Arhive
Gata, plecam!
Gata, plecam!
Plecam in concediu. Alina si cu mine. Concediu fara Internet, fara mailuri, fara urgente
de rezolvat, fara telefoane, fara evenimente culturale, fara stiri despre Romania.
Daca se scufunda tara, presupun ca o sa aflam cumva…
Nu stiu cum se face, dar parca in ultimele doua saptamini inainte de concediu s-au
adunat toate. Stiu ca asa se zice, dar asa a fost. Abia ce ma intorsesem de la
Viena, si au aparut: organizare de evenimente, texte urgente pentru una, pentru alta,
vizite ale prietenilor. Nici nu mi le mai amintesc pe toate. Stiu doar ca in fiecare
zi aveam cel putin unul, dar de obicei doua lucruri de facut pe linga slujba.
Nu pot sa zic ca a fost neplacut. Doar obositor, dar nu neplacut. Vinerea si simbata
trecuta au fost aici Luminita Marcu si Adrian Buz. S-a lansat numarul 5 din “Noua
literatura” si s-au facut mai multe – la libraria Carturesti, loc misto, ceai rece.
A fost si sora-mea in vizita pe la noi. N-o mai vazusem de vreo doua luni (si
sta doar la vreo suta de kilometri de aici). Apoi m-a intrebat Gabriela Adamesteanu
daca nu vreau sa-i trimit o proza pentru “Bucurestiul cultural”, suplimentul de la 22.
N-aveam nimica-nimicuta, dar cum s-o refuzi pe Gabriela Adamesteanu cind
iti cere asa ceva??? Numai faptul ca s-a gindit la mine (e totusi una din marile prozatoare
europene – cred eu) deja ma obliga. Asa ca am scris o proza scurta, dar mi-a luat
patru-cinci zile.
(Poate apuc sa povestesc odata despre cit de greu e – sau imi e mie – sa scrii. Si
cita transpiratie inseamna asta. Transpiratie veritabila, nu metaforele…)
Bun, am avut si mici satisfactii. Amicii din Timisoara au aflat ca mi se pune
in scena piesa de teatru si ma felicita. M-am intilnit intr-o zi cu Codruta Popov,
secretara Teatrului National Timisoara, care mi-a zis ca tocmai a vazut o repetitie
“snur”. M-a felicitat, am dat din coada bucuros… si mi-a cerut si ea un text. Pentru
caietul-program! Pe care oricum trebuia sa-l scriu, doar ca eu nu stiam… Uf.
Si ieri am gasit noua Dilemateca, in care Marius Chivu mi-a luat ditamai
interviul, cu poze de cind eram mic pina azi. M-a impresionat ce-am vazut acolo. Nimeni
nu mi-a mai facut asa ceva – zic ca fata mare in noaptea nuntii. Da, recunosc, ma
simt magulit. Si, ca sa contracarez senzatia aia ciudata, de incintare nepermisa (fiindca
trebuie sa fii modest si sa zici ca nu asta e important), m-am gindit cum ar fi fost
daca Marius Chivu m-ar fi atacat cu niste intrebari incomode. De fapt m-am gindit
cum ar fi sa faci interviuri numai cu intrebari incomode. Interviuri rele. Cam
asa: 
“Domnule Radu Pavel Gheo, va declarati prozator, eseist si traducator. Dar
ati tradus vreo saisprezece carti, ati scris vreo trei volume de eseuri – plus tot
felul de textulete pe la cine le-a primit – si doar doua de proza. Zic eu doua, dar
de primul nu stie nici dracu’! N-ar fi mai onest sa spuneti ca sinteti traducator,
oarecum eseist si, din cind in cind, prozator?”
Sau:
“Ati fost in SUA si apoi ati criticat destul de dur sistemul de acolo in Adio,
adio, patria mea… In Romanii e destepti si in DEX-ul si sexul criticati
Romania. Cind v-ati dat seama ca scandalul si comentariul negativ sint cea mai buna
metoda de marketing? Sau o faceti intuitiv?”
Sau:
“Daca vi s-ar oferi o sinecura, in stilul pe care il criticati atit, ati refuza-o?”
OK, nu ma luati in serios (desi ideea de interviu rau imi place). Alina a zis ca interviul
a iesit misto. E si cu poze!!! Mai am ceva din respectul rural fata de “poza
de la ziar”. Ca scrii, ca iti apare numele, sigur, e important. Dar cind iti pun si
poza… Sau cind iti pun poze de la toate virstele – cel putin la mine la sat asta
va fi semn clar ca m-am facut “om si domn” la oras. Pun pariu ca asa va fi. De altfel,
o sa-i duc mamei un exemplar din revista. Cu drag. Dar o sa-i urmaresc si reactia.
Asta o fi cinism?
OK, ce mai conteaza? Plecam in concediu – si Alina, si eu. Revin peste doua saptamini.
Si planuim sa mergem in Croatia, ca si anul trecut. 
Asa ca las aici o melodie lejera a unor croati ex-iugoslavi.
(Au trecut 30 de zile – am scos-o de pe blog.)
E de pe vremea cind era iugoslava si solista era Ljiljana Nikolovska. Pot zice ca-i
si un fel de multumire pentru Ljiljana, fiindca fara ea n-ar fi existat nici blogul
de fata. Formatia Magazin cinta aici impreuna cu un alt solist pop, Oliver Markovic,
iar cintecul e de pe un album din 1988.
Melodia e superficiala, vesela si balcanica: un zidar se plinge ca lucreaza toata
ziua si cind ajunge la nevasta, ce sa vezi? Snage nemam, adica snaga ioc.
Iar femeia ii face scandal (normal) si-i explica senina ca poate sa construiasca el
case, dar trebuie sa-si iubeasca si nevestica, ca sa poata trai in buna pace si bucurie.
OK?
OK. Chestii de vacanta, cum ziceam. Sa nu fim incruntati. Si sa ne iubim si nevesticile, pa
nek zivi rad. 
Arhive
Emoticoane
Emoticoane
Nu mai stiu cine zicea – parca Vica (salut, Costea!) – ca blogul asta e OK, dar eu
as fi cam obsedat de emoticoane. Da, da…
Da, dar… N-as fi scris asta daca n-as fi alergat un pic pe blogurile colegilor mei
de la “Suplimentul de cultura”. Si vad ca se folosesc la greu de emoticoanele pe care
le-am importat eu (eu, eu, eu!) de la ex-iugoslavii de la domaci.de. Ceea ce e foarte
misto.
Asadar, obsedati sintem toti, doar ca – asa cum stau lucrurile si cu audienta masculina
a filmelor porno – numai unii o recunosc. 
Update la postarea anterioara: Tocmai ascult Nesreco moja - un
duet Alen Islamovic/Enes Begovic, adica un rocker si un solist de populara. Combinatia
e superba. Acum ma pricep mai bine pe mine insumi, adica imi confirm ce voiam sa zic
intr-un text despre manele aparut mai demult in revista 22, “Maneaua noastra
cea de toate zilele”. Pentru cei rabdatori, textul e aici:
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2006-01-25&art=2398
Si e lung.
Promit ca o sa dau odata si niste mostre (din spatiul ex-iugoslav, fiindca lor le-a
iesit mai bine), ca sa se vada – adica auda - ce si cum.
Arhive
Veselie iugoslava – la Eurovision
Veselie iugoslava – la Eurovision
Mai vreau sa pun aici una-doua melodii pop din fosta Iugoslavie. Ca sa vedeti ca am
dreptate cind zic ca muzica pe care o considerau ex-iugoslavii reprezentativa si o
expediau la Eurovision un prin anii ’80 era una tare vesela si tzopaitoare. De
comparat cu Molitva Marijei Serifovic de anul asta, dar si cu balada lui
Zeljko Joksimovic, Lane moje, care era sa cistige Eurovisionul in 2004.
OK, o fac si ca sa ma joc - ca sa verific daca totusi sint in stare
sa incarc (uploadez) mp3-uri. Daca am prins spilul (shpilul).
Melodia din 1989, Riva – Rock me, care a cistigat Eurovisionul, se gaseste
inca 29 de zile in postarea anterioara. Pe cea din 1988 (Srebrna Krila – Mangup)
nu o am. Am insa melodia de Eurovision din 1987: formatia Novi Fosili cu melodia Ja
sam za ples. Seamana tare de tot cu cea din 1989 a formatiei Riva, dar n-a obtinut
decit locul 4. Am si melodia de Eurovision a ex-Iugoslaviei din 1990: Tajci (se pronunta
“Taitzi”, cu accent pe “a”) – Hajde da ludujemo. Locul 7. Si aceeasi veselie
- veselia dinaintea dezastrului.
(Un comentariu irelevant: toate formatiile mentionate aici sint din zona Croatiei.)
Melodiile astea mai recente si mai triste – in general ale Serbiei – sint mai usor
de gasit, asa ca nu-mi mai bat capul cu ele. Si, sincer sa fiu, acum nici n-am chef
de tristeturi. Scuze. 
Enjoy! Uzivaj! 
(Gata, au trecut 30 de zile. Le-am scos!)
Arhive
Eurovisionul Iugoslaviei si cel al Serbiei
Eurovisionul Iugoslaviei si cel al Serbiei
Nu am timp sa scriu prea mult, asa ca ma tin de-o promisiune mai veche: postez o melodie
din fosta Iugoslavie.
E vorba de piesa care in 1989 i-a adus Iugoslaviei victoria la Eurovision: Rock
me a formatiei pop Riva.
Presupun ca lumea cam stie cum suna melodia Marijei Serifovic, Molitva, rugaciunea
care a cistigat Eurovisionul pentru Serbia. Ascultati si melodia din 1989. E o diferenta
de dispozitie psihica. 
versus
.
Prin 1989, cind Iugoslavia inca mai exista, chiar daca se clatina, avea succes rock
me. Acum in Serbia prinde bine molitva. Imi pare rau. Dar cred ca ar
trebui ca oamenii aia sa se scuture putin si sa lase trecutul in urma. (Stiu, e usor
de zis…)
In orice caz, aici e Riva cu Rock me.
Melodia (ca si altele pe care promit sa le pun aici) vor sta pe blog cam 30 de zile,
dupa care le scot, ca sa nu incarc paginile degeaba. Presupun ca in 30 de zile cei
interesati o pot descarca.
Sau, pina ma lamuresc eu de ce nu merge link-ul (multumesc, iQ666!), clipul poate
fi vazut – si, desigur, auzit – pe you tube:
http://www.youtube.com/watch?v=-2EFGESOExg&mode=related&search=
Update personal: Asta ar trebui sa fie melodia. Am incercat sa o downloadez
si la mine merge. Daca e asa, va rog sa-mi confirmati, ca sa stiu. Ca mai dau si altele,
al’data.
(Au trecut 30 de zile, deci am scos-o…)
Arhive
Am parasit Viena pentru Romania
Am parasit Viena pentru Romania
…si nu-i asa usor. Vai, ce-as mai fi stat!
In primul rind, acolo…
Aaaa…. ar fi prea mult de povestit. Cred c-o sa o fac in niste texte din “Suplimentul
de cultura”. Sau nu. Deocamdata m-am intors in eterna si fascinanta. Unde vad ca:
- Rodica Stanoiu, “Sanda” de la Securitate, care dadea pe goarna cu seninatate,
a fost propusa in Comisia Nationala de Integritate. 
- in timp ce Basescu e criticat (pe drept) pentru ca a stat cit a vrut muschii
lui intr-o locuinta RA-APPS si si-a cumparat la limita legii casa de pe Mihaileanu,
Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile, care il are ca presedinte
de onoare pe Tariceanu, sta intr-o locuinta RA-APPS, iar sotia lui a rezolvat o inchiriere
pentru fundatia pe care o conduce tot intr-un imobil RA-APPS. Acum vad ca si sotial
lui Geoana, tot cu o fundatie, tot un imobil RA-APPS. Iar Moliceanu se bate cu pumnul
in piept ca va distruge RA-APPS.
- pe baza unei legi legate de patrimoniul UTC, Grupul pentru Dialog Social e evacuat
dintr-o locuinta care nu era in patrimoniul UTC si care va fi data unor
smecherasi care fac un perpetuum mobile. Sint curios cui o vor vinde mai incolo smecherasii,
ca sa stim pentru cine s-a facut smenul.
PS: Poate sa-mi explice cineva cit de mica poate fi legatura intre tema unei cautari
si adresele de pe internet obtinute ca rezultat?
Nu de alta, dar mi se pare curios sa vad cum cineva a ajuns pe Gheoland cautind “barbati
care fac laba la telefon”. 
Nu e cazul. Pe cuvintul meu!
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]