Arhive
O sa marturisesc ceva
O sa marturisesc ceva
Nu chiar acum, fiindca n-am timp: plec peste o ora la gara. Mai am doua saptamini
de concediu si mergem la parintii Alinei. Cu un ocol. Trebuie sa trecem mai intii
prin Bucuresti. Obligatoriu.
Aici sta sa se nasca povestea despre care vreau sa scriu. Dar n-am timp si nici nu
o stiu pe toata. Bun, pe toata s-ar putea sa n-o stiu niciodata, dar deja mi-a fost
suficient.
Inca nu pot sa cred si ma tot gindesc cine si cind s-o fi facut…
O sa incerc sa povestesc. Sint chestii extrem de personale, dar un scriitor suge
material de la toti, inclusiv de la el. Peste doua-trei saptamini, cind ne intoarcem,
daca aflu ceva, daca pot pune lucrurile cap la cap… Daca mai am chef.
Arhive
Legumele din Consiliul Europei
Legumele din Consiliul Europei
Aflu cu intirziere despre o hotarire a Consiliului Europei (Directiva 2001/113/EC
din 20 decembrie 2001, cf. wikipedia.org), prin care morcovul este definit
atit ca leguma, cit si ca fruct. Asadar, conform consiliului
inteleptilor nostri, care masoara curbura bananei si altele asemenea, morcovul poate
fi si fruct. Iar daca se gaseste vreun motiv suplimentar, il fac si mamifer multicultural.
Oare eu, ca simplu cetatean UE, pot defini indivizii care au luat o asemenea decizie
ca fiind in acelasi timp… aaa, 
…
sa zicem primate si legume? OK, stiu ca pot asa, teoretic. Doar ca nu am putere
legislativa. Altfel asta ar fi Directiva 2007/01/Gheo din 15.08.2007. 
Arhive
Cum scriem, cum citim prostii
Cum scriem, cum citim prostii
Au inceput romanii sa scrie tot felul de lucruri cu majuscule, ca in titlurile din
limba engleza: “Cele Mai Bune Preturi”, “Oameni de Incredere”, “La Noi Te Simti Ca
Acasa”… De obicei in reclame inteligente. Dar am impresia ca am vazut fenomenul
si pe copertele unor carti. Pe Copertele Unor Carti! 
In aceeasi ordine de idei, zilele trecute am vazut la Jurnalul TVR (telejurnal) o
stire mica despre Rusia: s-au comemorat 70 de ani de la terorarea stalinista din anii
’30. Pai, daca au inceput acum, or sa aiba ce comemora, ca Stalin nu s-a linistit
in 1937 sau 1938! Desi, cu Putin presedinte, rusii ar putea deja sa-i spuna “sarbatorirea
inceputului terorii staliniste”, nu comemorarea.
Despre altceva voiam insa eu sa scriu. Vorbind si el acolo, prezentatorul pomeneste
la un moment dat de seful NKVD-ului de atunci, un anume Ezov (Ezov!) si de maresalul
Tukacevski. Bravo, fratilor TVR-isti! Ezov si Tukacevski. Mai lipseste sa aud pe TVR
Cultural de marele prozator rus Leo Tolstoi. Desi pe Culturalul national
am auzit deja ceva gen “omul care l-am vazut” si “plaji” - pluralul de la “plaja”. 
Totusi, oameni buni, daca faceti copy-paste de pe site-uri in engleza, macar adaptati-le
la romana! 
(Nu ca posturile private ar fi mai breze… Sint mult, mult mai jalnice. Dar e afacerea
lor, nu e nationala.)
Arhive
Viata mea ca filmul
Viata mea ca filmul (leapsha de la Gavagai)
Ieri-alaltaieri m-am trezit cu o leapsha de la Gavagai.
Atit de mult de lucru am avut… Adica atit de mult, incit nici nu mai tin minte daca
a fost ieri sau alaltaieri. Oricum, raspund azi.
Intrebarea era cam asa: “Daca viata ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?”
Greu de zis… Va dati seama ca mi-ar fi fost mult mai usor daca eram Robin Hood,
JIm Morrison, omul invizibil, Mihai Eminescu, Ioana d’Arc (aici as schimba finalul),
Titanic sau cei trei muschetari. Asa cum sint acum, zau ca e mai greu.
…Bun. Daca tot trebuie sa-mi aproximez viata ca un film, modelul cel mai bun cred
ca ar fi cel generic al unor anumite filme nord-coreene pe care le vedeam la televizor
prin anii ’80. Micul corean…
Erau filme cu destinele unor copilasi. Asadar, copilul traia in nu stiu ce sat izolat,
iar cea mai apropiata scoala era la citiva kilometri sau citeva zeci de kilometri.
Copilasul insa avea mare dor de carte si se trezea dimineata devreme, ca sa ajunga
la scoala, sa invete carte si sa ajunga om mare. Dupa chinurile scolii generale, copilul
pleca la oras, unde facea liceul, apoi facultatea, si ajungea un om invatat. Pe la
sfirsit se intorcea la el in sat, ca secretar al regionalei de partid (comunist, ca
sa n-avem vorbe). 
Finalul filmului nu mi-a iesit. A picat si regimul comunist, am dat si eu de gustul
orasului si gata, nu m-am mai intors.
Gata, asta e. Acum dau leapsha mai departe la citiva oameni care poate mai trec, poate
nu mai trec pe-aici: Mircea Pricajan (pina
nu paraseste Romania), Mike Haulica, George
Onofrei. Si Elena, Elena Vladareanu.
Hai si Cristi Patrasconiu, ca
politica si-asa e in vacanta.
Apropo, colegi suplimentisti, de ce nu mai pot eu incarca mp3-uri aici? 
Ca
vad ca mai cauta cititorii si eu as vrea sa le dau… 
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]