Arhive
Politicienii enervanti se intoarce: categoric, Piuariu!
Politicienii enervanti se intoarce: categoric, Piuariu!
…macar din motivul asta.
Sau asta.
Nu ca n-ar mai fi si altele.
Oricum, mi-a placut blogul lui Thunder Judge. Imagini dintr-o lume cu care n-am avut
prea multa legatura. 
Dar mai e si senzatia ca exista oameni care vor sa schimbe ceva in bine acolo.
In conditii grele, neo-liberale.
Arhive
Politicieni enervanti
Politicieni enervanti
Iar scriu despre oamenii politici (si ce stare placuta aveam cind scriam despre Brumaru
sau Alen Islamovic!) 
.
Sint tare siciitori si enervanti. Nu poti scapa de ei. Macar daca n-ar hotari pentru
altii. Atunci m-as linisti. Dar asa… 
Si
nu ma pot rabda.
Intreb de curiozitate: cine pare mai enervant si mai arogant – Ludovic Orban sau Tudor
Chiuariu? Dar dintre femeile din politica – Norica Nicolai sau Lia Olguta Vasilescu?
Las lista deschisa. Poate pune cineva de-un top. Eu votez cu Piuariu. La doamne ma
abtin – nu din politete, ci fiindca nu ma pot hotari.
Later edit: Scrisesem Leonard Orban in loc de Ludovic. Scuze. Si
multumesc pentru corectie, Vic! Leonard Orban nu-si avea locul aici. Shica Orban era
tinta. Leonard Orban chiar mi-a placut, e unul din putinii inalti functionari romani
decenti si pare sa stie ce face.
Arhive
Alen Islamovic – Nesreco moja
Alen Islamovic – Nesreco moja
Apropo de cautari de muzica: acum vreo luna cineva cauta pe Gheoland o melodie a lui
Alen Islamovic, “Nesreco moja”. Merita s-o caute, ca e foarte misto.
Alen Islamovic a fost solistul formatiei Bijelo Dugme (cea infiintata si condusa de
Goran Bregovic), despre care am mai scris si in “Bila jednom jedna zemlja”. Bijelo
Dugme s-a destramat odata cu fosta Iugoslavie. 
Bregovic se cam stie ce face. Si Islamovic face cam acelasi lucru: cinta solo sau
cu diferite formatii.
“Nesreco moja” e o melodie (a opta) de pe albumul lui Islamovic “Baustelac” din 1993.
De fapt nu o cinta singur, ci cu Enes Begovic. Si e aici:
Au trecut 30 de zile. Am scos melodia.
Arhive
Muzica din ex-YU – Magazin
Muzica din ex-YU – Magazin
Am vazut ca multi cititori de “Gheoland” cauta pe la mine si muzica din fosta Iugoslavie.
Nu ma mir. Ma bucur. Printre altele, am dat peste o multime de cautari legate de formatia
Magazin.
Mica mea problema e ca uneori serverul incarca greu mp3-urile. Dar cind o face, imi
ajut si eu tovarasii de pasiune. Acum a mers, se pare, asa ca aveti aici o melodie
de pe albumul “Besane noci” din 1988 al formatiei Magazin. Solista era inca Ljiljana
Nikolovska.
Uite cum aratau pe vremea aia… Atit de optzecisti!
Ce pun aici e melodia a saptea de pe album.
Dakle, slusaj i uzivaj! 
PS: Asa cum am facut si inainte, am lasat (later edit) melodia
pe blog 30 de zile. Sper ca ajunge. Intre timp poate mai reusesc sa incarc si altele.
Arhive
Hobbitul de Brumaru
Hobbitul de Brumaru
Va fi vazut cineva: am pus pe blogroll-ul meu blogul lui Emil Brumaru, proaspat
aparut si fermecator de proaspat scris.
Un lucru care ma siciie: cind vorbesti despre Emil Brumaru, intotdeauna se gaseste
cineva care sa rinjeasca si sa pomeneasca de poemele lui cu tzitze, craci si alti
draci sau, daca nu, sa vorbeasca de poemele lui despre micul univers domestic. Si
gata: l-a categorisit! L-a pus in coltisorul lui, cu bucata lui de pe tarlaua poeziei.
Un pic de frivolitate, un pic de erotism, un colt de bucatarie, cu cepe si cesti si
am scapat – am pus eticheta! 
Emil Brumaru e mult, mult mai mult de atit. Literatura (romana si de aiurea) are mii
de poeti care sufera metafizic in mod corect, asa cum se sufera, pe hirtie si-s gata
sa scrie oricind, intre doua beri si cinci mici, inca o mostra de traire esoterica
sau transcendentala. Brumaru insa e autentic. Bonom, frivol, jucaus,
ironic… da, e si asa. Dar omul asta are o mie de masti minunate, sub care se ascunde
- nu intotdeauna si nu foarte bine – mai degraba suferinta, deznadejde, nu stiu ce
spaime si nostalgii dureroase. E mai autentic decit Arghezi si are un condei mai puternic
decit cam toata generatia lui (si cea postbelica, in general).
Ma intreb daca ii place sa pacaleasca lumea sau o face fara sa vrea. Emil Brumaru
nu e un poet minor. E un poet mare. Inainte de 1989 a publicat doar ce s-a putut.
Brumaru trebuie citit in alta cheie decit cea cu care l-au captusit deocamdata criticii.
Un argument in plus ar fi faptul ca are in continuare priza autentica la public: e
mai degraba citit decit citat. Are priza la publicul tinar, asa cum a avut si acum
citeva zeci de ani – la alt public tinar.
Marea problema de receptare la Brumaru nu e de fapt problema lui, ci a criticii osificate.
La noi doar tragicul la vedere e considerat cultura majora. Risul, ironia, erotismul
sint frivole, superficiale, deci minore. Manualele sint pline de poeme si proze cu
morti: oameni, animale, pasari. E cu moarte, deci e serios si valoros… Dar asta-i
alta problema, a culturii minore complexate. 
Imi place Brumaru, poetul Brumaru. Si omul… care, atunci cind l-am cunoscut, ca
reporter la Radio Iasi, m-a aminat de vreo treizeci de ori pina sa accepte sa vina
sa inregistram niste poeme. Sefa mea imi spusese ca nici n-o sa reusesc. Era cunoscut
ca un personaj retras, rautacios si ciufut. Nici vorba! Era doar timid. Asta se intimpla
acum sapte ani.
De-aia am scris ce am scris aici. Si fiindca m-a impresionat unul din textele lui
recente, o ruga a scriitorului de o forta cum rar am intilnit. Uite: “Tatal meu cel
din pamint, invata-ma cum sa traiesc, ajuta-ma iarasi sa scriu, sa cresc litere reavane,
zmulse aspru, inmanunchiate lin, flori taiate harnic cu hirletul groparilor, siroind
de roua si neuroni inca fragezi…” Textul e aici,
in “Suplimentul de cultura”.
Ei, Brumar, brumarel…
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]