Arhive
Preturi de vacanta in Croatia
Preturi de vacanta in Croatia
Ii promiteam cuiva intr-un comentariu ca o sa scriu despre costul unei vacante in
Croatia. Abia acum am apucat un pic de timp liber, asa ca incerc sa o fac.
Mai intii un sfat: in Croatia nu merita sa mergi prin agentii de turism. Bine, daca
gasesti o oferta excelenta, nu e cazul s-o refuzi. Dar eu zic ca-i mai bine sa mergi
de capul tau, sa tot mergi, pina ajungi pe litoral, iar odata ajuns acolo, cauti prima
asezare omeneasca si intrebi de cazare.
Serios. Pe toti cei aproape 5000 de kilometri de litoral (cu tot cu cel de pe insule)
exista oameni care inchiriaza apartamente. De fapt vara multi croati traiesc binisor
din asta. Si, indiferent unde ati merge, intr-un loc populat sau mai putin populat
cu turisti, tot gasesti ceva. Tot ai de unde alege. Ba chiar alegerea ar putea deveni
marea problema…
Anul asta Alina si cu mine am fost la Opatija, impreuna cu alti doi prieteni. Opatija
e o zona mai scumpa, e pe asa-zisa Riviera croata si e statiune veche. Am scris mai
jos despre ea. In total noi am cheltuit aproximativ 1100 de euro pentru 12
zile. In medie ar fi cam 100 de euro pe zi – pentru doua persoane. De fapt mai
putin.
Suma totala include si cheltuielile de transport (in cazul nostru motorina – nu prea
mult -, taxele de autostrada si ce-o mai fi fost). Apartamentul pe care l-am inchiriat
toata gasca, adica patru oameni, ne-a costat 900 de euro – 450 de euro pe cuplu. Pentru
douasprezece nopti. Asta inseamna 75 de euro pe zi pentru tot apartamentul, deci 18-19
euro de persoana/zi. Apartament insemna doua dormitoare cu balcon comun, bucatarie
ultradotata, sufragerie, baie, terasa si intrare separata.
O precizare: plata chiriei la apartament se face de obicei in euro, nu in moneda nationala.
Ca la noi, nu?
Inca o precizare: moneda nationala
e kuna
(adica jderul, in traducere). 1 euro inseamna aproximativ 7 kuna.
In Opatija o masa decenta pentru doua persoane la un local decent costa in jur
de 20 de euro (plus-minus). Fiind statiune mai luxoasa, Opatija avea si localuri foarte
scumpe, unde o masa putea ajunge la oricit (desi 50 de euro de cuplu era deja multicel),
si localuri normale, si localuri mai ieftine. Erau zeci de bistrouri, restaurante
si terase.
A, bauturile. O
(placerea
mea) e in jur de 1 euro: de la 5 kuna la 8-9 kuna in localurile mai luxoase sau mai
bine cotate. Oricum, mai ieftin ca in Romania. Racoritoarele erau insa mai scumpe:
aproape 2 euro. Aproape, dar nu chiar. Mai mare era problema cu bauturile alcoolice.
“Una mica” nu inseamna 50 ml, ca la noi, ci 30. Si costa mai mult.
O surpriza: inghetata – multa si foarte buna. O cupa de inghetata era 5 kuna, mai
rar 6, adica sub un euro. Iar o cupa croata inseamna – nu exagerez – cam trei cupe
de la noi. Cupa e mai mare, iar cind iau din bol, croatii nu razuiesc niciodata scula
aia de scobit inghetata, ca sa fie, chipurile, o cantitate exacta. Pun cu virf.
Pe ansamblu, fiind vorba de preturi de statiune, de mincat si baut in oras, mi s-a
parut foarte-foarte bine. Iar daca voiam sa facem si economii, puteam gati oricind
in apartament. Aveam si oale, si plita (electrica si cu gaz), si farfurii, si pahare,
si tacimuri, si… tot. Puteam ajunge la vreo 600-700 de euro. Dar ar fi
fost pacat de vacanta.
In fine, preturile la alimente in supermarket sint cind mai mari ca la noi, cind mai
mici ca la noi. De multe ori sint mai mici ca la noi, dar asta nu m-a mai surprins.
Nimeni nu-si beleshte clientii cum o face comerciantul roman.
Arhive
Gata, ne-am intors!
Gata, ne-am intors!
…si am intrat inapoi in sistem. Atit de tare, ca nici n-am mai apucat sa scriu nimic
pe blog. Am inceput: redactari, traduceri, articole – am ramas in urma cu textele
pentru “Suplimentul de cultura”. Si ce sa scriu aici? Ca e cald de abia imi mai doarme
Alina! Ca eu noaptea asta n-am dormit inca si, cum e deja 6 a.m… Vai de capu’ meu!
Vai de cozonacu’ meu!
Da, am fost douasprezece zile in Croatia, a fost misto si la anul am vrea sa
mergem iar. In Croatia. De-acum la Dubrovnik.
Anul asta am fost cu doi prieteni la Opatija, perla litoralului croat – si zau ca
isi merita numele. Am stat de fapt intr-un fost sat pescaresc, Volosko, azi integrat
in Opatija. Opatija (sau Abbazia, dupa numele italian) e statiune de pe la 1880. Au
calcat pe-acolo Franz Josef cu Sissy, regele Carol I cu Carmen Sylva, Cehov, Sienkiewicz,
Mahler… si Alina cu mine.
Opatija
are o promenada lunga cit ea – fiindca e un oras lung si subtire, plin de hoteluri
de lux si vile superbe. A fost multa vreme oras italian si se vede. Se vede si ca
a fost austriac. Si, apropo de promenada (sau Lungomare, cum ii zice pe italieneste),
spatiul asta de plimbare amenajat de-a lungul coastei, cu balustrade si pavaj, are
vreo doisprezece kilometri si se intinde de-a lungul a vreo patru statiuni. Treaba
austriaca…
Am mai alergat si prin Rijeka, avocalicul Krk (orasul Krk de pe insula Krk), satul
Moscenice (pe care l-am revazut cu drag)…
Ce sa zic? Nu stiu. O sa pun poze. Citeva. Asa se obisnuieste, nu?
Iata marea. Jadransko More. Si o parte din promenada de trei-patru kilometri, care
se intinde de-alungul intregului oras. Marea jos, muntele sus. Fain.
Iat-o si pe Alina in fata Vilei Angiolina. Vila asta a fost prima cladire importanta
construita in statiune – prin 1844. De fapt e o reconstructie a unei cladiri si mai
vechi, iar proprietarul ei a cladit-o pentru iubita lui Angiolina. Cu tot cu un parc
imens. Frumos gest, nu?
O urma a stapinirii italiene din perioada interbelica:
O urma a stapinirii austriece:
O urma iugoslava (asa se numeste si azi soseaua principala):
Aici e Opatija, in doua ipostaze – cu noi la palmier si fara noi:
Si, in fine (ca oricum am exagerat), iata o imagine din Moscenice, satul pe care l-a
descoperit Alina anul trecut si in care am ajuns cu bucurie iar:
Intre timp am mai prins – chiar a doua zi dupa ce ne-am intors – si intilnirea de
20 de ani de la terminarea liceului, dar asta stie cam toata lumea cum e. Sau o sa
stie. Sau, daca n-o sa stie, n-a pierdut nimic…
Intre timp mi s-a jucat si piesa la Teatrul National din Timisoara, dar n-am gasit
inca pe nimeni care sa-mi spuna cum a fost, cu exceptia regizorului.
Intre timp am aflat si ultimele deadline-uri…
Si intre timp s-au ridicat si vizele pentru romani la granita cu Serbia si Bosnia,
asa ca anul viitor drumul spre Dubrovnik o sa fie mai scurt: cam cit e de la Timisoara
la Bucuresti. Numai sa-l putem face…
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]
