Trei zile de literatură internaţională la Timişoara

22, 23, 24 octombrie. Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara. FILTM, ediţia a treia.

Ăsta e. În opinia mea, e cel mai important festival de literatură pe care îl are oraşul – şi cel mai deschis publicului larg. Trei seri la rînd, de la ora 18.00, la Sala Barocă a Muzeului de Artă (o sală superbă chiar şi fără scriitori) vor citi şi vor discuta cu publicul scriitori de prima mînă. Din ţară şi din afară.

Acum zece-cincisprezece ani mi-ar fi fost greu şi să visez că aşa ceva ar fi posibil. Aşa că, evident, aş merge acolo şi dacă nu m-aş număra printre invitaţi.

Una peste alta, FILTM are încă un potenţial de creştere imens, iar Timişoarei îi trebuie un asemenea festival. Scriitorii importanţi onorează locul unde vin. Şi în cultură – mai ales în literatură – oraşul ăsta, care mi-e atît de drag, mai are de crescut. Ceea ce, pînă la urmă, e bine.

Filtm

 

Reactii: 4 comentarii

Românii e deştepţi – 3D

Săptămîna trecută am publicat în Suplimentul de cultură unul dintre cele mai personale texte pe care le-am scris în ultima vreme. Poate de aceea e şi unul din cele mai… hai să zic mai puţin vesele: “Manifest împotriva virstei a doua”. Vîrsta mea – şi a altora.

Sigur, nu puteam să nu trag şi un plus de folos scriitoricesc din asta. Pînă la urmă, e o recompensă la care mă aştept, ne aşteptăm în general cînd scriem, pentru faptul că, într-o formă sau alta, ne expunem. Ne dezvăluim – pe noi şi aşezarea lumii în jurul nostru.

Aşa că mărunta-mi şi, întru cîtva, vicleana-mi confesiune o să fie un soi de prolog la a treia ediţie a volumului Românii e deştepţi. Nu l-am mai reeditat de zece ani, nu mai e pe piaţă de vreo opt-nouă, iar între timp lumea românească s-a schimbat destul de mult.

Aşa că a trebuit să revizuiesc zdravăn cartea şi, pe deasupra, am adăugat cîteva texte. Am şi scos cîte ceva. Am avut ceva de furcă, mai ales că m-am confruntat cu RPG cel de acum zece ani. Dar asta va fi ediţia definitivă. Iar gîndul ăsta mă face să mă simt uşurat.

romanii e destepti

Reactii: 16 comentarii

Ceauşescu – PSD!

Au reînceput spectacolele pe stadioane, ca să nu apuce bătrînii activişti convertiţi la pesedism să uite gustul de odinioară.

Din cîte am văzut, marea adunare PSD de pe Arena Naţională a avut de toate: oameni aduşi cu autocarele, pancarte roşii ale oamenilor muncii din patria noastră, mesaje de adeziune, discursuri în limba de lemn veche, complet paralele cu realitatea românească, ba chiar şi exerciţii de ură în stilul anilor 1950. Mai lipseau tinerii care să scrie cu trupurile lor numele măreţilor lideri: deocamdată sînt prea mulţi. Dar recunosc că bagă spaima în burghej’.

Mai sper doar că în lumea asta postmodernă, în care totul se desfăşoară în maximă viteză, lucrurile se vor precipita: azi marea adunare Arena Naţională, mîine alegeri cu unanimitate, dup-aia împuşcăturile din decembrie şi fuga cu elicopterul. Eu zic să pregătiţi noul front al salvării naţionale.

Ceauşescu – PSD!

 

Reactii: 9 comentarii

Educaţie pentru lumea a treia

Astăzi, la începutul anului şcolar, clasele I şi a II-a au rămas fără manuale, graţie incompetenţei “lupilor tineri” de la guvernare.

Nu mai discut despre ideea tîmpită de a introduce manuale digitale înainte de a studia comparativ impactul şi eficienţa lor în paralel cu cele ale manualelor tradiţionale – există studii ce sugerează că lucrurile nu sînt chiar atît de simple nici măcar la nivelul colegiului.

M-a uluit însă cînd am văzut ce a declarat azi premierul Victor Ponta (conform hotnews.ro): “nu ştiu dacă mai e vreun copil chiar şi în clasa întîi care să nu aibă, să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet”. Serios? În ce univers alternativ se întîmplă asta? Atît de rupţi de realitate sînt politicienii făcuţi după 1989, în umbra bătrînilor cutre?

Sigur, asta e România de azi! Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină şi tablete! Pînă şi în satele fără curent electric internetul zbîrnîie în casele de lut,  iar copii în cămeşoaie se joacă toată ziua cu IPhone-ul, ca să le treacă de foame. Sau, cum ricana un comentator de pe site-ul citat, fiecare familie de români are azi, sub înţeleapta guvernare a PSD-ului, cîte o bonă filipineză.

Trebuie să fii cretin ca să votezi un asemenea personaj ca preşedinte al României. Nu ştiu ce slogan îi va alege partidul, dar mie cel mai nimerit mi se pare “Victor Ponta – un preşedinte pentru mileniul III, o ţară pentru lumea a treia”. Garantat!

Reactii: 9 comentarii

Fără calcule

Azi Alina şi cu mine am semnat pe listele de susţinere a candidaturii Monicăi Macovei.

Nu vrem să mai alegem calculat răul cel mai mic. Probabil că oricum o să fim nevoiţi să o facem în turul al doilea.

Dar de ce să nu credem că s-ar putea şi altfel?

Reactii: 13 comentarii

O poveste proletară

Bancnota asta ascunde o poveste din fosta Iugoslavie. O poveste proletară, pe care aş fi curios să văd dacă o ştie cineva. Adică dacă ştie cineva mai mult decît am găsit eu pe internet.

20000 dinari

Partea personală a poveştii e că am văzut bancnota asta de nu ştiu cîte ori acasă, în adolescenţă, cînd mama se întorcea de la “sîrbi”, adică din Iugoslavia, unde mergea cu permisul de mic trafic să vîndă tenişi, lenjerie, farfurii şi mai ştiu eu cîte şi să ne aducă, mie şi soră-mii, ciocolată, sucuri de fructe, banane, blugi, uneori şi adidaşi Puma sau casete cu muzică (primele mele AC/DC, Highway to Hell şi Hells Bells). Cum nu cheltuia niciodată chiar toţi banii, prin casă erau mereu bancnote şi monede iugoslave de toate felurile, inclusiv din astea.

Dar habar n-aveam că omul de pe hîrtia de 20.000 de dinari există cu adevărat, că încă mai trăieşte (pe atunci mai trăia) – şi nici că era un proletar, adică un simbol proletar.

Reactii: 2 comentarii

O recomandare de lectură: “Terrorussia”

Eu acum n-am nimic interesant de spus.

Dar Alexandru Vakulovski are în Dilema veche o poezie de forţă, de actualitate şi de, nu ştiu, ceva sfîşietor despre lumea de lîngă noi – de fapt lumea noastră. Ar fi păcat să n-o citiţi:

Alexandru Vakulovski – Terrorussia

un Server bănăţean

De-atîta patriotism local, mă descurc tot mai greu cu străzile din Timişoara. Şi nu-s singurul.

Acum cîţiva ani s-a declanşat o acţiune febrilă de modificare a numelor de străzi într-o direcţie “bănăţeană”: să avem cît mai multe nume de personalităţi de-ale locului, mici, mari, cum or fi, numai să fie bănăţene. În sine, acţiunea n-ar fi tocmai rea, dar, ca orice lucru bun, păcătuieşte prin exagerare. Şi, nu o dată, prin ineficienţă.

Ce faci, de exemplu, cînd ai trei-patru străzi Ungureanu (Emanoil, Pavel Vasici, Ecaterina)? Cînd umpli nomenclatorul străzilor cu personalităţi pe care nu le ştiu decît 10-20 de oameni, fără măcar să pui pe tăbliţa cu numele străzii o explicaţie minimală? Sau cînd inventezi nume de personalităţi, cum ar fi Corina Irineu? Care, sărmana, era de fapt Cora Irineu – de fapt Elena Friedman, dar nu poţi să-i ceri unui funcţionar de primărie să ştie istoria culturală a oraşului. El doar impune şi dispune.

Aşa a dispărut strada Turgheniev, de exemplu, fiind înlocuită cu strada Protopop George Dragomir. (Who? Să caut pe net.) Dar las’ că Turgheniev era rus, ăştia nu ne plac. Mă mir că deocamdată Tolstoi şi Cehov au scăpat. Şi Mendeleev. Probabil că am rămas fără protopopi iluştri. Mai căutăm, mai schimbăm.

Şi fiecare pricepe ce vrea. Ca să vedeţi. Aţi auzit de Sever Bocu? Drept e că el merită să fie cunoscut. Jurnalist şi politician bănăţean de anvergură, unionist, fruntaş ţărănist şi, desigur, mort în închisoarea de la Sighet. Şters din istoria României de cretinii epocii comuniste. O personalitate autentică. Nume de stradă în Timişoara.

Dar de ce ar fi auzit despre Sever Bocu cineva din afara Banatului dacă nici jurnaliştii timişoreni nu s-au lămurit ce-i cu el şi cu strada ce-i poartă numele? Păi, ce nume e ăsta, Sever? N-are cum să fie. Poate Server, am auzit eu cuvîntul ăsta pe undeva, cînd mi-a căzut internetul. Server, da. Bocu.

server bocu

Reactii: 3 comentarii

Deşteaptă-te, române!

Cică intonarea imnului de stat ar putea deveni obligatorie la şcoală, ca în România comunistă. E un proiect de lege propus de nişte pesedişti şi adoptat tacit în Senat. Mai e un pas…

Unii zic că e rău. Alţii zic că e bine.

Poate că e bine. Mă gîndesc, de exemplu, că n-ar fi rău ca tinerii furioşi de mîine să ştie să urle “acum ori niciodată”. Îmi pot închipui aşa, peste vreo cinci-şase ani, vreo cîteva zeci de mii de oameni care aleargă pe coridoarele Palatului Parlamentului, cu braţele armate şi cu focul în vine (nişte topoare, leviere şi arme neletale), căutîndu-i pe barbarii de tirani şi pe slugoii lor.

Atunci nefericiţii care au propus legea azi or să audă cum îi înjură colegii lor, parlamentarii, în timp ce fug să-şi scape pielea: “V-a mîncat în cur să-i învăţaţi cum e aia cu viaţă-n libertate!”

Ştiu că sună aşa, a film de Hollywood, cu oameni furioşi, dezlănţuiţi şi justiţiari. Dar pun pariu că nici Ceauşescu nu credea că l-ar putea beli cineva. Iar ura e mai mare, tot mai mare…

Reactii: 5 comentarii

Cum nu se dă dus cîinele de la măcelărie

Aşa o ilustrare de proverb rareori mi-a fost dat să văd.

Ciinele la macelarie

Reactii: 9 comentarii

Articole mai vechi »



Cautare

Pagină oficială facebook

facebook.com/gheopavelradu

Bio

Radu Pavel Gheo (Gheorghiță). Scriitor. Român din România, bănățean din Banat și, în esență, ticvăneanț(-mic) și cetățean universal. [Continuare]