Arhive
Cioburi de zi
Cioburi de zi
1) Iar Simion… Citesc in “Observator cultural” un protest al cercetatorilor
de la institutul bucurestean G. Calinescu la adresa sefului lor de azi, fostul sef
de Academie, Eugen Simion. %20-%202_files/rodekaart.gif)
Saracii, la ce se asteptau oare? Pai, circula (sau am inventat) o vorba care zice
ca “Daca vrei sa distrugi o casa, ia un buldozer; daca vrei sa distrugi o institutie
de cultura, ia-l pe Eugen Simion”.
2) Critic de liberali, laudator de liberali. Se vorbeste mult
despre strategii pe care si i-a achizitionat PNL-ul. Unii au muncit si la campania
de imagine a PSD. Dar asta nu-i de mirare. Din “Academia Catavencu” aflu si io
ce stie satu’: ca seful de cabinet al premierului Tariceanu e mostenit si el de la
Adrian Nastase. Mai e si dragostea bigama a lui Patriciu pentru PNL si PSD… Stiu
si eu sa adun 1 cu 1.
Dar altceva mi se pare curios. Alina a intrat pe wikipedia.org, ca sa vada cine e
unul din noii lideri de campanie de imagine ai PNL, faimosul strateg Arthur J. Finkelstein.
Ce-i drept, e un personaj interesant! Mai intii tipul e cunoscut pentru faptul ca
a gindit si organizat campanii de succes ale conservatorilor americani. Apoi, ca homosexual
declarat, este cel care a sustinut prin munca sa politicieni cu vederi politice antihomosexuale.
Nu-i foarte frumos, dar, desigur, afacerile n-au sex.
Faimoasa e si campania dura imaginata de Finkelstein in anii ’80-’90 impotriva
liberalilor (ce-i drept, liberali americani, adica alta caciula). Strategia aleasa
a fost – zic cei de pe wikipedia.org – sa faca de ocara chiar cuvintul liberal (!),
plasindu-l in contexte negative. Oricit ar fi de bun un om, daca as fi liberal, parca
tot as avea o retinere inainte de a-l angaja. Daca il ia gura pe dinainte cu vreo
pastisa dupa vechile lui campanii? %20-%202_files/typen.gif)
3) Intelectualul Miron Cozma. L-am vazut la stiri si pe Miron Cozma. Are
plete, ochelari cu rama subtire, scrie versuri si le mai si recita. Ce mai, un adevarat
intelectual! Daca Miron Cozma de azi s-ar intilni, prin absurd, cu Miron Cozma din
iunie 1990, sint convins ca Miron cel tinar l-ar bate pe poetasul pletos de azi de
s-ar kaka pe el! %20-%202_files/crashburn_fou.gif)
Arhive
Modern Times
Alina dixit:
Modern Times
Un
tip cu nevasta-sa in US. Munca de dimineata pina seara, cite doua slujbe, stat in
picioare cite 10 ore pe putin. Seara, in studioul inchiriat, stau amindoi pe marginea
patului, cu spinarile frinte si cu labele picioarelor atirnindu-le. El: Nu mai pot
sa-ti fac nimic si eu, ca omu. Obosesc numai cind ma gindesc la sex. Asa ca uite,
ma gindeam sa mergem in downtown si sa-ti iau o chestie de aia, stii tu, sa te rezolvi
singura… Nevasta, care isi simte din cind in cind bratele zvicnind in miscarea aia
continua de scanat produse pe banda rulanta de magazin, protesteaza speriata. Nu,
mersi. Nu-i mai trebuie de nici o culoare. Nici naturel, nici cu minunile tehnicii.
Asa ca sa faca el bine sa-si ia una de alea pentru barbati, poate i-o folosi in vreuna
din zilele libere (care nu coincid cu ale ei). Cei doi tac, coplesiti, apoi ideea
comuna lumineaza camera: hai sa luam si una
masculina, si una feminina, le punem in
priza, una-n alta, sa-si faca treaba, si noi dormim linistiti.
Arhive
Jurisprudenta conjugala
Jurisprudenta conjugala
…altfel nu ma pricep sa-i zic problemei ce ma roade acum.
Hai sa ma explic: in unele tari doi oameni care vor sa se casatoreasca au posibilitatea
sa incheie un contract prenuptial, in care cad de acord asupra nenumaratelor probleme
ce ar putea aparea intr-o casnicie. La noi se obisnuieste sa se mearga pe ideea adaptarii
si sincronizarii din mers. Eu optez pentru a doua varianta, fiindca, la naiba, nu
faci un SRL cu sotia/sotul! Ai nevoie de contract atunci cind nu ai incredere in partenerul
de afaceri sau ce mai vrei sa faci tu cu jumatatea oficiala, iar daca n-ai incredere,
nu te mai casatoresti.
Apar insa uneori probleme pe care cred ca nici un contract prenup nu le-ar
putea acoperi ca lumea. Am la indemina doua exemple concrete si personale, fiecare
cu schepsisul lui. Unul e de natura oarecum mai concreta, iar altul e spiritual, daca
nu de-a dreptul metafizic. %20-%202_files/angel.gif)
Zilele trecute Alinei i-a venit iarasi pe mail un mesaj de la unul din site-urile
ex-iugoslave unde mai gasesc muzica de pe-acolo sau conversez chinuit pe forumuri.
Mailurile ii vin si ei fiindca la un moment dat, din pricina unor probleme cu adresa
mea, am folosit-o pe a ei. Intrebarea care se pune e urmatoarea: am dreptul sa ma
folosesc de adresa ei de e-mail ca sa imi rezolv maniile personale? Strict personale.
Cit de privat e pentru sot/sotie mailul privat? OK, ne stim parolele, ne verificam
reciproc mailul, ne informam despre mesajele primite… e deja ceva. Dar mai mult
de atit nu e deja un abuz? Trasam o limita? Sau nu? Si unde? Ca, la caz de suparare,
te trezesti ca te maninca degetele sa transmiti mesaje mai putin placute in numele
celuilalt si la prietenii celuilalt.
Al doilea caz e cel metafizic (ca
n-am alt cuvint mai bun la indemina). Iar asta e mult, mult mai incurcat. Tocmai imi
citea Alina un text de pe undeva si la un moment dat se orpeste din lectura o secunda,
parca in asteptare. In secunda aceea eu clocesc o replica mai mult sau mai putin spirituala
si o arunc inspre ea. “Exact la asta ma gindeam si eu”, zice Alina. “De fapt, cind
te-am vazut ca ridici capul, m-am gindit daca nu cumva o sa spui exact ce ai spus”.
De data asta situatia mi se pare incurcata rau de tot! Cine e creatorul, autorul si
proprietarul replicii? Cine are copyright-ul pe ea? 
Am
gindit-o eu si mi-a prins Alina din zbor vibratia neuronilor chiar in secunda aceea?
Fiindca atunci eu sint, evident, autorul. A gindit-o ea si mi-a transmis replica instantaneu
sau – mai grav – i-am receptionat gindul si l-am rostit eu repede, ca sa iau replica
in proprietate prin rostire?
Pare un fleac sau un accident? Pai, nu e. In primul rind nu e accident, fiindca s-a
intimplat de zeci de ori. In al doilea rind nu e in nici un caz un fleac. Daca gindul
respectiv e mai complex – o idee de roman de succes, o idee de inventie ce poate aduce
milioane, o idee filosofica revolutionara? A cui e ideea? Cine o reclama? Cine a gindit-o
si cine a furat-o?
Complicat. De-aia un prenup mi se pare inutil din start. Cine ar sta sa se
gindeasca la toate complicatiile care apar intr-o relatie cu doar doi membri, ar ajunge
fie sa imbatrineasca scriind, fie sa ajunga la concluzia ca nu-i mai trebuie casnicie
- sau contract prenuptial. Eu deocamdata amin dezbaterile pina facem primul milion
de dolari din prima idee fertila. (Care o sa fie a Alinei, dar pe cuvint ca abia astept
sa ma infrupt din rezultate! %20-%202_files/lalala.gif)
)
Arhive
Profetii politice
Profetii politice
Nu vreau sa creada cineva ca ma hranesc numai cu literatura (nici nu o fac). Dar -
in logica autoasumata a unei sinceritati de blog – marturisesc ceva ce nu-i prea placut
de marturisit: in ultima vreme ma hranesc mult cu politica. De fapt ma inflacarez
mult si poate as face-o si mai mult daca nu mi-as repeta mereu ca trebuie sa ma controlez.
Dar cum sa ma controlez cind si Alina fierbe politic alaturi de mine? Amindoi avem
un inamic comun, PSD-ul, si am sperat de doua ori ca am scapat de gruparea comunistilor
reciclati: in 1996 si in 2004. Ne-am inselat in ambele dati. 
In scandalul politic actual sintem partizanii lui Basescu. Luci Teodorovici o stie
si ne mai contram din cind in cind, mai ales ca uneori e si amuzant. Oricum, mai amuzant
decit contrele pe teme fotbalistice, fiindca, oricit ne straduim, o polemica pe tema
Poli Timisoara versus Dinamo nu functioneaza ca lumea: nu sint prea microbist,
doar patriot local, iar Poli Timisoara ma intereseaza doar vag si in ultima vreme
din ce in ce mai putin. Insa polemica Tariceanu versus Basescu e mai pasionanta,
chit ca peste vreo trei ani o sa ne amintim cu greu de Razgindeanu (Luci, citesti?).
Basescu presupun ca o sa ramina. E prea pitoresc si inventiv ca sa ramina deoparte.
Dar nu asta voiam sa spun. Eu, cel putin, il vad pe Basescu ca pe un instrument util.
Deocamdata a facut sau a declansat multe din actiunile pe care imi doream sa le vad
din 1990 incoace, de pe vremea cind ieseam saptaminal la mitinguri si nu aveam constiinta
inutilitatii (eram si tineri, tare tineri!). Cind n-o sa mai fie util, poate fi sacrificat
si el. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, sa mergem in ordine cronologica. Sa-i sacrificam
mai intii pe “batrinul edec” Iliescu 
,
pe Vadim, pe Vacaroiu, pe… Morega, sa zicem. Cine o mai fi gresit si poate fi dovedit.
Deocamdata asta mi se pare ca incearca sa impiedice PNL-ul. Si nu mi se pare numai
mie. Am senzatia ca PNL-ul sufera de betia puterii – lucru de mirare pentru un partid
care a mai trecut prin guvernari. E drept, Tariceanu e un tip extrem de slab si de
orgolios, fiind astfel si usor de manipulat. Ce ma intristeaza e ca, dupa cum spuneam,
am votat mereu impotriva PSD-ului (ca partid si ca viziune comunist-oligarhica) si
mereu ma trezesc cu oamenii lor la putere, intr-o forma sau alta. Am votat Alianta
DA (adica si PNL-ul) ca sa scap de PSD si ma trezesc ca PNL-ul voteaza alaturi de
PSD in chestii care ma dor, cum ar fi statutul fostilor activisti PCR in raport cu
politia politica. Cu alte cuvinte, am votat PSD-ul cu o eticheta liberala. Iar asta
ma doare.
Faptul ca Dinu Patriciu a finantat in campanie atit PSD-ul, cit si PNL-ul, trebuia
sa spuna ceva. Doar ca n-am stiut-o. Suspicios cum sint, am cautat sa vad cite legaturi
exista intre membrii marcanti ai PNL-ului de azi (aia care conduc partidul si apar
mereu la televizor) si firmele lui Patriciu. Oho-hoo! Deci am cam votat PSD-ul. Un
PSD mai sarac, mai putin autocrat decit PSD-ul mare (nici nu se mai poate ca in ’90)
si stinjenit de un dusman care l-a adus la putere: Traian Basescu.
Grav e ca PNL-ul nu vede cum isi pierde adeptii. M-a enervat insa cind am auzit intr-o
seara o interventie a unui telespectator la un talk-show unde era si Crin Antonescu:
“Domnule Antonescu, sint membru PNL din 1990 si am votat intotdeauna cu dumneavoastra.
Iar acum dumneavoastra votati alaturi de cei pe care i-am avut adversari mereu: PSD-ul.
Sint foarte dezamagit si ma intreb daca mai pot vota cu dumneavoastra.” Raspunsul
lui Antonescu: o inaltare din umeri indiferenta si un sec: “Daca asa credeti, treaba
dumneavoastra”. Vorbea de un liberal fidel, de 17 ani. Sa vorbim despre importanta
pe care le-o acorda oamenii politici partizanilor si membrilor simpli de partid?
Gata, am lungit-o destul. Ajung in cele din urma si la profetie.
Am scris acum vreun an ca Tariceanu seamana destul de bine cu Adrian Nastase, minus
puterea enorma pe care o avea cel din urma. Azi am simtit placerea fiecarui
profet de a-si inchipui ca i s-au implinit profetiile. Asa ca imi iau nasul
la purtare si fac o profetie pe termen lung – pentru alegerile viitoare.
Profetie:
Mai intii un Disclaimer, scuza pre-profetie a fiecarui profet veritabil: Toate
acestea se vor petrece daca nu are loc nimic iesit din logica politicii romanesti
si daca nu se va vota uninominal.
Aaaa…anteprofetie: Cu sau fara referendum, Parlamentul o
sa traga de timp si de proceduri in asa fel incit n-o sa votam “uninominal” nici la
urmatoarele alegeri parlamentare.
In sfirsit m-am adunat ca sa fac pe gagica din Delphi: va zic ca la alegerile din
2008 o sa avem urmatoarea ierarhie a partidelor:
1. PD.
2. PNG sau PSD (mai probabil PNG).
3. PSD sau PNG (vezi mai sus).
4. PNL.
5. PRM.
6-7. PLD si UDMR (la UDMR am rezerve – s-ar putea sa nu scoata procentajul necesar).
Ce s-ar mai putea intimpla? Dupa alegeri PNL ar putea sa se dizolve, sa faca protocol
de colaborare (nu alianta deschisa!) cu PSD sau sa se uneasca la un moment dat
cu PLD. In cazul reunirii cu PLD, Tariceanu, Antonescu, Orban ar putea trece la un
alt partid. Pe unii am putea sa-i vedem chiar in PSD (pe Tariceanu nu, n-are atita
curaj). S-ar putea lipi si de PIN-ul lui Gusa sau ar face un partid mai nou si mai
curat. Cit despre Partidul Conservator sau cum s-o mai chema, el va face o alianta
fie cu PSD, fie cu PRM, intrind in Parlament pe liste comune. (Dar ultima fraza nu-i
o profetie, ci doar bifarea unei rutine. 
Cu
varianta unei tradari ulterioare – alta rutina. )
Alta profetie: Peste doi ani o sa recitesc textul de mai sus (sau
o sa-mi atraga atentia cineva sa-l recitesc) si-o sa zimbesc rusinat. Sau o sa-l sterg…
cred ca pot, nu, Victor? 
Arhive
Stiri din Gheoland
Stiri din Gheoland
Ieri, intre orele 17.00 si 21.00, o mare parte a emisferei nordice,
incluzind si teritoriul Europei, a fost napadita de o criza de constiinta care a afectat,
printre alte tari, si Romania. Am asistat in direct, pe posturile de radio si televiziune,
la marturisiri din cele mai inflacarate. Premierul si o parte din ministrii guvernului
si-au dezvaluit legaturile de afaceri cu diversi afaceristi trisori, care, la fel
de sinceri, au povestit despre dedesubturile a nenumarate afaceri de milioane de euro
sau dolari – toate catalogabile drept furt. Nivelul spagilor platite oficialilor ar
fi impresionat orice ureche sensibila.
Presedintele Romaniei si-a marturisit dorinta de a deveni un personaj
istoric de talia regelui Carol I, care sa fie pomenit in cartile de istorie drept
“creatorul Romaniei europene”. Un lider de partid parlamentar a destainuit ura lui
endemica fata de straini, obsesia pentru puterea absoluta, precum si teama sa de confruntari
fizice directe.
Citiva ziaristi au povestit despre santajele prin care si-au acumulat
averile. Au destainuit tarifele articolelor denigratoare sau laudative la comanda,
au vorbit despre actionariate dubioase, transferuri ilegale de bani, politici editoriale
dirijate, sacose de bani primite la birou sau in portbagajul masinii, campanii comandate
sau razbunari personale.
Citiva oameni politici au iesit in public si au anuntat ca fura
banii statului si isi insala nevestele, in timp ce amantele lor plingeau si se confesau
in poala nevestelor inselate – unele dintre acestea plingind cot la cot cu amantele
sotilor si cu amantii lor. Un secretar de stat a lansat in aer citeva mii de bancnote
de o suta de dolari in fata hotelului Continental din Bucuresti, dupa care s-a aruncat
de la etajul al zecelea. Un lider de sindicat a cersit iertare in genunchi de la toti
muncitorii din Romania, convins ca le-a tradat interesele pentru o pozitie politica.
O doamna senator a intrat in direct la televiziunea nationala peste prim-ministrul
tarii ca sa anunte ca a vindut armament unor grupari banuite de terorism. Prim-ministrul
a spus, plingind, ca stie, dar ca asemenea fleacuri nici nu se compara cu pacatele
lui, asa ca distinsa doamna sa faca bine si sa nu-l intrerupa din confesiune.
Ce mai, a fost o nebunie! Din fericire pentru sanatatea mintala
a natiunii, nimeni n-a ascultat cu atentie pe nimeni, caci fiecare era ocupat pina
peste cap cu pacatele proprii. Strazile, casele, localurile si orice spatiu ocupat
de oameni vuia de vorbe, urlete, lacrimi. In Romania ziua s-a incheiat cu peste trei
sute de morti (in marea lor majoritate sinucigasi) si citeva mii de raniti (automutilati).
Se pare ca in alte tari cifrele au fost usor mai scazute.
Astazi lucrurile par sa fi intrat in normal. Dintr-o pudicitate
usor de inteles, toata lumea s-a grabit sa uite criza abia incheiata. Ea a fost pomenita
in trecere, cu o obiectivitate surprinzatoare si o concizie discreta, in toate mass
media europene. Bineinteles, detaliile au fost pe cit posibil evitate.
Oamenii de stiinta incearca sa gaseasca o explicatie pentru straniul
fenomen, desi nu par sa aiba prea multa tragere de inima. Fie ca a fost vorba de influenta
unor raze cosmice, de o alterare a atmosferei in emisfera nordica sau de niste radiatii
cu sursa nedeterminata, nimeni nu vrea sa-si asume riscul explicarii – si, implicit,
al repetarii – fenomenului. Toti sint de acord ca utilitatea lui e una scazuta, iar
riscurile pe care le implica sint mult prea mari. De altfel, nici un guvern nu s-a
declarat dispus sa acorde fonduri pentru asemenea cercetari fara o finalitate clara.
E drept, pe strada inca se mai vad indivizi care, cind trec unul
pe linga altul, se privesc lung, rosesc usor si pleaca repede capul sau intorc privirea.
Dar lucrurile intra incet-incet pe fagasul obisnuit. Civilizatia umana poate invinge,
gratie uitarii, un astfel de eveniment straniu, inuman si – speram – unic, pe
care nu l-a cerut nimeni si care nu i-a folosit nimanui.
Cautare
Bio
Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]