Arhive
Dizolvarea Parlamentului
Dizolvarea Parlamentului
Probabil ca stiti. Daca nu, mergeti la www.petitiononline.com
Exista acolo doua petitii ce propun initiarea unui referendum privind dizolvarea Parlamentului.
Clic-clic-clic… si poate se rezolva. 
Arhive
Dictatura Parlamentului
Dictatura Parlamentului
Scandal mare cu demiterea presedintelui. Nu pot sa nu scriu si eu cite ceva. Dar nu
vreau sa ma repet neprofesionist, asa ca o sa-mi reproduc un text aparut in “Suplimentul
de cultura” prin 3 martie, cind abia se incalzea ciorba Tariceanu-PSD. 
Promit ca nu-mi fac un obicei din reluarea textelor. Dar asta chiar se potriveste,
de-aia m-am si gindit sa-l reiau. Fiindca sint un vizionar, ca toti romanii. 
Si
intre timp s-au produs tot felul de miscari care ma fac sa cred ca am dreptate si
ca am si de ce sa ma tem. Parlamentul Romaniei si guvernul sustinut de el incearca
sa controleze tot mai mult si mai multe – in special serviciile de informatii. Parlamentarii 
schimba
legile ca pe chiloti: azi schimbam legea referendumului ca sa-i dam in cap lui Basescu,
miine, daca vine un presedinte de-al “nostru”, o schimbam iar, poimiine schimbam legea
importurilor pentru prietenul vostru de la PSD, poimiine Codul Penal pentru amicii
de la PNL, PC sau UDMR… 
Si toti fug ca dracu’ de tamiie de alegeri. Alesii poporului se tem de popor. 
Fac
ce vor in numele mandatului dat (dat?) de niste oameni pe care ii dispretuiesc – uitati-va
cum se poarta cind vin prin provincie – si de care se si tem visceral. Ca si activistii
PCR.
Asadar, de ce sa nu zic inca o data ce-am zis si altadata? Ca avem
< ?xml:namespace prefix = o ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:office" />Dictatura
Parlamentului
In
ultimul timp se vorbeste foarte mult despre pericolul reinstaurarii unei dictaturi
personale. Cum Romania a avut sansa (ori ghinionul) de a alege un presedinte-jucator
cum e Traian Basescu, iar jocul sau l-a adus relativ repede in conflict cu guvernul
si cu Parlamentul, a aparut foarte repede idea ca presedintele are tendinte dictatoriale
si ca, in miinile lui, Romania va cunoaste o noua perioada intunecata. Basescu a fost
comparat cu presedintele belarus Lukasenko si a fost acuzat de autoritarism excesiv.
Culmea, acuzatia a fost clocita in PSD, partidul cu cei mai multi fosti activisti
PCR de anvergura, mari beneficiari ai regimului comunist. Ea a fost insa preluata
cu seninatate de mai toti adversarii presedintelui.
Banuiesc
ca ar exista si o asemenea posibilitate. Daca un politician minor, cum se vede azi
ca a fost Adrian Nastase, a putut dobindi puteri atit de mari si le-a putut folosi
atit de abuziv, presupun ca un individ cu mai multa forta si charisma personale, cum
este Traian Basescu, ar fi la fel de capabil sa-si impuna autoritatea cu asupra de
masura. Numai ca exista citeva piedici in calea unei asemenea posibilitati. Presedintele
Romaniei are extrem de putina putere reala si chiar si in eventualitatea unei ajustari
a Constitutiei, nu cred ca ar fi cineva de acord sa i-o sporeasca in exces. Mai mult,
instaurarea unei dictaturi intr-un stat membru al UE e extrem de improbabila chiar
si cind e vorba de Romania. (Oricum, o dictatura cu granitele deschise, comert si
circulatie libere nu ar functiona prea multe luni.)
E
adevarat ca noi, romanii, scapati dintr-o dictatura personala extrem de agresiva,
suflam de-acum si in ciorba, si in iaurt, si in orice pare sa miroasa a autoritarism
personal. Doar ca dictaturile nu sint numai personale (sau militare – alt model des
intilnit). In functie de felul cum sint reglate raporturile dintre puterile statului,
guvernul sau premierul pot institui la fel de usor o dictatura personala ori de tip
oligarhic. In acelasi fel, daca primeste puteri excesiv de mari, Parlamentul poate
ajunge sa controleze – prin legi, motiuni de cenzura sau alte mijloace legale – atit
guvernul, cit si presedintele.
N-as
vrea sa ma las orbit de experienta trecutului si sa vad pericolul dictaturii doar
in indivizi. Dictaturile de grup mi se par mult mai periculoase si mai greu de inlaturat.
Nu e neaparat important nici sa detectezi cine are tendinte dictatoriale. In politicienii
crescuti aici nu poti avea incredere decit conjuntural – fiecare ascunde pe undeva
prin ranita sceptrul de potential dictator. Traian Basescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase,
Calin Popescu-Tariceanu – toti au avut, au sau ar putea sa aiba accese autoritariste.
Nici unul nu a devenit insa dictator.
Pericolul
dictaturii apare atunci cind una din institutiile reprezentative ale statului nu mai
este controlata de nimeni, dar le poate controla pe toate celelalte. Nici institutia
prezidentiala, nici guvernul nu au o asemenea putere. Doar Parlamentul poate sa traga
la raspundere atit presedintele, cit si guvernul, iar actiunile sale sint imposibil
de controlat. E singura institutie care da legi pentru ea insasi – un fapt absurd
in sine, dar acceptat cu seninatate. Mai mult, incearca sistematic sa-si sporeasca
puterile si sa treaca sub propriul control diverse alte institutii sau atributii.
Probabil
ca sint subiectiv, dar am senzatia ca la ora actuala Parlamentul Romaniei manifesta
toate semnele unei pofte de putere de tip dictatorial. De vina sint si prezenta de
peste zece ani a unor grupuri de putere care, indiferent de culoarea politica, fac
si desfac totul in Palatul Parlamentului, dar si legislatia (votata si amendata de
acelasi Parlament!), care a incredintat acestei adunari mult prea multa putere si
mult prea putina responsabilitate.
Presupun
ca votul uninominal, in orice varianta, ar schimba putin lucrurile. Mai sigure ar
fi insa reechilibrarea raportului de forte intre institutiile majore ale statului.
Si o lege autentica a responsabilitatii parlamentare. Dar cine o s-o voteze? Tot ei…?
Arhive
Pisica administrator, ciinele primar
Pisica administrator, ciinele primar
Cica tot felul de administratori de bloc trec la intretinere animalele de companie
(pisici, ciini etc.) ca pe niste persoane in toata firea. 
N-am inteles totusi ce animal de companie poate fi considerat persoana? 
?
Ciinii si pisicile in mod sigur. Dar un papagal? Dar cincisprezece pesti de acvariu? Ca
atunci iubitorul de pesti chiar a intrat la apa.
Se pare – zic aia la TV, daca mai poti sa-i crezi – ca singura solutie e sa dai in
judecata asociatia de locatari. Desi, din cite am citit aici,
anul trecut inteligentii brasoveni alesi in Consiliul Local au luat hotarirea la nivel
de oras. 
Am eu o solutie mai buna: daca pisicile si ciinii sint persoane, trebuie sa beneficieze
si de drepturile, nu doar de obligatiile unei persoane. Asadar, cind vine vremea alegerilor
la asociatiile de locatari, proprietarii de ciini/ pisici/ papagali/ testoase dintr-un
bloc ar trebui sa se stringa toti la un loc si sa desemneze un candidat unic patruped.
De preferinta un ciine mare si voinic, ca are mai multa autoritate in fata celor care
intirzie cu plata intretinerii. Sau o pisica persuasssiiivaaa…
Nu vad ce-ar fi gresit aici. Daca platesc intretinerea si sint persoane, pot candida
si cistiga. La Brasov ar putea candida si la primarie. Cred ca IQ-ul lor e cel putin
egal cu al consilierilor care au aprobat o asemenea propunere. 
Arhive
Traduttore – labradore
Traduttore – labradore
Am zis mai pe la inceputurile blogului ca o sa ma feresc sa postez aici articole personale
deja aparute, care pot fi citite si in alte parti. Exceptie ar face articolele aparute
in locuri greu de gasit. Si asta doar daca o sa ma apuce o criza de orgoliu
si-o sa mi se para ca merita citit de cit mai multa lume – de intreaga planeta…
de extraterestri!… de psihiatri…
OK, asta a fost un efect ieftin. 
Dar aici vreau sa reproduc un text mai vechi despre o anumita traducere. Si despre
o anumita editura. Textul a aparut mai demult in “Suplimentul de cultura”, iar
in contextul de aici i se dedica lui Mircea Pricajan, care a scris undeva cu
avint si energie despre Editura Aquila ’93. Cind i-am citit postarea, ceva mi-a zgindarit
memoria. Aquila, Aquila? Aquila non capit muscam? Nu, era altceva… Era
textul de mai jos.
Dar inainte de a-l citi, va propun un text de cultura literara pe care il poate face
fiecare in sinea lui: ghiciti autorii care au scris urmatoarele carti importante (si
cunoscute): Statia cancerului, Ultimul Taikon si Mecanismul
ceasului Orange. Iar daca mai aveti chef, vedeti si restul. 
Cele
mai cunoscute romane necunoscute
< ?xml:namespace prefix = o ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:office" />
Sigur,
mai toti oamenii vor sa fie - sau macar sa para - culti. Pentru ei s-a dezvoltat
un tip de volume-compendii in stilul manualelor scolare, cu un succes destul de mare
in Occident sau Statele Unite. Cumperi o carte in care sint prezentate opere de arta
geniale, o citesti, retii ceva si gata.
Nu
am nimic impotriva unor asemenea lucrari. In literatura, de exemplu, cititorul poate
fi ametit de valul de carti ce apar din 1990 incoace si de lipsa reperelor. Ce sa
cumperi? Ce sa citesti? Un compendiu de texte literare te trimite exact unde trebuie.
Asa ca m-am bucurat cind am vazut ca asemenea volume apar si in Romania. Apoi am rasfoit
unul.
Cartea
se cheama Cele mai cunoscute 50 de romane ale
secolului XX, a aparut la Editura Aquila
’93 intr-o editie luxoasa, full color,
e o traducere a unei editii echivalente din Germania… dar parca vrea exact inversul
scopului pentru care a fost scrisa, adica sa-i arate bietului roman dornic de cultura
ca literatura e o chestie esoterica si ca arcanele ei sint doar pentru initiati. Mai
bine i-ar fi zis Cele mai greu de gasit romane… etc.
Fiindca la prima vedere m-am speriat si eu, vazind de cite carti asa de mari nu auzisem.
Sa
fiu drept: exista destule titluri pe care le-am recunoscut. De bine, de rau, sint
cam aceleasi cu cele consacrate. Dar altele… O fi scris Soljenitin un roman numit Statia
cancerului? Intrebati de el vreun librar politicos, care sa nu va rida in nas
inainte de a va da Pavilionul cancerosilor.
La fel sa faceti si cind cautati romanul lui Salman Rushdie Ultimul
suspin al zidului. Acolo, oricit de poetic ar suna, nu zidul suspina, ci unu’
Maurul. E Ultimul suspin al Maurului. Traducatorul
din germana a vazut Maur (zid) in loc de Maur (maur)
si asa a si tradus.
Dar
nu pot sa pricep ce a tradus la un roman al austriacului Robert Musil (pe linga Omul
fara caracteristici - aparut la noi cu titlul Omul
fara insusiri). Cica scriitorul austriac ar fi scris si Dezorientarea
timidului Torless (Die Verwirrungen des
Zoglings Torless). Adica - ia comparati! - Ratacirile
elevului Torless. Deduc ca de data
asta traducatorul a confundat substantivul Zogling (elev,
pupil) cu adjectivul zogernd (timid). Dar
daca poti confunda doua cuvinte chiar asa de diferite, nimic nu te impiedica sa confunzi
si “iubit” cu “biscuit” sau “traducator” cu “labrador”. Traduttore -
labradore, nu?
Mai
am doua exemple si ma opresc. Daca va place, de exemplu, J.D. Salinger, Cele
mai cunoscute 50 de romane… recomanda, pe linga clasicul De
veghe in lanul de secara, si volumul Ridicati
capacul podului, oameni ai camerei (Raise
High the Roof Beam, Carpenters). De-adevaratelea,
pe romaneste, titlul e Dulgheri, inaltati grinda
acoperisului. Cum s-a ajuns de la dulgher la “om al camerei”? Simplu: in germana
“dulgher” (carpenter-ul englezesc) se spune Zimmermann,
iar traducatorul a judecat simplu: Zimmermann e
compus din Zimmer (“camera”
si Mann (“om”,
deci “om al camerei”. In stilul asta, un grasshopper (“lacusta,
cosas” poate deveni usor un “topaitor prin iarba”, iar un pawnbroker nu
mai e proprietarul unei case de amanet, ci un “spargator de pioni”. Cum s-a ajuns
la “capacul podului” si ce pod e ala cu capac, asta s-o mai retraduca si altii!
Ultima
recomandare din volumul amintit: faimosul roman Mecanismul
ceasului Orange (A Clockwork Orange)
de Anthony Burgess. Asadar, tin sa le multumesc traducatorului, celor trei (3!) lectori
si directorului editorial al volumului, adica celor cinci moase care au tiparit un
copil asa nabadaios. A fost distractiv. Pacat ca titlul compendiului n-a avut parte
si el de o traducere mai creativa. Daca in loc de Cele mai cunoscute 50 de romane
ale secolului XX, ar fi fost – de exemplu - Foarte bunele 50 de romance
ale anului-suta XX, as fi cumparat-o si eu.
PS: Mecanismul
ceasului Orange e,
desigur, Portocala mecanica. 
Arhive
Postare
Postare
Postare.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]