri-seara
majoritatea spectatorilor aveau sub 20 de ani, deci n-au apucat anii comunismului.
(Ce-i drept, am vazut si perechi de virsta mea si a Alinei, si parinti cu copii pe
umeri, si oameni de 50-60 de ani veniti sa-i vada pe sirbii de la Bajaga… 
)
Specificitatea asta de care zic tine de un fel de identitate transfrontaliera si transetnica.
Transfrontaliera, fiindca Banatul sirbesc pare aici mai putin strain decit Dobrogea.
Toti avem prieteni sau chiar rude acolo. Toponimia ajuta si ea: Bechicerecul Mic e
in Romania, Becicherecul Mare in Serbia. Jamu Mare e in Romania, Jamu Mic in Serbia.
In ceea ce priveste originea etnica, multi dintre noi avem prieteni si rude de etnie
sirba aici. La fel se intimpla si cu sirbii de aici – au prieteni romani si aici,
si dincolo. Ca si sirbii si romanii din Banatul sirbesc. Un amestec de peste o mie
de ani, care nu poate fi anulat de o granita ce exista de mai putin de un secol. 
Oricum ar fi, nu cred ca mai exista vreo regiune in Romania unde o formatie de muzica
dintr-o tara vecina, care mai si cinta intr-o limba “straina”, sa stringa atita lume.
Sau sa vezi cum multimea cinta intr-un glas cu solistul.
De-aia (adica si de-aia) imi place in Banat. Exista nenumarate forme de deschidere
spre celalalt, iar natia, religia sau etnia conteaza mult mai putin decit in alte
parti.
Ei, dar vorbeam de Bajaga i Instruktori. Nu stiu cit de tare ar placea muzica lor
celor din alte zone. Celor din Banat le place. Asa cum le placea si Bijelo Dugme -
inainte ca Bregovic sa devina vedeta internationala si sa fie de bonton sa placa.
O sa pun aici o piesa mai putin cunoscuta, desi superba: Rimljani, adica “Romanii”
(aia cu imperiul). Piesa vorbeste despre asaltul barbarilor asupra granitelor imperiale
si se gaseste pe un album din 1986 – Jahaci magle (“Calaretii cetzii”, daca
nu gresesc).
O s-o las aici tot 30 de zile, dupa tipic.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]