Arhive
Alina dixit – Mitza cool
Mitza cool
In ultima vreme zapez ca nebuna seara intre toate talk-show-urile politice, fierbe
singele in mine, le dau replici rastite prin ecran alora care ma enerveaza la tv s.a.m.d.
Seara asta mi-am amintit insa de cea mai misto imagine de campanie electorala pe care
am vazut-o vreodata pe sticla. Era prin 2000, parca (nu-s prea sigura), nu mai stiu
ce post era, cine cu cine se infrunta acolo, cu cine tineam. Nu-mi amintesc decit
ca la un moment dat unul dintre cameramani a filmat tot cadrul (nu stiu cum ii zice
- cadru general?). N-a durat mai mult de citeva secunde, pentru ca la picioarele mesei
rotunde la care tipau oamenii politici sedea o mitza. Ca un facut, tocmai isi ridica
un crac si, pina sa se mute camera pe un plan fara ea, si-a infipt o limba in kur
si a inceput sa se linga, cu sictirul ala de care numai neamul lor e capabil. Am ris
de m-am zguduit, mi-a trecut tot paraponul politic… imi trece si acuma cind imi
amintesc. A mai vazut-o cineva sau am visat? Ca prea era misto faza si prea n-am gasit
nici un alt martor.
Mi-am amintit (aproximativ) si o poezioara a unui danez (norvegian, suedez, whatever…
nordic) pe care am citit-o cindva intr-un almanah. Suna cam asa:
- Pisicuta, a cui esti tu, pisicuta frumoasa?
- Du-te dracului, du-te dracului,
Eu sint propria mea pisica.
Neam cool.
Arhive
Jugovision
Jugovision
Iar o sa zic ca am fost profet (in tara altora), dar daca asa stau lucrurile, ce sa
fac? 
Am vazut cum azi-noapte, la Eurovision, Serbia s-a ales cu un nou trofeu. 
De data asta l-a luat chiar in chip de Serbia (l-a mai luat si ca Iugoslavia, si ca
Serbia si Muntenegru…). L-a cucerit Marija Serifovic, cu melodia Molitva (adica
molitva). Sirbii au avut o groaza de puncte: 268, cu treizeci si ceva mai mult
decit ucrainenii de pe locul 2 si cu o suta si ceva mai
mult decit turcii de pe 4. Ca sa vezi diferenta!
Si cum de s-a intimplat minunea? Pai, ieri sirbii se luptau in semifinale, sa se califice
si ei mai departe. Si la vot au primit, printre altele, urmatoarele punctaje de la
vecini: < ?xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />
si Hertegovina 12,
12,
2, Muntenegru 12,
.
Fosta
Iugoslavie la treaba… 
Sigur
ca Maria Serifovic s-a calificat in finala, iar aseara au avut iar parte de niste
punctaje maxime, dupa cum urmeaza: Bosnia
si Hertegovina 12, Croatia 12, Macedonia 12, Muntenegru 12 si Slovenia… Ghiciti? Slovenia
12.
Fosta
Iugoslavie voteaza ireprosabil, ca un ceas…
Doar
Austria, Ungaria (alti vecini), Finlanda si Elvetia le-au mai dat sirbilor 12 puncte.
Insa cele 60 obtinute by default, pe baza vechii prietenii si a vechilor
dusmanii au contat foarte mult. Eu sint sigur ca de-acum inainte asa or sa faca ex-iugoslavii
an de an: o sa puna ochii pe unul dintre ei si-or sa-i dea cite 60 de puncte. Anul
asta sirbii, la anul croatii, dup-aia muntenegrenii… 
Asta
asa, ca sa faca dintr-un concurs decent de penibil unul iugoslav de penibil.
Nu
ma pot abtine sa nu zic ca am stiut. Am spus-o inca
din iunie anul trecut, in
revista 22. Sint Tata Omida. 
Corectie: Tata
Omida a dat-o in bara un pic: Serbia si Muntenegru n-au cistigat Eurovisionul. Au
fost pe-aproape, in 2004, cu melodia lui Zeljko Joksimovic Lane moje (adica,
din cite pricep eu, “Puiul meu de caprioara) – tot o balada jalalnica, cum au obiceiul
de cind nu mai sint YU. In 1989, cind au cistigat, ca Iugoslavia, aveau o melodie
mai vesela si mai tzop-tzop-tzop.
Serbia
i Montenegro s-au plasat pe locul 2, dar vilva cu Joksimovic a fost atit de mare in
Serbia, incit m-am lasat fraierit. Pe atunci ma ocupam cu lucruri mai serioase…
Oricum,
gata, ma degradez la rangul de Puiul Omida! 
Pina
la noi rezultate.
Si
multumesc mult, white noise, pentru
corectie. 
Arhive
O datorie de ieri- despre PNL-PSD
O datorie de ieri – despre PNL-PSD
Ieri-noapte n-am mai avut putere sa insir si a treia poveste neserioasa pe care am
vrut s-o popularizez. Ma revansez azi cu
3) PNL, PSD si cele doua borcane
Vreau sa explic de ce sint atit de pornit impotriva liberalilor romani. Simplu, pentru
ca m-au pacalit urit de tot la alegerile din 2004. Si nu doar pe mine.
Dintr-o perspectiva strict personala, atunci cind am votat, eu am vazut lucrurile
destul de simplist. PD-ul pe atunci nu prea conta in alianta, PUR-ul era la fel de
penibil ca intotdeauna, asa ca eu vedeam totul ca pe o lupta intre PNL si PSD. (In
PNL chiar ma inscrisesem, entuziast, in martie 1990 si nu stiu ce s-a mai ales de
toata inscrierea mea dupa aia.)
Asadar, vedeam in fata mea doua borcane: unul pe care scria “PSD – kkt”, iar altul
pe care scria “PNL – miere”. Ma rog, simplist, ca de-atita sint in stare. Desigur,
am luat borcanul cu “PNL – miere”. Iar cind l-am deschis, ce credeti ca era inauntru?
Tot kkt. 
Mai bine nu pot sa explic.
Arhive
Despre literatura?
Despre literatura?
Azi Alina mi-a spus un lucru de bun-simt: ca blogul meu a devenit mai degraba politic.
Atunci de ce ma dau de scriitor? 
Sa
m-apuc de jurnalism politic (ei, n-a zis chiar asa, dar are dreptate).
Da’ ma mai ocup din cind in cind si de literatura. Mai zic una-alta. E drept, nu pe
blogul meu, ci – uite dovada! – aici si aici.
Dar ca sa-mi respect blazonul, o sa fac ce trebuie.
Asadar, sa incerc sa-mi explic dilema mea (si ea veche de cind literatura): trebuie
ca scriitorul sa aiba un mesaj? Sau are inevitabil? Sau chiar si lipsa mesajului…?
La naiba! Aici traim vremuri fierbinti! 
Literatura
- mai incolo. Inapoi la politicale! Mai ales ca vreau sa scriu trei lucruri: despre
Basescu, despre suspendarea lui si despre PNL-PSD.
1) Dictatorul si lingaii
Nu pricep de ce pina si adversari de-ai demiterii lui Basescu vorbesc mereu de tendintele
lui dictatoriale. Am un argument impotriva lor. Basescu nu are stofa de dictator dintr-un
motiv simplu: guvernul si Parlamentul sint doldora de lingai care fie l-au pupat in
fund pe Ceausescu, fie sint din specia care ar fi facut-o daca apucau. Astia, lingaii,
au un miros special pentru dosurile care merita pupate. Din moment ce s-au dezlantuit
asa impotriva lui Basescu, inseamna ca nu miros in el un dictator pentru popor – adica
un potential furnizor de posturi grase intr-o lume care nu-i poate pedepsi. Daca Basescu
ar fi avut ceva de dictator, pupau la el cum pupau la Ceausescu sau, ulterior, la
Iliescu.
2) Suspendarea parosului
Imi imaginez ca la un moment dat Parlamentul va declansa procedura de suspendare a
presedintelui pe motiv ca acesta a incalcat Contitutia a) fiindca are par pe
piept si b) fiindca a locuit in Constanta. Curtea Constitutionala respinge argumentatia
si zice ca parul pe piept si domiciliul in Constanta nu sint argumente valide pentru
suspendare. Parlamentarii spun “OK, dar avizul Curtii Constitutionale e doar consultativ!”
Si il demit pe flocosul din Constanta.
E legal, nu-i asa?
3) …il scriu miine. Pic de somn. 
Scuze.
Arhive
Nu exista blesteme
Nu exista blesteme
Azi am stabilit, cu dovezi empirice si cit se poate de veridice, ca nu exista blesteme.
Vechea spaima de blesteme a culturilor (primitive, moderne, postmoderne) e doar o
pacaleala.
Cum mi-am dat seama? 
Era
la mintea cocosului. La cite sute de mii de blesteme au picat pe capul politicienilor
nostri si mai ales al parlamentarilor, Casa Poporului ar trebui sa fie plina cu cadavre
de la intrare pina in salile de sedinte. Morti pe coridoare, morti intepeniti pe trepte
de marmura, morti agatati de mese si scaune, morti la prezidiu, cu gura infipta in
microfon. Morti in costume Armani, inghesuiti in sali sau rataciti printre coloane.
Ca rapusi de o molima. 
Ergo blestemele nu functioneaza.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]