Arhive
Lauda de mine
Lauda de mine
Azi am citit in Suplimentul de cultura, pe o pagina dedicata blogurilor, ars
bloggica mea. Adica am recitit-o. Cit de tare m-am departat de ce voiam sa fac
aici! Cit de rapid m-am tradat! 
Trebuia
sa fie un blog despre mine…
Incerc sa revin in forta, cu o autoevaluare care e, in egala masura, reclama si informatie.
Prietenul meu, Mike Haulica, mi-a propus sa reeditez la Editura Tritonic volumul Despre
science fiction. (Chiar asa ii zice.) Am avut retineri – nu fandoseli, ci retineri
-, dar m-am gindit ca macar partea de teorie si cea de interpretare rezista. Daca
volumul o sa apara iar, o sa se lanseze la tirgul de la Bucuresti. Coperta ar urma
sa arate cam asa:
Asa-i ca arat cool? Din greseala: poza e facuta in exterior, era un pic de
soare, iar ochelarii mei au lentile heliomatice.
Dar la vederea copertei n-am putut sa nu ma gindesc ca daca tot mi-am ales meseria
asta extenuanta de scriitor (Fiindca e extenuanta! Poate o sa si explic o data, cind
ma lamuresc si eu mai bine.), macar n-am ars gazul degeaba. E drept, n-am functii
culturale, n-am pus laba pe nici o sinecura si nici pe vreo bursa de creatie (E vreo
urma de frustrare aici? Cred ca da, dar mica-mica…). Am scris fiindca ardeam de
pofta sa scriu.
Am publicat sase carti. Prima a aparut intr-un tiraj minuscul. Eu n-am vazut-o
decit o data intr-o librarie. A doua a fost singura mea lucrare teoretica: tocmai Despre
science fiction. Am publicat-o la editura prietenului meu Horia Ursu, Editura
Omnibooks, si am si platit pentru tiparirea ei. Am vrut s-o public asa, ca pe un fel
de adio, fiindca urma sa plec in SUA si nu stiam prea bine ce va urma. Macar sa mai
las ceva in urma din vechiul Gheo. Caci stiam sigur un lucru: ca n-o sa ma mai pot
ocupa ani buni de scris.
(OK, m-am inselat.)
Privind acum in urma, ma simt destul de bine. Din cele sase carti ale mele, prima
e raritate bibliofila, 
iar
trei au ajuns la a doua editie: Adio, adio, patria mea…, Romanii e
destepti si Despre science fiction. Hai, ca nu-i rau pentru un scriitor
in viata!
…Acum, recitind
postarea, am senzatia ca ma cam dau in stamba. Blogul e, in sine, o forma de exhibitionism soft.
Dar am scuze. Ma bucur de carte. Si vreau sa-mi savurez bucuria. Scrisul ajuta
la asta. O pune in cuvinte. Deformatie profesionala.
Gata. Sa mai savurez si altceva. 
Arhive
O palma d’or, un sut in kor
O palma d’or, un sut in kor
Sarmanu’ Cristi Mungiu! Abia ieri ce a luat el Palme d’Or la Cannes si deja satisfactia
natiei se vede in toate colturile: pe forumurile ziarelor e injurat, criticat, se
spune ca nici macar nu-i cine stie ce film, ca ne face de ris cu mizeriile noastre
nationale, pe care le scoate la export, ca nici Palme d’Or nu-i cine stie ce premiu…
Cea mai tare a fost insa acuzatia ca bietul regizor, fiind fratele Alinei Mungiu,
a primit premiul pe baza de pile, prin relatiile doamnei Mungiu-Pippidi in cercuri
politico-ONGistico-sioniste. 
Apoi un scenarist (altfel bun) il acuza de plagiat: i-a furat ideea unica a
unui film despre avort.
Pe deasupra, CNC-ul voia sa-l dea in judecata pentru calomnie, fiindca a incercat
sa spuna si el ceva ce stiu toti cei care au tangenta cu finantarile de la stat pentru
cinematografie.
Pai, daca ia vreun roman Oscarul sau Nobelul, cred c-o sa-l omoare compatriotii cu
ciomegele pe strada!
Intre timp Sergiu Nicolaescu, Carmazan, Geo Saizescu si altii vor face in continuare
filme proaste si foarte proaste, gen “Pacala se intoarce”, “Pacala revine” sau “Pacala
intoarce intoarcerea” si nu vor fi in nici un fel de pericol, fiindca n-or sa ia niciodata
un alt premiu, in afara de cele pe care si le dau intre ei. Or sa ia in schimb in
fiecare an o circa de bani de la CNC. 
Nu-i mai bine asa?
Arhive
Deportajul zilei
Deportajul zilei
Simt ca imi sare pixu’ din mina de nervi. Cred ca intilnesc pentru a trei suta oara
verbul to deport tradus cu “a deporta”. Cutare a fost deportat, cutare nu
are viza americana si il deporteaza, cutare este deportat pentru ca a incalcat legea
tarii – SUA sau care o mai fi. 
Nu
mai deportati!
Dragi si nedragi, in limba romana exista o diferenta intre “deportare” si “expulzare”.
N-as vrea s-o traiasca nimeni pe pielea lui, dar exista.
Si, ca sa nu consum spatiul doar cu atit, va informez ca sper sa nu vad niciodata
in dictionare verbul “a achiesa”. 
L-am auzit destul la ONG-isti si politicieni.
Arhive
Bitter cu ciocolata
Bitter cu ciocolata
Ma uitam prin “Evenimentul zilei” din 27 mai si mi-a atras atentia un articol despre
Marija Serifovic, cintareata din Serbia care a cucerit Eurovisionul. (Cum sa nu ma
atraga? Casc ochii cit pot de tare spre fosta Iugoslavie.) Textul se referea
la incercarea de folosire a acestei victorii nationale marunte – si mai ales a cintaretei
- in jocurile politice din tara. Tare jalnica trebuie sa fie situatia acolo. Oricit
de balcanici ne-am crede, nu cred ca in Romania un asemenea eveniment ar stirni intr-atita
mindria nationala.
Aici insa vreau sa vorbesc despre traduceri. La finalul articolului este inclusa o
prezentare biografica a Marijei Serifovic, cu albumele lansate si citeva melodii de
succes. Citez direct de la sursa:
“In 2003 si-a lansat primul album solo, Naj, najbolja (Simply the Best)…
In acelasi an, a participat la Budva Festival, cu melodia Gorka cokolada (Bitter
Chocolate), iar in 2004 – cu melodia Bol do ludila (Unbearable Pain),
care i-a adus si marele premiu…” Apoi ”a scos un al doilea album - Bez
ljubavi (Without Love)… si “a obtinut marele premiu la Concursul Eurovision,
cu melodia Molitva (Rugaciune)“.
Asadar, sirbescul molitva e in romaneste ”rugaciune”, cum ne spune paranteza. Se
deduce de aici ca Naj, najbolja inseamna in romana… ce? “Simply the
Best”? 
Poate e o greseala
de tipar. E de fapt “Simplu de…” ceva. Bestie, poate… Gorka cocolada – “Bitter
si ciocolata” (aici lipseste un “si”). Iar restul traducerilor… poate ca s-au incurcat
literele la corectura.
Ei, de fapt sigur ca e clar ce s-a intimplat! Autorul textului a dat un scurt “copy-paste”
pe un site in engleza si nu s-a mai obosit – sau nu s-a priceput – sa traduca titlurile
englezesti in romana. Ceea ce nu e OK si nici profesionist. M. Serifovic nu cinta
nicaieri Unbearable Pain, de exemplu. 
Iar daca tot voia sa ramina consecvent, macar sa nu fi tradus nimic in romana.
Dar el (sau ea) au trintit forma romaneasca la melodia Molitva. Culmea exact
asta avea cea mai mica nevoie de traducere – cuvintul “molitva” exista si in DEX,
cu un sens aproape identic.
OK, asta am vrut sa zic. Daca v-am bozarad tuu maci 
,
exchiusatzi-ma!
Arhive
Cum m-au gasit
Cum m-au gasit
Am descoperit si eu ce interesant e sa vezi cum ti-au descoperit altii blogul – adica
prin ce fel de cautari au ajuns in Gheoland. E o experienta interesanta.
Sigur ca nu ma mir cind vad ca s-a facut search pe “Polirom”, “muzica sirbeasca”,
“Magazin” (formatia de muzica ex-iugoslava, azi croata). Sigur ca imi place sa vad
ca, de la deschiderea oficiala a blogului de fata, s-au inmultit cautarile pe “gheoland”,
“radu pavel gheo”, “gheo blog” samd. 
Am insa si eu nedumeririle pe care le au ceilalti bloggeri cind afla ca au fost vizitati
- sau mai degraba tranzitati – in urma unor cautari cum sint “ce confesiune apartine
Kaka” (sic!), “alina enache goala” (unde? unde?), “propozitii cu x X”, “rosesc usor”
sau “elena basescu citea in copilarie”.
Cea mai sincera cautare? Iat-o: ”dar asa din intimplare”. Chiar din intimplare.
Si mai am in incheiere cea mai surprinzator de des intilnita cautare. In cele doua-trei
saptamini dinainte de referendumul pentru (sau impotriva) demiterii lui Basescu, cautarile
pe “gheo” sau “gheoland”, ca si orice alte cuvinte cheie, au fost surclasate net de
un search in mare voga: “prostanacu’”. Parca toata lumea cauta prostanacu’.
Iata, dupa atitea infringeri, si o victorie a politicianului care este seful primarului
care este.
Nu ma lupt eu cu cererea! Mai bine diversific oferta pentru search: prostanacu’,
prostanacul, prostanaku, PRO stanacu, prostan acu’, prostanac cool… 
Ajunge.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]